487 matches
-
era legea. Intuiam că nu mai este iertare. Coboram și căutam cu privirea un local deschis. O votcă mi-ar fi limpezit gândurile. Închis peste tot. În față la „Gambrinus“ se strânsese ceva lume. Obișnuiții nerăbdători, glorioșii vânători ai cinzecilor hăituite de la prima oră. Abia la brutărie, la „Spicul“, era deschis. La dulciuri, n-aveau decât lichior de cafea. Una dintre cele mai mari rușini ale băuturilor naționale - lichiorul de cafea! Asta născociseră comuniștii spre a-i umili pe bețivanii autentici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Sunt bătrân legionar și aceasta o mărturisesc cu reținere și teamă. Căpitanul spunea: „eu nu sunt legionar ci membru al Mișcării Legionare”, legionari sunt acei din morminte, mucenicii și martirii Legiunii. Am trecut prin focul a două prigoane, am fost hăituit în munți jumătate de an, am îndurat ani de anchetă, ani mulți și grei de temniță (cincisprezece) și vreau să fiu drept în mărturisirile mele. Unii poartă cămașa verde ca o modă, fără trăire, fără faptă. Nu putem merge spre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se opri. — Meeks, tu ce vrei? Meeks se legănă în scaun. — O friptură la Dining Car și, poate, o vacanță la Arrowhead. — Și? — Și nu mă dau în vânt după misiunea asta, nu-mi place nici ideea că o să mă hăituiești cu privirea până la sfârșit și mi-a plăcut că l-ai înfruntat pe Dudley Smith. Mal surâse. — Zi-i mai departe. Te temeai de el, dar l-ai pus la punct. Mi-a plăcut. — Sunt mai mare în grad. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apoi spuse: — Drace, ce vești proaste? Danny se apropie de ei, ca să le surprindă reacția. — Din ziare. Un avocat pe nume Charles Hartshorn s-a sinucis. Se spunea acolo că a lucrat pentru CASL și se insinua că a fost hăituit de polițiștii fasciști ai Procuraturii. Reacții curate. Claire își perie mantoul și zise: — Am auzit. Charlie era un bun prieten al cauzei noastre. Loftis păru tensionat, însă doar un pic. Poate că făcuse sex cu avocatul. — Marele juriu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori câte un bănuț. Marii dregători care treceau prin fața palatului Îl priveau cu dispreț, patrulele Îl hăituiau cu picioare În dos. Cerșetorul cădea În noroiul străzii, dar reușea să se târască Într-un loc mai ferit. În acea dimineață, ciudatul personaj se Întorcea pentru a patra oară după ce fusese alungat. Se așeza În același loc, nu privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu nave turcești. Iar pe Dunăre n-ar putea intra, căci fluviul e Înghețat. Spre Mediterana? Evident... dar de acolo? Mai departe, spre coastele Franței, sau ale Spaniei? Spre Africa? Sau... spre Veneția? Tu ce ai alege dacă ai fi hăituit de nave ale Imperiului Otoman? Ce ai alege dacă ai fi sub pavilionul Moldovei, știind că aliata Moldovei este Veneția? - Veneția! exclamă Amir. Firește, Veneția! Singurul loc În care ar găsi protecție! Singurul loc În care, mai mult decât protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
coana Sofica. Ce-i cu dumneata? Feciorul plăpumarului tăcea. Apoi leșină din nou. - Tu vezi-ți de-ale tale și lasă-l pe el să se hodinească, hotărî femeia. Eu încălzesc apă și pregătesc o gustare. Se pare că-i hăituit. Conu Alecu plecă în tîrg să-l caute pe plăpumar. Bătrînul Aizic ședea la primul cat, într-o clădire cu tencuiala roasă care înconjura, ca o cetate, curtea. În interior pătrundeai prin gang. Pestriță și murdară, trăia acolo din negoț
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sergentul Yates oricât de mult ar fi avut chef acesta din urmă, numai să nu mai fie nevoit să preia el afurisiții ăia de zidari. — Cu cea mai mare plăcere, zise el, etalând o cordialitate ce contrasta ciudat cu privirea hăituită din ochii lui. Ce fel de amănunte ați vrea să aflați? — Doar o impresie generală asupra omului, domnule, zise sergentul. Ați observat ceva neobișnuit la el? — Neobișnuit? Domnul Morris se gândi o clipă. în afară de disponibilitatea lui Wilt de a preda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
câte-am înțeles eu, ați accentuat în mod special faptul că păpușa respectivă avea vagin. — Am accentuat? Nu era nevoie să accentuez acest fapt. Blestemata de chestie era perfect vizibilă. — Vi se pare că vaginele sunt blestemate? zise dr. Pittman, hăituindu-și prada în teritoriul mult mai familiar al aberațiilor sexuale. Scoase din contextul lor, da, replică Wilt, evitând capcana. Iar pe cele de plastic le puteți lăsa în context și tot mi se par dezgustătoare. Atunci când doctorul Pittman puse capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
curând o rutină, o mimică, necesară aparențelor. Întrebi de ce nu găsesc alt salariu, alt serviciu, alt oraș. Ar fi posibil, cu siguranță. Nu mai e chiar ca în anii ’50... Aș găsi un serviciu, da. Chiar dacă ar continua să mă hăituiască prin prea numeroșii săi complici profesioniști, viclean și răzbunător cum este. Dar am și eu dreptul să văd spectacolul până la capăt. Acum, când a devenit mai echivoc și sleit. O întruchipare! Slujește unei instructive contemplații. Pot urmări mai bine amploarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ci părea că-și vorbește lui însuși. — Un fanatic care voia să ne împingă spre un război civil. Dacă Abdul ar dobândi libertatea, ar organiza opoziția din exil și am sfârși într-o baie de sânge. Francezii, care l-au hăituit pe vremuri, acum l-ar sprijini. Făcu o pauză. — îl preferă pe el, nu pe noi... își înălță capul și-și plimbă privirea prin peștera strâmtă, ca să se oprească, în cele din urmă, asupra lui Gacel, care îl observa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
s-o oblige la nici un efort. N-avea decât să stea întinsă în pat și să creadă din toată ființa ei că nu se mai termină, măcar că toate se termină odată și-odată și reîncep de fiecare dată ca să te hăituiască și să te chinuie neîncetat, secundă de secundă, zi și noapte, păi, ce ar fi însemnat pentru ea, acum, doi copii și fără bărbat, și fără slujbă, singură pe lume și străină, rătăcind pe străzi, printre ghetourile astea de blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și acum știa că le venea probabil să moară de ciudă că nu-l trimiseseră Înapoi cînd Încă se mai putea. Fiecare colț al elefantului cîntărea nouăzeci de kilograme. Din clipa În care colții Ăia depășiseră mărimea normală, elefantul fusese hăituit pentru ei, iar acum cei trei o să-l ucidă pentru asta. De-acum știa sigur c-o să-l omoare, pentru că el, David, trecuse cu bine de ziua asta și reușise să țină ritmul care pînĂ la prînz Îl terminase. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aș fi putut ascunde În vitrinele acelea. Pe măsură ce descopeream sau intuiam sensul acelor Înșiruiri, eram cuprins de neliniștea că nu voi avea timp să găsesc ascunzătoare ca să asist la revelația nocturnă a rațiunii lor secrete. Acum umblam ca un om hăituit de oră și de Înspăimântătoarea Înaintare a cifrei. Pământul se-nvârtea inexorabil, se apropia ora, peste puțin aveau să mă dea afară. Până ce, trecând de galeria dispozitivelor electrice, am ajuns În mica sală a sticlăriei. Ce logică răsturnată dispusese oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
când Își dăduse seama că dischetele conțineau material exploziv și că, cel puțin pentru el, jocul nu mai era joc? Ar fi fost cu totul altceva. Mai bine să mă opresc la cea de-a doua ipoteză. Belbo se simte hăituit de Plan, ia Planul În serios (pentru că așa Îmi dăduse de Înțeles la telefon) și atunci se gândește la vreun termen legat de povestea noastră. Sau poate că nu: un termen legat de Tradiție ar fi putut să le vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să curme zbaterea oarbă a Avocatului, căutând să-i șteargă, în același timp, acestuia, lichidul și zațul fierbinți, din zona prohabului, direct cu mâneca hainei-pardesiu. Reîntors în matcă, Fratele se înfrânează pierit din zbierat și se uită cu o expresie hăituită la scundac, ca și când l-ar fi revăzut după o îndelungată și insuportabilă absență. Îndurerat, testându-și incredul propria-i aderență la real, Avocatul își mișcă inerțial privirea năucă, roată, de câteva ori, incoerent, prin colțurile încăperii, după ceva bântuitor, fantomatic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
convenit de "castane" și, astfel botezat, cel prins devenea și el vrăjitroacă, își lua o mască și urmărirea continua. Pe înserate, când deasupra turnurilor uriașe ale morii, pe cerul încă albastru, sticleau primele stele, rămânea de obicei un singur supraviețuitor, hăituit de o hoardă de vrăjitroace care scoteau urlete sinistre. Locatarii așteptau cu groază momentul ăsta, aruncau după noi, de la balcoane, cu cartofi sau morcovi, femeile de serviciu ieșeau cu mătura, dar degeaba. Vrăjitroacele nu se potoleau până nu capturau și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
faptul că "legea secretului" era o bună pârghie metodologică pentru a înțelege realitatea interioară a triburilor postmoderne. Procesul de complementaritate pe care se fondează ele. Pe scurt, această societate la negru a scăpat dintotdeauna puterilor instituite. Și a fost dintotdeauna hăituită de ele85. Tribalismul este acum o realitate inconturnabilă, chiar și pentru cei care, disprețuitor sau cu aciditate, i-au fost denigratori energici. Lucrul este înțeles! Nu mai putem nega, fie și numai pentru a-i regreta efectele, că tendința este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care a fost vestită În cele patru puncte cordiale, acolo unde visul Își face hrană din trupul meu, vis Încuibat În răceala osului de sub tîmplă. Aproape o zădărnicie dacă nu s- ar auzi plînsul, plîns de literă trufașă ce-mi hăituiește numele. Prin ce formulă matematică furișată-n trupul meu, și celebră ca sosirea unui Înger, Încreștinez În amonte, astăzi, mersul de fiară al lucrurilor!? Ce cuțit de argint scrijelește-,n mine, acum, tratatele hermetice-ale lepădării!? Plouă... Sus În cerurile lăuntrului
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
găsit în cobre arma de care aveau nevoie și în ură forță pentru utopia lor neagră și începuseră să se organizeze; vor fi învățat să urască tot ce se afla dincolo de mlaștină și gara a fost, poate, prima lor victimă; hăituiți, vroiau să hăituiască pe alții; ticăloșiți, vroiau să-i ticăloșească pe toți; și cum nu credeau decât în frică, o răspândeau; nu încercau, ca alte secte, să convingă, să-și facă adepți; se mulțumeau să supună, să înfricoșeze și, în loc de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
arma de care aveau nevoie și în ură forță pentru utopia lor neagră și începuseră să se organizeze; vor fi învățat să urască tot ce se afla dincolo de mlaștină și gara a fost, poate, prima lor victimă; hăituiți, vroiau să hăituiască pe alții; ticăloșiți, vroiau să-i ticăloșească pe toți; și cum nu credeau decât în frică, o răspândeau; nu încercau, ca alte secte, să convingă, să-și facă adepți; se mulțumeau să supună, să înfricoșeze și, în loc de adepți, să facă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să mă recunosc și căreia să simt că-i datorez ceva.Țara care oficial trece drept «a mea» este aceea care mi-a frânt destinul, care mi-a pus viața în dosar vreme de douăzeci de ani, care m-a hăituit, care ne-a asmuțit pe unii împotriva altora, care m-a transformat în obiect al urii, care m-a cenzurat, care mi-a interzis să umblu și să vorbesc liber. Și totuși, aveam nevoie de-o țară. Izgonit din prezent
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
O să ne vedem, fără îndoială, mâine. Mâine, da, așa am spus. Nu, nu, nu mai pot rămâne. De altfel, trebuie să-i dau o consultație ursului acela de colo. Sunt sigur că-i un om de treabă, iar poliția îl hăituiește rău de tot, din pură perversitate. Găsiți că are un cap de ucigaș? Fiți sigur că are exact capul care i se potrivește. Se îndeletnicește cu spargerile, și veți fi surprins când veți afla că acest om al cavernelor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ni-i forță și noaptea se dărâmă.” În ,,Prin codrul fără margini” ,,mergeam mereu, mereu bătuți de vânturi nebune cu nădejdea că vom ieși cândva din marea lumii rătăcire. Mergeam prin noapte și prin noroi, topiți de dorul luminii...turmă hăituită de foame și de frig și de noroi și de zăvozii văzuți și nevăzuți ai stăpânilor, dar știam că veacul nebuniei se va sfârși cândva.” Un loc aparte în cuprinsul acestui volum îl are poemul ,,Ninge frumos”. E un fermecător
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
capăt al casei, obligându-te să traversezi camerele tuturor celorlalți. În hol mi se improvizase biroul. Am continuat, chinuit, să scriu la roman și să-mi țin rubricile de la Astra, aproape un an. Nu maternitatea îmi încurca scrisul și-mi hăituia respirația, ci tocmai spargerea ireversibilă a sferei noastre protec toare - provizoratul, mulțimea de oameni în casă, fiecare cu viața lui aiurită, lipsa serviciului care mă presa să alerg nebunește după meditații, de la gară-n Berceni sau Titan. Ca să nu mai
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]