353 matches
-
a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN MEMORIA CORALILOR de unde o mare de doruri învinge în capcanele geroase ale întâmplărilor Dar și ciudățenia de chipuri albastre și de cuvinte albastre răstignite în amorțeala licorilor aglomerate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
spumă Cu-același vis îngenunchiat în vers Ei m-au purtat prin sângeratul vis Și am ajuns pe țărmul de stele, Avem viețuirea din trupul nescris Înghețată-n privirea-ți eternă. Neam întâlnit ca o spumă pe mare Cu trupul hăituit de himere, Cu sufletul adormit în ecoul de zare Iar seceta rămasă-n poemele mele. Ne-am privit când sărutam pașii Iar lumea știa de-un înger târziu, O salcie cu brațele de lună a transformat Ecoul de dragoste dorit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a flămânzit în albul din vreme și-n orologii sacre la porți de durere mai bate. Vor naște ceruri de vise în raze de dor și-n munți de cuvinte vor plânge o lume ce a trăit pe un tărâm hăituit și durut de-o șoaptă stăpână pe sine. Și timpul va trece robit în iubire cu pași mărunți către noapte. În inima rece am să aprind nemurire pentru frumoasa și trista poveste de șoapte. De-ai să pleci în vântul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
numai pentru că oamenii lui erau, în realitate, pe punctul de a-ți descoperi al treilea corp. De altfel nici nu știu unde l-au descoperit. Ce-i important acum e faptul că, odată cu distrugerea acestui al treilea corp, ai redevenit un om hăituit. ― Ce spuneai că s-a-ntîmplat cu corpul meu nr. 3? Pentru prima dată de la trezirea lui, fata păru surprinsă: ― Vrei să spui deci că nu știi? suspină ea. N-ai idee de ce s-a întâmplat? (brusc își schimbă tonul:) N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de la celălalt capăt al Huțuliei, numai să fie în viață, că de-o fi mort, atunci adio, mamă!.. Și să-l vezi dumneata pe huțulică spășit, cu sfărcurile mustății pleoștite și cu coada între picioare, ca un câine hămesit și hăituit, dând târcoale gospodăriei abandonate și rugându-o pe huțulcă să-l ierte și să-l reprimească la cuibul fericirii lor. Dar pe unde mi-ai umblat, Trifănele, nu mai puțin de-un an și-o vară? Și unde-s caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii hăituiți își smulgeau cu dinții testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci colții de fildeș lăsându-le pradă vânătorilor. O făceau din instinct de autoconservare sau, mai degrabă, pentru a evita privirea și gesturile violente ale celui înarmat; tot așa cum înțeleptul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe hârtie tot ce mă frământă; cuvintele și ideile își vor găsi singure drumul mai departe și eu am să mă trezesc într-o zi în fața lucrului împlinit: cartea pe care v-o dăruiesc din toată inima vouă, celor împilați, hăituiți, cinstiți, debusolați, vânduți pe un pumn de arginți, pentru interese meschine de neoameni, avari, egoiști, parveniți ș.a.m.d. Dar și acestora le doresc să învețe ce înseamnă iubirea, faptele luminoase, gândul bun, calea adevărului și dreptății. Fie ca “Lucrătorul
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mintea lui încinsă de gânduri, meritatul titlu de Pelerin. Tot mai ferecat în nemișcare, Pelerinul adormi, în același spațiu, dintre lespezi și stele de marmură, istovit de revelația care îl învăluise fierbinte cu forța unei gigantice explozii nucleare. Visă că, hăituit fiind de niște aprigi vânători ai septentrionului, se pitula într-un iglu de eschimoși, fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru născocite și nedrepte vinovății. Idolatru nenorocit, trădezi elogierea Taberei lui Mercur! zbiera la el Bibi Bleotu, care, într-o manta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Deodată, ca și cum se hotărâse să spună ce avea de spus cu orice risc, a început să vorbească. Avea, în vocea strangulată de emoție și de grabă, ceva neobișnuit, necunoscut, un amestec de îndîrjire și frică. Era glasul unui om încolțit, hăituit, care, probabil, se uita în jurul lui tot timpul, simțindu-se pândit, urmărit, studiat. Așa cum eram eu însămi în perioada aceea, de fapt. Mă temeam să umblu pe stradă, mă temeam să vorbesc până și cu vecinii sau cu colegii despre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a îndepărtat. Toate aceste urmăriri i-au confirmat că nu se înșelase și că bănuiala lui era întemeiată. A stat un timp acasă. De câte ori ridica receptorul auzea acum respirația aceea șuierătoare și un mârâit. Se simțea din ce în ce mai singur și mai hăituit. Soției sale i se făcuse la început milă de el și se frământa sfătuindu-l să fie atent. Apoi, când i-a încolțit gândul că din cauza lui ar putea pătimi și copiii, și-a schimbat atitudinea și a încercat să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cred că după vreo trei săptămâni... Nu, două. ― Ai observat ceva deosebit la el? Iarăși ezită. ― La început, nu. ― Și apoi? ― Un fel de nervozitate, zise ea. Și parcă se temea, avea din când în când o voce de om hăituit. În cele din urmă, îmi vorbi și despre scrisoarea pe care i-o dase un individ pe stradă. ― Raporturile dintre voi s-au schimbat după aceea? am întrebat-o. ― într-o oarecare măsură. ― I-ai reproșat ceva? ― Ce să-i
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
invocând circumstanțe atenuante pentru criminal, eu voi căuta să invoc circumstanțele atenuante de care trebuia să beneficieze victima și care i-au fost refuzate. De ce ar avea dreptul la circumstanțe numai criminalii, nu și victimele? Iată, victima era un om hăituit. Un om care a acționat din dragoste de adevăr. Puneți-vă în situația lui. Să fii urmărit, să trăiești acest coșmar care e relatat pe larg în dosar și asupra căruia nu mai vreau să insist, să te simți tot
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
i-au luat merindele, banii și bundița. Foamea destrăma drumul ca pe un pulover putred, depărtarea făcea tumbe în stomac; bornele kilometrice se jucau de-a v-ați ascunselea pe sub poduri; moartea, ca-n cimitire, le scrijelea cifre pe frunte. Hăituit parcă de niște ochi flămânzi, Petru a alergat toată noaptea. Farurile automobilelor înghițeau stâlpii de înaltă tensiune. Drumul spre pasul Tihuța era flancat de rețele electrice. Cablurile, ca niște vene negre, gata să pocnească, resuscitau felinarele. În inima rătăcitului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
liftul. Ei mai erau încă acolo, nemișcați, nu î-i priveam, dar îi vedeam, trei figuri întunecate în partea laterală a ochiului. Intram în lift și nu mai eram eu. Cu cămașa lipită de spate, am zâmbit, ca un animal hăituit, unei femei cu un copil care urcau împreună cu mine: „Vă rog“. Eu n-am făcut nimic, doamnă, știți? Eu sunt un om amabil, vă rog să le spuneți tipilor ălora groaznici de jos; între timp etajele se perindau de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Castel cunoștea deodată o serie de reușite care-i fuseseră refuzate până acum. Fiecare dintre măsurile luate de medici, și care înainte nu dădeau nici un rezultat, păreau să lovească deodată în plin. Se părea că ciuma era, la rândul ei, hăituită, și că slăbiciunea ei bruscă dădea tărie armelor tocite care îi fuseseră opuse până atunci. Din vreme în vreme numai, boala se încrâncena și, într-un fel de tresărire oarbă, răpunea trei sau patru bolnavi în a căror vindecare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
deasupra și o întind stângace pe scândură, trăgând cât pot de timp. Nici măcar nu știu de unde să încep. — Domnului Geiger nu-i place să aibă gulerele prea apretate, mă atenționează Trish. Prea ce ? Mă uit în jur cu o privire hăituită și îmi cad ochii pe o sticlă cu eticheta Spray pentru apretat. — Am înțeles ! Înghit în sec, încercând să-mi ascund panica. Păi, cred că... am să ajung la etapa cu apretatul... imediat... Fără să-mi vină să cred ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pace ! Împing porțile de fier până se închid, după care mă întorc și fug pe alee, intru în casă și apoi în bucătărie. Ce să fac ? Îmi zăresc reflexia în ușa frigiderului. Sunt îmbujorată și am o expresie de om hăituit. Și am pe cap pălăria de pai a lui Trish. Mi-o dau jos de pe cap și o trântesc pe masă, exact în clipa în care Trish intră în bucătărie. Are în mână o carte cu titlul Cum să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Își observă prietenul: și-a schimbat turbanul negru cu un altul, alb, dar plin de nisip, iar veșmintele Îi sunt din lână ordinară și uzată. — Îmi pari atât de sigur de tine! Nu văd Înaintea mea decât un bărbat surghiunit, hăituit, ascunzându-se din casă În casă, având drept unică zestre această boccea și acest turban, iar tu Încerci să te măsori cu un imperiu care se Întinde de la Damasc la Herat! — Tu vorbești despre ceea ce este, eu vorbesc despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Purta un costum bleu închis pe care nu l-a mai dat jos de mult timp, șifonat și pătat în două locuri. Mergea cu capul în pământ, târșâindu-și ușor picioarele și uitându-se cu coada ochiului, ca un câine hăituit, la cei care se aflau la dreapta și la stânga sa. Străbătură lungul coridor dinaintea Scaunului și în timpul acesta trecu pe lângă o mulțime de persoane. Trecu pe lângă Perir François care o avea în dreapta pe Maritsu. Se uită în pământ când păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fă-ți ordine pe birou, spune Paul pe un ton de maxim plictis. Și, dacă verși cumva porcăria aia de Panther Prime pe Harper, zbori de-aici. Tocmai pornesc abătută spre birou, când Cyril intră În Încăpere, cu o privire hăituită. — Atenție ! spune, bătând din palme. Atenție, toată lumea ! E o vizită amicală, nimic mai mult. Domnul Harper va intra, poate va schimba câteva cuvinte cu unul sau doi dintre voi, vă va privi cum lucrați. Așa că doresc să vă purtați cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
prostănacul, liniștea nopții. Aici, la marginea orașului, peste calea ferată, nu departe de Îmbuibarea zgomotoasă, și luxul de mucava, s-a copt firesc, fără intervenția vreunei instituții oficiale, o așezare cu maghernițe improvizate În care locuiesc ca Într-o leprozerie, hăituiți ai soartei, oameni evacuați din locuințe revendicate, foști pușcăriași, târfe care nu mai produc nimic, copii născuți sub cerul liber, bătrâni ce-și trăiesc ultimele clipe de viață În condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
priviri.,, O voce ,,Antoniu, nu-i privi cu dispreț, sunt cei ce Îți Întind zilnic bănuții care te țin În viață. Sunt cei care Îți aruncă În grabă, din puținul pe care-l au, un supliment de respirație. Sunt anonimii hăituiți, grăbiți să-și asume moartea ca pe o eliberare, agățându-se de viață cu mâini lipsite de vlagă. Li se pare nedrept să nu privească urât, să nu dușmănească, li se pare nefiresc să nu aibă priviri Încruntate. Este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
schimbată cu ușurință, că prin chirurgie plastică se poate elimina sau adăuga o cicatrice, dar că nu se pot modifica prea ușor dimensiunile unui craniu, iar pe acestea germanii le consemnaseră cu multă acuratețe. Și totuși Charlot se simțea mai hăituit decât orice colaboraționist, căci trecutul său era la fel de rușinos: nu putea da nici o explicație cu privire la felul în care își pierduse averea, dacă nu cumva lucrul acesta se aflase deja. La fiecare colț de stradă îl întâmpina o figură cunoscută; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lor am fost trimis acolo ca informator, spuse bărbatul calm. Promptitudinea replicii păru să-i redea încrederea și respectul de sine. — Sunteți, desigur, Mademoiselle Mangeot, spuse omul încet. Știu că n-ar fi trebuit să vin aici, dar orice animal hăituit se îndreaptă spre locurile cunoscute. Vă rog să mă iertați, Mademoiselle, pentru lipsa de tact. Plec imediat. Se așeză pe treapta cea mai de jos și-și ascunse fața în mâini. Da, ai face bine să pleci cât mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
circulă mult mai ușor, românii-au renunțat la dor, la demnitate și la geniu. Se-mprăștie voit în lume, pe unde pot, pe unde-apucă; unii renunță și la nume pentru a banilor nălucă. Abia sunt la-nceput precum e cel hăituit, pornit s aducă tot ce de suflet ne usucă dar vede acolo și-alt trai cum e. Ai spune că sunt niște glume ale istoriei, uitucă dată de-a dura ca o nucă pe ale valurilor spume. Așa-i când
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]