348 matches
-
pe undeva pe afară. Niciodată lumea din cutie nu o poți Întâlni În afara cutiei. Totuși trebuie să fie pe undeva. Lumea aia. Probabil În centru. În centrul orașului, pe la Brătianu. Dar și acolo mereu dispărând pe după vreun colț, proiecție utopică, hăituită, nearătându-se privirii. Asta-i realitatea. Mereu ascunsă. Astăzi este duminică. Mama ta face plăcinte, iar tu ieși cu tata În oraș, În centru. Afară e ger. Te strâng ghetele. Mereu, iarna te strâng ghetele. Mergeți la o mătușă, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și mândru Îl ții de mână. Miroase atât de frumos. A țigări Victoria și a lavandă. Mirosul lui cald topindu-se În mirosul rece al iernii. Peste optsprezece ani, Într-un noiembrie Înghețat, va muri. Tânăr și frumos. Slab și hăituit. Mirosind a crizanteme, a hoit, a cloroform și a chiștoace de Mărășești. De ce nu poți să-i spui, așa, din senin: „Tată, am luat un patru la germană!” Strângi din dinți și ești doar mândru. Ești totuși unul din pionierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
liftul. Ei mai erau încă acolo, nemișcați, nu î-i priveam, dar îi vedeam, trei figuri întunecate în partea laterală a ochiului. Intram în lift și nu mai eram eu. Cu cămașa lipită de spate, am zâmbit, ca un animal hăituit, unei femei cu un copil care urcau împreună cu mine: „Vă rog“. Eu n-am făcut nimic, doamnă, știți? Eu sunt un om amabil, vă rog să le spuneți tipilor ălora groaznici de jos; între timp etajele se perindau de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unde mâncam uneori cu Harry, ne-a privit supărată că îi întrerupsesem lectura. Venind într-o după-amiază la birou, am zărit în treacăt chipul Annei înainte ca secretara să o ascundă la loc în birou. Mă simțeam ca un om hăituit, care vede peste tot afișe cu recompensa pentru arestarea lui. „Nu îți poți imagina ce înseamnă asta. Jurnalul va fi publicat în engleză și în germană; va povesti despre toate câte ni s-au întâmplat cât timp am fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
rana stelară prin gusturi divine. Umbrele gălăgioase ale somnambulilor ce au hălăduit prin dezgusturi carnale și-au tras ochelarii unui anotimp congelat în care gerul ucide inexistenta clipă a unui hazard suferind, De care baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN MEMORIA CORALILOR de unde o mare de doruri învinge în capcanele geroase ale întâmplărilor Dar și ciudățenia de chipuri albastre și de cuvinte albastre răstignite în amorțeala licorilor aglomerate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
spumă Cu-același vis îngenunchiat în vers Ei m-au purtat prin sângeratul vis Și am ajuns pe țărmul de stele, Avem viețuirea din trupul nescris Înghețată-n privirea-ți eternă. Neam întâlnit ca o spumă pe mare Cu trupul hăituit de himere, Cu sufletul adormit în ecoul de zare Iar seceta rămasă-n poemele mele. Ne-am privit când sărutam pașii Iar lumea știa de-un înger târziu, O salcie cu brațele de lună a transformat Ecoul de dragoste dorit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a flămânzit în albul din vreme și-n orologii sacre la porți de durere mai bate. Vor naște ceruri de vise în raze de dor și-n munți de cuvinte vor plânge o lume ce a trăit pe un tărâm hăituit și durut de-o șoaptă stăpână pe sine. Și timpul va trece robit în iubire cu pași mărunți către noapte. În inima rece am să aprind nemurire pentru frumoasa și trista poveste de șoapte. De-ai să pleci în vântul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
împiedicat pe nici una dintre fetițe să decreteze cât de bătrâne eram. Dar ce conta? Cineva mi-a pus sub nas o cutie pe care a zdrăngănit-o nițel. — Vreți să dați ceva pentru copiii nevoiași? m-a întrebat un bărbat hăituit îmbrăcat cu un pardesiu ud. — Sigur, am răspuns eu, ceva mai generoasă decât de obicei din cauza alcoolului. Și am pus o liră în cutie. —Dumneavoastră? a zis el uitându-se la Laura. Pe Adam nu-l întrebase. Era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îmbinat cu un modernism desuet - ea și el, de data asta invers la volan e ea și de căruță el. Se iubesc perechi ciudate ea rea, înaltă, cu mantilă încrețită sclipitoare elegantă, mănuși lungi acoperind destine. El blând, neputincios bătrân, hăituit ar refuza-o dar nu se cade să-i faci asta eternității. Cu ultimele tresăriri îl cucerește... nu mai răsuflă l-a deconectat de la legăturile supreme. Pleacă mai departe în căutarea căruței care i-a tulburat inexistența. Jeepul zvâcnește nervos
Celor care ?tiu, celei care afl? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83891_a_85216]
-
poate de potrivit ca Pisanello să-l fi ales pe sfântul patron al câinilor (și inițial al vânătorii, Înainte ca Sf. Hubert să-i uzurpe rolul) ca figură centrală și deformator al vieții non-umane care Îl Înconjoară. Cu adevărat urmărită, hăituită și crucificată În această capodoperă ambiguă de mici proporții este natura Însăși, nu Isus. Până și marii peisagiști ai secolului al XVII-lea, cum ar fi Ruysdael, nu se apropie Îndeajuns de realitatea naturală, dacă facem o comparație Între reprezentarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mintea lui încinsă de gânduri, meritatul titlu de Pelerin. Tot mai ferecat în nemișcare, Pelerinul adormi, în același spațiu, dintre lespezi și stele de marmură, istovit de revelația care îl învăluise fierbinte cu forța unei gigantice explozii nucleare. Visă că, hăituit fiind de niște aprigi vânători ai septentrionului, se pitula într-un iglu de eschimoși, fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru născocite și nedrepte vinovății. Idolatru nenorocit, trădezi elogierea Taberei lui Mercur! zbiera la el Bibi Bleotu, care, într-o manta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în jur și atunci când localizează locul de unde vine, aproape nu-i vine să creadă ceea ce vede. Oh, Doamne! În fața ușii metalice a bisericii, un puști în uniforma băieților de cor, nu mai mare de 10-12 ani, urlă ca un animal hăituit, cu palmele strânse peste creștetul capului, clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
limpede ce bine și ce sigur se simțea Sebastian în pielea lui, în "casa" lui de la Cuvîntul și în relația cu tot universul. În comparație cu imaginea lui din Jurnal, care a devenit oarecum imaginea sa standard, a unui Sebastian umilit și hăituit, figura lui din anii 1931-1933, reconstituibilă din articolele pe care le-a scris, este a unui ins sigur de el însuși, relaxat, chiar suficient și arogant, pentru care orice posibil adversar este o entitate neglijabilă. Marea cantitate de articole politice
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
lepăda credința și a muri mărturisindu‑și convingerile de care erau total pătrunși. În mijlocul persecuțiilor și ordali‑ ilor, erau plini de bucurie dumnezeiască : „Mai Întâi ne‑au alungat de la casele noastre și pretutindeni În lume numai singuri noi creștinii eram hăituiți și amenințați cu moartea, dar și În astfel de vremi, noi totuși ne‑am sărbătorit praz‑ nicul nostru. Pretutindeni unde era o suferință noi am făcut din ea un colțișor al bucuriei”149. Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
e gata să se deschidă cedează în fața tensiunii vizionare, a reveriei și visului. Mai ușor de identificat acum în datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă în fervorile „iluminatului” și angoasele făpturii hăituite. Însă la 75 H.P., Punct și Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și încântați ai descoperitorului de aspecte inedite și strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e fără fisură, entuziasmul - întreg; și, ca să se rostească, el găsește
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
întronat în anul de grație 1947, oribilul dictat fiind anulat prin litera Tratatului de la Paris, dar cele petrecute la 30 august 1940 și întreg lanțul de grozăvii ce au urmat deciziei de la Viena încă nu puteau fi uitate. Retras și hăituit, căci, în curând, avea să fie arestat și să moară în gulagul comunist, Mihail Manoilescu, economistul de faimă mondială, în febra specifică presimțirii propriului sfârșit, și-a compus memoriile, în care, ca unul dintre foștii principali „actori” ai dramei vieneze
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
de trădare și spionaj în favoarea Franței. La blestemul ca eretic s-a adăugat anatema de trădător. Va fi judecat și condamnat la moarte împreună cu Johan De Witt. De Witt va fi ucis, Spinoza va scăpa ca prin minune. Blestemat, urmărit, hăituit și hulit, devine obiectul atacurilor chiar și dincolo de granițele Olandei. Spinoza corespondează cu tânărul Leibniz 9 (în 1672), dar îi este frică să-și expună ideile prin corespondență, din cauza campaniei antispinoziste a catolicismului german (în care era implicat și dascălul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
-l pe om așa cum poate el fi și așa cum este, actorul ajunge să se suprapună altui personaj absurd: călătorul. Ca și acesta, el epuizează ceva, străbate neîncetat ceva. Este călătorul timpului și, în cazul celor mai buni dintre actori, călătorul hăituit al sufletelor. Nicăieri mai bine decât pe această scenă ciudată, morala cantității nu-și poate găsi hrana necesară. E greu de spus în ce măsură actorul beneficiază de personajele pe care le joacă. Dar nu acesta e lucrul cel mai important. Important
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
S-a vorbit despre surmenaj, de munca epuizantă de la " Timpul", dar nimic mai mult. Abia acum ne e lămurită toată tensiunea acelor zile, cabala urzită, atacurile concentrate împotriva sa, toate acestea stârnind reacția de apărare atât de firească la omul hăituit. Oare chiar o fi vrut Maiorescu să-l menajeze, să-l ferească abil pe Eminescu de consecințele implicării în acțiunile Societății "Carpații" declarându-l "nebun"? A scăpat stratagema de sub control la un moment dat? Cunoaștem acum faptele, cunoaștem acuzațiile, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de agrement, femeile fumează, picăturile pe grosul zăpezii sonorul macazului-om, poiana secundară în stejăriș, trei frați stejari dintr-o tulpină, fețele dintre ei mușchi fără nord. Miercuri, 28 decembrie, pe platou, la tampoanele din fundătura liniei, inorogul în sălbăticiunea hăituită om, dus în pădure pe ascuns, gîză de ieri zbor pe albul zăpezii, bură, grămada de traverse, macazul, stejărișul, calea ferată scade în cît este lucrativă, simetrică în cît este agrement, rănile nu sînt mai mici, lumea nu pune nădejde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
altfel, litera a este cea mai bogat reprezentată. M’am gândit la articol, căci suma lor e un lexicon; m’am gândit și la arvună, căci asta e prima ieșire În eter; a prevalat prudența, Însușirea definitorie a unei ființe hăituite ca mine, Lucifer. Să-mi croiesc deci o armură. La urma-urmei, ați făcut și voi asta, ba chiar și Natura. Nu știu nici eu de unde ați aflat că cel mai important e capul; dar priviți desenele de pe vasele grecești și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dușmanul și hain și nesătul! Iată, vine să aducă înc-o blestemată zi Și-ntr-o mână și mai cruntă BASARABIA pieri. În această diastimă, din cei zece crăișori, Câți au fost odinioară, au rămas doar trei... surori! Dar și-acelea hăituite, și-asuprite și vasale, C-abia mai puteau să sufle de mulțime de-angarale. Bietul Împărat, bătrânul, prididit de-atâta rău, Zvârcolindu se cu jale, se ruga-n mormântul său: O,preabunule părinte, spune ce-am păcătuit, Ce-am făcut
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și ingratitudinea unor confrați, l-au măcinat și l-au făcut să-și caute echilibrul de odinioară pe nefericite drumuri închise. Își pierduse și din eleganța ținutei universitarului tânăr, și din prestanța autoritară a directorului de Național. Brava, dar părea hăituit. La revoluție, a fost scos din redacție aproape cu picioare în fund, chiar de către cei pe care i-a promovat și susținut adică, exact cum i s-a întâmplat, la Craiova, bunului său prieten Marin Sorescu (și nu numai lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vorbe pe gură și pe hârtie, și dacă ești dibaci reziști și trăiești, nu te Îndoaie nici un fel de armă sau armată. — N-am timp de vorbă, Îmi spune doamna Bruescu de cum intru pe ușa biroului. Fața ei de vulpe hăituită Îmi arată că ultimele noastre Întrevederi au lecuit-o definitiv. N-o să mai am ce discuta cu jigodia asta comunistă și s-ar zice că se teme de mine. Duceți-vă la tovarășu’ director, domnu’ Golea! Tovarășu’ director vă va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]