492 matches
-
poeziei lui Varujan Vosganian este oglinda, spațiu de complementaritate și comuniune a văzutului și nevăzutului, a cunoscutului și necunoscutului, în care lucrurile își pierd ponderea, conservându- și însă fizionomia: „Mă nasc în fiecare zi din sfântul duh./ Nestingherit,/ înfățișările mele hălăduiesc pe pământ./ Oglinzile mă repetă întruna ca pe un vers/ știut pe de rost./ Lumina mă așază/ în fiecare ochi de argint sau de apă/ de om ori de înger/ care mă privește./ Ne întâlnim în lumile încrucișate -/ cei care
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
veți simți. Nici eu...", încheie ea fericită. Adevărul e că n-o credeam atât de puternică, zice prietenul respectuos... (Este vorba despre dimineața de 14.01, ora 7.45... d.h.)... Să fi luat vână și vitejie de la domnul Mircea Geoană hălăduind cu ortacii pesediști prin zona Tâmpei pentru ozonarea minții și eliberarea de viruși iliesciști? Imposibil! Acolo sunt doar câțiva reporteri tv care ne transmit știri despre rețeta de lins răni. - Apropo, zice Haralampy, știi ce am visat noaptea trecută? Că
"Acționar este ăla care are acțiuni" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10936_a_12261]
-
biochimică, totul s-a finalizat cu tulburarea rosturilor sale biblico-darwiniene. Pricepi ce încrengătură extraordinară de idei mi-au servit câteva bătălii dintre suporteri cu ocazia unor meciuri transmise de televiziuni? Nu contează! Și astfel vedem cohorte de vietăți subdezvoltate mental hălăduind prin secol, aeroporturi și pe stadioane cu apucături de sălbatici scăpați din rezervații speciale. Menționez, în context, că este contraindicat și contraproductiv - ca să citez pe mulții invitați în jurnale tv pentru a ne lămuri doct probleme pe care nici ei
Natură lepidopteră cu președinte și prim-ministru... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11084_a_12409]
-
nu un umăr, ci întreg corpul. Lacrimile d-lui Sandu sunt, în fond, sincere: cum să nu fie trist când a ratat o deplasare mănoasă în exotica țară extrem-asiatică? Cine n-ar regreta pierderea unor diurne grase, plăcerea de-a hălădui pe coridoarele hotelurilor sofisticate, cum sunt cele din Orient, sau onoarea de-a fi conducătorul unei delegații oficiale? De altfel, tehnica lăcrimării la comandă a devenit o specialitate națională de maxim succes. în diverse forme, în România lăcrimează toată lumea. Las
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
mă "plimb" pe plăjile litoralului, "urc" spre Deltă, "intru" pe canalul Sulina și, trecând în Google Earth, "planez" cu viteza fostului Concorde peste Bărăgan până la București, unde cobor la o altitudine convenabilă ca să disting piețele, bulevardele, parcurile prin care am hălăduit odată. Dar cel mai ades "deschid și răsfoiesc" paginile ziarelor, revistelor, avid de noutăți, întâmplări, evenimente și, dacă se poate, vești bune. Rare. Rare sunt și mesajele primite de la prietenii tot mai puțini și tot mai obosiți, care, ca să nu
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
să fii un super-senior intrat binișor în vârsta a IV-a ca să poți avea amintiri din anii 20-30 ai secolului trecut. Și apoi, despre ce nostalgie poate fi vorba când pozele erau însoțite de titluri precum: Prin unele cartiere caprele hălăduiau în voie", "}iganul cu ursul nu era ceva neobișnuit", "Lampagiul", "Un măgar-putere" etc. etc. Nu e cazul să definim nostalgia. E un sentiment pe care oricine îl încearcă, mai des sau mai rar, un sentiment pe care l-a încercat
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
socială, Cetatea soarelui, propune imaginea unui univers distopic - nu cu totul străin de cel imaginat de Orwell în 1984 sau de Huxley, în Minunata lume nouă, în care categoriile de sunt înlocuite însă cu specii ciudate de "Vărgați" și "Sfrijiți", hălăduind, într-o continuă dezorientare, pe un acoperiș părăginit, ce ține loc de paradis și de infern deopotrivă, un fel de azil de noapte celest, în care promiscuitatea, meschinăria, violența sunt - ca și în lumea reală - la ele acasă. Personajele bălmăjesc
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
pe orbită atenției internaționale prin My Life aș a Dog, în 1985 (pentru amatorii de coincidențe: 1985 e și anul în care s-a lansat românul "The Cider House Rules"). Regizorul acestui film plin de căldură și de umor, dar hălăduind, mereu, prin preajmă morții, spunea că "simte familiar" stilul lui John Irving, cu amestecul lui de comic și dramatic, de patos și bizarerie. Este chiar stilul filmului. Cum spunea Michael Caine: "Îmi plac poveștile care nu pot fi captate într-
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
Pentru mine, sexagenar pe atunci, a fost ca o a doua tinerețe. Numai faptul că fusesem cu tine și cu Petre Stoica, merita. - Scriind despre Titus Popovici, i-ai atașat formula memorabilă de "clasic încă în viață". Socotești că mai hălăduiesc între noi și alți clasici de același tip? - Dacă Academia Română n-ar fi, mai departe, aceea a lui Nicolae Ceaușescu - și d-na - fenomenul m-ar mira și indigna. însă cum la noi tranziția a luat doar formal sfârșit - se
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
Tîrgu-Mureș, acum zece ani, cînd Promoția de aur s-a întîlnit și s-a sărbătorit. George Constantin căuta însingurarea. În mod bizar pentru mine, atunci. Se achita perfect de îndatoririle unui sărbătorit, dar se sustrăgea discret din agitația sărbătoarei. Am hălăduit, o vreme, pe înserat, pe străzile retrase și liniștite ale orașului. Se auzea doar vocea lui George Constantin. Inconfundabilă. Puternică, grea, ludică, învăluitoare. De neuitat. Eram un simplu spectator, înghițit de întunericul nopții, la un spectacol fabulos al amintirilor sale
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
ori: cu ce se ocupă această întreagă populație militarizată în intervalul dintre două "acțiuni" oficiale? Pe străzi nu-i găsești nici să dai cu tunul, iar la circumscripțiile de sector bate vântul dezolant al maidanelor părăsite. Și totuși, pe unde hălăduiesc "apărătorii legii", dacă de infractori se ocupă mai mult presa iar cetățeanul e atacat, ziua-n amiaza mare, de bande perfect organizate de borfași? Un student îmi mărturisea recent că a te adresa poliției pentru că ai fost jecmănit în stradă
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
Auzi, ce-ar fi să facem rost și noi de niște Kalașnicoave? Ideea nu mi se pare deloc rea, mai ales după ce l-am auzit pe ambasadorul britanic la București declarând la televiziune că România îi pare o junglă unde hălăduiesc inclusiv crocodili... Or fi trâmbițat taragotiștii din Apocalipsă și nu i-am auzit ? Așa stând lucrurile, este absolut normal ca domnul prim-ministru Tăriceanu, înfricoșat probabil de sumbra priveliște zoologică, să declare la emisiunea ,100%" de la Realitatea Tv, e drept
Războiul celor două roze portocalii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11151_a_12476]
-
activ, rîurind de un har tainic. Se împletesc, în putința acestei reciprocități, mai mult decît hazarduri binecuvîntate, se mișcă, în răsplata ei inefabilă, mocnite, îndelungi așteptări, vestiri meritîndu-și din plin emergența. Reiterîndu-le cumva biografic, căci i-a fost dat să hălăduiască prin aceleași prielnice ținuturi moldovene, Ilie Boca străbate cu pași mari, neobosit, întinderi care-l cheamă parcă la un pariu urieșesc -, în perimetrul îndrăgit unde te îndeamnă să-l acompaniezi Moineștii, pătrunși în istoria artistică modernă, de la Luchian la Tzara
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
ironia vezicantă a acestor versuri, înțelege revolta insului la constatarea "că nicăieri nu se înțelege mai bine călăul cu victima/ ca în străinătate". Chiar ajuns pe un nou continent, obosesia călăului îl persecută pe emigrant, iar ceea ce vede, pe unde hălăduiește, îi ascute simțul critic refractar unui pozitivism absolut. Altfel, nici rândurile emigrației nu-i stârnesc poetului sentimente tocmai tandre, așa cum o percepe, în inerție și abandon. Va vorbi, prin urmare de "ai noștri vârstnici la Paris", în clară trenă eminesciană
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
zbătut "în valurile istoriei". Autorii pe care junii îi idolatrizau (Malraux, Drieu la Rochelle, Montherlant, Céline) "nu existau" pentru "bătrîni". Altminteri zis "tinerii" se plasau in saeculum, iar înaintașii lor (uneori mai în vîrstă cu mai puțin de un deceniu!) hălăduiau in aeternum. în 1977, lucrurile s-au inversat. Pe cînd oamenii în vîrstă trăiesc sub povara istoriei, tinerii încearcă a evada din raza ei, refugiindu-se în onirism, metaforă, ermetism cu sensul de protest la real. Aci intervine, din păcate
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
că ne-a venit ideea opririi televizorului și, dintr-un instinct ancestral de conservare/apărare, ne-am ascuns care pe unde am apucat, îngroziți de vocea domnului ministru Nicolaescu. Până și vânjoasa soacră a lui Haralampy, cu toți strămoșii ei hălăduind spre ea de prin crengile genealogice ale viteazului Luca Arbore, s-a băgat sub masa din bucătărie. Îngrozitoare situație! În orice caz, am stat pitiți până când Haralampy, ca psiholog având un caracter de fier și alte metale - cum s-a
Blide sparte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11197_a_12522]
-
odăjdia preoțească./ Nu eram liberi. Năzuiam numai spre slobozenie,/ tainic cîntînd: Libertate, vei fi partea mea de Hristos..." L-am întîlnit pentru prima oara în 1986, în perioada perestroikăi, la Moscova, unde am fost într-o delegație a Uniunii Scriitorilor. Hălăduisem vreme de trei zile avînd în preajmă o călăuză cu ochi oblici, care îmi fixa traseul dinainte. Nu știu dacă ninsoarea sau autoritățile m-au împiedicat să ajung la Zagorsk, un oraș mirific, situat în apropierea Moscovei, străjuit de sute
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
-mă, norocul de a nimeri cu ferestrele într-o priveliște cu multă verdeață, cu arbori înfloriți pe ambele laturi ale bulevardului. Nervii îmi rezistă incredibil de bine la zgomotul tramvaielor, autobuzelor și nu în ultimul rând la hărmălaia câinilor care hălăduiesc în hainte libere și latră ațâțați de trecătorii cu câini de rasă în lesă. Zdrăngănitul mașinii salubrității ridicând gunoiul, culmea, de trei ori în 24 de ore, aici unde exigențele unui hotel de lux din vecinătate își lasă amprenta, mă
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
și ce sumă! în jur de 700!), înseamnă un ALT spectacol, de o teatralitate specială (teatralitate, adică un amestec de "semne și senzații" independente de orice "text", am spune, dacă ar fi să-l invocăm pe dl Barthes). La Avignon, hălăduind pe străzile invadate de oameni care iubesc teatrul, te simți liber și în dulce fraternitate cu toată lumea. Ai senzația, nu contează cît de înșelătoare, că ai putea să faci orice și să fii oricum, iar micul tău spectacol ar fi
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
Nicolae Tone Cu-ncrâncenare și-nverșunare neistovite, o stafie cu miros aspru de putreziciune hălăduiește de vreun deceniu încoace pe șoselele, prin casele, prin garajele și prin pivnițele românilor. Ascunzându-se de lumină și de aer, mortăciunea aceasta de lux este foarte greu de descris ori de desenat în cuvinte decente. La anumite ore ale
Stafia securității by Nicolae Tone () [Corola-journal/Journalistic/16658_a_17983]
-
și din lumea largă, într-un mormânt oficial, pericolul care amenință sufletul românesc cu stagnarea în boală, în lașitate, în decrepitudine va fi de neocolit. Până nu se vor fi întâmplat cele numite mai sus, Stafia Securității va continua să hălăduiască prin țărâna mormintelor celor care s-au stins în curățenei și în nevinovăție, ca și prin viața contemporanilor onești, înverșunați împotriva leneviei, a prostiei, a indiferenței, a falselor competențe, tare care condamnă spiritul românesc la rămânerea eternă în micime, josnicie
Stafia securității by Nicolae Tone () [Corola-journal/Journalistic/16658_a_17983]
-
intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La rândul meu abia am reusit sa ma strecor către casă. Câini slobozi, vagabonzi sau de rasă, hălăduiau speriați printre coloanele de fugari. Liftul nu mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu era. Nu venise sau se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La rândul meu abia am reusit sa ma strecor către casă. Câini slobozi, vagabonzi sau de rasă, hălăduiau speriați printre coloanele de fugari. Liftul nu mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu era. Nu venise sau se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fi suferinzi de anumite boli psihice, abia ameliorați după câte o terapie de șoc, dar nu tocmai cea potrivită... -Domnule, zice Haralampy, știi cum mi-i imaginez eu pe "Gânditorii" și realizatorii de programe ? Ca pe niște posesori de arcane hălăduind prin țară, prin domeniul specialității lui Augustin Buzura... -Nu înțeleg, îi zic. -Nu ești singurul, îmi răspunde sec. ...Din întrebările Alessandrei Stoicescu adresate unei reporterițe a Antenei 1, aflată în Retezat după prăbușirea elicopterului petroșenean: 1.-"Poți să ne spui
Din învățăturile TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11989_a_13314]
-
pe un perete, Ca să nu uiți să îmi răspunzi îndată! Ai rătăcit și cerul și cărarea, Pe care-n somn eu îți croisem zarea: Mă tem de tine, inimă-nșelată! SONETUL XX Mă vrei smerit, dar hoț! Mă lasă-n pace! Hălăduiesc prin crânguri de poveste, Virtuți nu am, dar inima îmi este Ocnașă-n piept. Pe tine doar te place! Mă vrei apoi un solitar pe creste! Nu-ncerc să urc spre cer, n-am carapace, Pun lacrima din ochi să te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]