385 matches
-
rămînă al lui. 20. Dacă nu-și răscumpără ogorul, și-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat. 21. Și cînd va ieși cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moșia preotului. 22. Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moșia lui, 23. preotul să-i socotească prețul după cît face prețuirea pînă la anul de veselie, și omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
zeii nu există, eu ce aștept? Împotriva cui duc eu războiul ăsta?). Descumpănit, confruntat cu imaginea haosului instalat în Delphi o dată cu gestul lui de răzvrătire împotriva autorității divine prin refuzul de a da curs propriului destin, Oedip speră că profeția hărăzită lui n-a fost corect descifrată: Pythia! Poate că te-ai înșelat... Poate că n-ai auzit tu bine ce-a spus Apollo. [...] Sau poate că Apollo a încurcat crimele... O fi fost pur și simplu neatent. M-a confundat
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
necontenit: limba română - pe care ar trebui s-o iubim mai mult și s-o ferim de "poceala" - este una dintre cele mai bogate, măi maleabile și totodată plastic-pitoresti sisteme vocale din tezaurul umanității. Iar poporul căruia i-a fost hărăzita, desi adesea își bate joc de ea, impanând-o cu slut-inutile "împrumuturi", îi păstrează și folosește, între altele, un tezaur de zicale, proverbe "formule de politețe" - dar sí sudalme, blesteme, înjurături cum rar se mai întâlnesc la alte neamuri, adăugând, cu
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
pat? Ce Dumnezeu tânjești așa? Suflețel răspundea printr-o întrebare: . - Ce se aude cu procesul? . - I-a condamnat la moarte, pe dumnezeul meu! Când auzi acest lucru, Suflețel simți un vârtej. Pericolul său personal i se părea proporțional cu pedeapsa hărăzită condamnaților. Pe urmă se gândi că, dacă Hangerliu și Tudorel au fost osândiți, se terminase cu interogatoriile. Mai mult, era încredințat că împușcarea lui Hangerliu lichida orice martor al amestecului său în afacerea Gavrilcea. Dori deci cu egoism să fie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vreodată. Banii pe care emisarii ei... Bella zâmbi, încercînd să își întipărească pe chip o condescendență despre care până și el știa că nu poate părea decât o minciună pentru cei care îl cunoșteau cât de cât. ― Istoria, domnilor, e hărăzită acelora care pot privi dincolo de ea! De altfel, cam asta repetă mereu și Abatele. Vă asigur că avem nu numai toate mijloacele, dar și motive mai mult decât suficiente să transformăm Abația în ceea ce ar fi trebuit să fie ea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aduce aminte de Cotescu, nu știu de ce, poate pentru că este la fel de blajin ca și marele actor român, poate pentru faptul că a apărut în viața mea brusc, straniu... dar ce întâlniri importante nu pot fi puse pe seama straniului, a întâmplării hărăzite să se petreacă așa și nu altfel! Era noaptea, observați câte lucruri se petrec noaptea, la câteva luni de la moartea Luminiței, și sună telefonul. Era Cotescu. ― Puiule, să vii mâine pe la Institut, avem să vorbim oarece. A doua zi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mediul din care provin ele - de parcă, prin futing, mi-ar fi dat să descopăr America. Să cuceresc America - poate că-i mai corect spus așa. Columb, căpitanul Smith, guvernatorul Winthrop, generalul Washington - iar acum, Portnoy. Ca și cum mi-a fost anume hărăzit să seduc câte o fată din toate cele patruzeci și opt de state. Cât despre femeile din Alaska și Hawaii, pentru ele nu simt nimic, n-am conturi de reglat, n-am polițe de plătit, n-am visuri de împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
confunda lucrurile este cel mai mare pericol pentru un beduin, care întotdeauna trebuie să știe foarte clar ce trebuie să facă și cum să înfrunte o situație. Dacă poporul meu a reușit să supraviețuiască atâtea veacuri într-un loc pustiu, hărăzit să fie doar străbătut, este pentru că întotdeauna a știut care-i sunt limitele și a cunoscut mediul unde trăiește. De câte ori a încercat să depășească aceste limite, a dat greș; cea mai bună dovadă este tatăl meu, care, cu toate că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Socrate, așa cum este știut, se re feră adesea la sine ca la o făptură stranie, asemeni unor mon ștri din vechile mituri, precum Typhon, sau asemeni unui om căruia 164 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 162. „ia fost de la natură hărăzit să se împărtășească din cine știe ce soartă zeiască“. Acest fapt îl determină să aban doneze preten ția de a cunoaște ceea ce se petrece în afară, în lume. Se întoarce la sine însuși, la ceea ce ia fost dat să fie. Numai că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Pe aici nu putea obține să intre nimeni altul, întrucât intrarea asta îți era hărăzită doar ție. Acum mă duc so închid.“ Ne dăm seama că aceste cuvinte s ar cuveni mai degrabă destinului decât unui simplu paznic. O intrare hărăzită doar lui, deschisă de la bun început, nui este accesibilă. Sau totuși îi este? Nu știm care ar putea fi răspunsul. Știm doar că, în cele din urmă, distinge PARADOX ȘI NONSENS 187 „prin întuneric o strălucire nestinsă ce răzbește pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
referință sigură la absurdul lumii, la vreun sistem orb și monstruos. Știm în cele din urmă doar atât, că omul așteaptă întreaga viață în fața legii și că ușa deschisă, pe care nui este îngăduit să intre, îi era doar lui hărăzită. Pare să fie regăsită, astfel, ideea mai veche că omul alege în viață ceea cei este dat. Numai că, aici, nu se întâmplă chiar astfel. Omul de la țară alege să cunoască legea însăși, încât decide să aștepte în fața ușilor ei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
soția lui Asan era soră cu a Nogăi), ca să dea greutate pretențiilor sale drepte. Nogas primi cu bunăvoință pe Lachanas ce venise întîi, dar tot atât de bine primi și pe Asan ce sosi mai târziu, luând cu părere de bine darurile hărăzite; însă amîndoror părților le pricinuia mare îngrijire prin purtarea sa cumpătareță și rezervată, oprindu-i pe amândoi la sine, luîndu-i cu sine în călătoriile sale, neluând nici o hotărâre definitivă și purtîndu-i cu vorba prin făgăduințe generale, când pe unul, când
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i cinstească memoria : când în calea voastră veți întâlni morminte/ De cainicul Ovidiu aduceți-vă-aminte (V 4). Aflat pe marginea de viață, înfruntându-și solitar sfârșitul (Cu moartea voiesc singur să mă găsesc în față), el meditează la acea soartă fatală hărăzită lui. Cândva a nutrit năzuința vană de a cuceri cerul prin creațiile sale (Te naști, te crezi un geniu ; în zborul tău înalt/ Aspiri să iei, pigmee, Olimpul cu asalt), talentul i-a fost însă recompensat prin surghiun (Și care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cânepă a fugarului (I 1). Când află prețul cumplit cerut de zei spre a-l călăuzi la Kolonos, Oedip deplânge mai cu seamă nefericirea Antigonei pe care a atras-o pe un drum fatal, împiedicând-o să-și împlinească nuntirea hărăzită oricărei tinere : Te-am târât în nebunia mea, cum târâie oceanul învolburat pluta desprinsă de țărm. Te-am scos din rosturile firești ale fecioriei tale (I 3). Ca și la Sofocle, la Radu Stanca stau alături Oedip, păcătosul fără vină
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
altă lumină decât cea consacrată de tradiția antică. Un timp, acesta ezită să dea curs dorinței lui nelegiuite, care îl va dezonora pentru totdeauna, fără a putea însă să se abată de la calea impusă de fatalitate : Dispari, șovăială, cumințenia e hărăzită bătrânilor și înduioșarea copiilor [...] dacă voi plăti cu viața fapta mea, disprețul va păta pe veci blazonul meu de aur, iar urmașii mei, pecetluiți de acest stigmat, îmi vor urî cenușa [...] Și totul pentru ce ? Pentru o spumă de plăcere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
eu ce aștept ? Împotriva cui duc eu războiul ăsta ? - II, p. 52). Descumpănit, confruntat cu imaginea haosului instalat în Delphi o dată cu gestul lui de răzvrătire împotriva autorității divine prin refuzul de a da curs propriului destin, Oedip speră că profeția hărăzită lui n-a fost corect descifrată : Pythia ! Poate că te ai înșelat... Poate că n-ai auzit tu bine ce-a spus Apollo. [...] Sau poate că Apollo a încurcat crimele... O fi fost pur și simplu neatent. M-a confundat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
postul” meu de „frezor-rabotor” pe care l-am păstrat până la 28 aprilie 1953 când am fost „eliberat” ”... Vestea eliberării, eliberarea Însăși, drumul către casă părinteasca, integrarea În societate, după pedepsele vieții, sunt trăite nu de puține ori, asemănător, de către cei hărăziți să aibă soarte apropiate: ,,...În ziua de 27 aprilie 1953, sunt chemat la grefa lagărului și mi se comunică de un caraliu că trebuie să dau În primire chiar În acea zi ce aveam pe inventar (Îmbrăcăminte, Încălțăminte, gamela etc.
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
grămadă să asiste la sacrificiu. Lângă el, Paterculus și Plautius discută animat: — Și totuși, insistă autoritar acesta din urmă, câmpul era pe vremea lui Servius Tullius proprietatea Statului! Aha! se dumirește Tiberius. Vorbesc despre fostele ogoare ce au aparținut Tarquinilor, hărăzite, odată cu căderea regalității, ze u lui războiului. Numai de n-ar începe să se certe, că de împuns o fac de când s-au văzut! Tânărul istoric chiar pare dornic de harță: — Nu! Și iarăși nu! protestează el, roșu la față de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avea ca artistă, îi lipsea acea aptitudine pe care o dorea cu ardoare: să poată să o transporte în mod miraculos pe mama ei în locul acela în care inimile se umplu cu combustibilul afecțiunii, ars călduros pe tot parcursul anilor hărăziți de Dumnezeu. În locul unde mințile rețin perfect fiecare capitol din istoriile bogate ale familiilor. Unde golfurile aparente dintre cei dragi se dovedesc a fi, la final, simple efecte, iluzii temporare. Capitolul IL Gerald Marlow, un bărbat cu păr gros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oare ce mă ține pe mine treaz - gândi Barzovie-Vodă, punând degetul pe rană - dacă nu apropierea acestei june cu miros de palimpsest? Se cade oare ca un Domn să coboare din augusta lui seninătate până acolo unde mici simțuri tulburi, hărăzite îndeobște omului de rând, îl împiedică a vedea clar și-a citi corect în Cartea ăstei lumi? Nu, jună copilă - își mai zise el - nu mă atrag puternicele, dar trecătoarele tale farmece. Pentru mine nu ești decât o interpolare”. „Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gândesc, așa cum sunteți gata să-mi spuneți chiar domnia voastră, la secta magică a taoismului care Își recrutează adepții din tagma cerșetorilor și dragomanilor și pe care doar un sinolog de talia domniei voastre, un european care ține la Îndemână porțelanurile hărăzite ceremoniei ceaiului, poate ajunge să o știe ca pe propriul său buzunar. S-au scurs nouăsprezece ani de când o Întâmplare odioasă a șubrezit temeliile lumii, iar unele ecouri ale ei au ajuns până În negrăit de uimitul nostru oraș. Limba mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
renunța la utopiile tinereților ei? Credea că o să învingă și o să fie o excepție și poate o vor urma și alte femei. A revoltat-o când era copilă - dar și mai târziu - viața monotonă, cu etape foarte clare și scârboase, hărăzită unei femei încă de la naștere: să gătească, să șteargă praful, să spele hainele, să calce, să spele vasele - o predestinare hărăzită oricăreia, fie ea oricât de bogată, pentru că și atunci trebuia să dea ordine, să spună ce să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
femei. A revoltat-o când era copilă - dar și mai târziu - viața monotonă, cu etape foarte clare și scârboase, hărăzită unei femei încă de la naștere: să gătească, să șteargă praful, să spele hainele, să calce, să spele vasele - o predestinare hărăzită oricăreia, fie ea oricât de bogată, pentru că și atunci trebuia să dea ordine, să spună ce să se facă și să aibă grijă să se facă și să vadă în fiecare zi de rânduielile casei. Au talent pentru pian, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întâlnirea cu fantomele, în spatele cărora se ascund uneori aceștia; totodată însă, melancolia poate inspira intuiții profetice, transformându-se astfel într-un simbol al magicianului ce are acces la adevăruri ascunse. În tristețea nocturnă a melancoliei regăsim, așadar, ambivalența unui suflet hărăzit, prin însăși natura lui, să întâlnească fantomele, cu dubla lor semnificație: capcană diabolică și revelație a unui secret rezervat doar unor aleși 1. Noaptea în care pătrundem la începutul lui Hamlet, noaptea de după cele douăsprezece bătăi ale ornicului, disponibilă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
duhuri venite din străfundul pământului. Ca acel spațiu-răspântie unde, aidoma unor drumuri ce se întretaie, se întâlnesc umanul cu non-umanul, vizibilul cu invizibilul, văzduhul cu adâncurile subpământene, materialitatea cu sufletul, corpul viu cu manechinul inert, tăcerea cu larma... Un spațiu hărăzit să asigure accesul la o altă lume, un spațiu în care piesa se poate juca la fel de bine pentru morți ca și pentru zei. Vtc "V" Teatrul între piatră și dublutc " Teatrul între piatră și dublu" Craig sau fantoma shakespeariană ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]