385 matches
-
itineranți, fiind așadar înzestrați cu darul divinației, al cântecului sau al profeției: "Doar orbii orbii aceia/ Cititori de balade, orbii,/ Călăuziții de stele./ Vorbele lor vor cădea/ Ca niște zăpezi peste o junglă aprinsă" (Norul de marmură). Precum acestor orbi hărăziți unei altfel de lumini decât aceea a vizibilului, eului liric îi este interzis accesul la fața diurnă, banală, superficială a lumii. Poetul îl forțează, dimpotrivă, să ia act de cele scrise, "cu litere de purpură", pe zidurile catedralelor sau "la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1995), al Premiului Asociației Scriitorilor din Republica Moldova (1992) și al Premiului Academiei Române (1986). Încă din Singurătatea în doi (Editura Pentru Literatură, București, 1966), Ioanid Romanescu și-a plasat în centrul mitologiei lirice figura poetului marcat de singularitatea unui destin deopotrivă hărăzit cu geniu și stigmatizat de nefericire. Elocvent este portretul schițat chiar din poemul ce dă titlul volumului de debut; este portretul unui mare însingurat, suficient sieși, hrănindu-se doar cu aer, placid însoțit cu viața și vajnic gardian lumii: "Trăiesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ambiției, valori ce se răsfrâng și asupra relațiilor dintre bărbați și femei, constituite că relații de subordonare. Bărbatul este, de regulă, asociat cu prioritate rolului public exterior și "material", pe când femeia rolurilor private, estetice și afective. Dacă femeia este, tradițional, hărăzita să vegheze "focul din vatra", se considera că bărbatul are o altă destinație să cucerească lumea, să lupte, să conducă. Orice încercare de a modifica rolurile este considerată în secolul al XIX-lea drept o diversiune, un "atentat", un pericol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de dispozițiile Regulamentului Organic și <de cel> al <Casei> Școalelor" după cum anunța "Albina românească" în ziua de 24 martie 1840 -, deschideau competiția pentru darea în antrepriză a construcției localului "acelora care vor înfățoșa cele mai folositoare condiții" pentru beneficiar. Locul hărăzit construcției, achiziționat între timp, a fost ales "alăture cu Institutul pentru învățarea fetelor, ca unul ce este în mijlocul politiei (orașului n.ns.) și are o uliță despărțitoare", în expresia aceluiași jurnalist. Altfel spus, acel loc era situat în grădina școlii
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
e poate o dreaptă lovitură, să mă fortifice. „Ne-am făcut vinovați, am fost necredincioși, ne-am abătut, am osândit, am fost semeți, am scornit minciuni, am înșelat, am dușmănit, am rătăcit și am dus pe alții în rătăcire...“ Încleștarea hărăzită aleșilor ar putea spori în noi puterea trupului și ascuțimea minții ? Ar trebui să privim încercările la care suntem chemați cu o proaspătă curiozitate, în stare a răspunde celor mai neașteptate lovituri, ca și mângâierilor înșelătoare. „Din adâncuri te chem
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca și sufletul lor: Elena și Ion. Femeia aceea, îmi ziceam eu, și-a îngrijit floarea inimii cu mare dragoste, iar eu...eu...ce să fac cu o floare care începe de-acum să se ofilească ? Nu mă simțisem niciodată hărăzită neantului, nu-l suportam; murisem de atậtea ori și înviasem tot de atậtea ori, încật moartea cea adevărată nu mă mai speria de mult. Dar acum îmi plậngeam durerea lậngă cel drag, înțelegậnd în același timp că viața este adevarată
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
am rușinat puțin de gestul meu necugetat, izvorật parcă din disperarea apropiatei despărțiri, dar n-aș fi găsit niciodată, oricật de talentată aș fi fost, cuvậntul acela magic prin care să-i pot dărui măcar un singur strop din ambrozia hărăzită zeilor. Yon era pentru mine puritatea pierdută, credința în valorile eterne ale satului romậnesc, savantul anonim care trudea din greu acolo, peste dealuri și ape, la poale de munți, mậnuitorul lui A și M, al lui O și R, al
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
decăzut complet în ochii lui, că ești o zdreanță, o nerușinată, o aia ...Cam cu asta m-am ales eu în ziua respectivă, în calitate de șefă a clasei, pentru că am “aprobat” serbarea aceea, istorică de acum pentru mine. O altă întậmplare hărăzită “orelor astrale” s-a petrecut în curtea aceleiași școli vechi, într-o zi de primăvară. Era încă frig afară și, cậnd a sunat clopoțelul, ne-am așezat disciplinați la rậnd, după vậrste, ca de obicei. Domnul avea o figură ușor
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
firesc: de ce și pentru cine era periculoasă aflarea binelui și a răului, decelarea cunoașterii de necunoaștere, sau, în ultimă instanță, a adevărului de minciună? Să credem că, dacă acest pericol viza în exclusivitate pe om, starea de ignoranță îi era hărăzită acestuia de către Dumnezeu ca o condiție firească a existenței sale edenice? Într-o atare alternativă, așa cum dialectica acreditează, șansa omului de a evolua era practic nulă. În ce consta, de fapt, adevărul atît de "periculos" ascuns în trupul mărului interzis
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poate fi considerată ca o axă reală pentru semioza de tip înșelător-înșelat, deoarece omul va fi pînă la urmă actorul care joacă un dublu rol: acela al înșelătorului care se înșală pe sine. Dar, această subtilă cunoaștere nu-i era hărăzită omului încă imatur, lipsit de luciditate deplină, nepregătit să îi primească consecințele. La ce bun să punem în mîna unui copil un instrument prețios, bunăoară, pe care el nu va fi capabil să îl utilizeze, ci, cel mult, să îl
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este acum os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va chema femeie [ishshah], căci din bărbat [ish] a fost luată" [Facerea, 2:22-23]. Se regăsește aici mitul arhetipal al androginului, prin care Platon sugera zbuciumul celui hărăzit să își caute întreaga viață jumătatea (partea), pentru a se întregi ca entitate. c) Geneza femeii este legată de înzestrarea ei cu o funcție esențială (pentru existența viitoare a omenirii căzute în păcat): aceea a procreației prin iubire trupească. Din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu protopărinții. De la șarpe ei au aflat că nu vor muri, așa cum ar fi trebuit să se întîmple potrivit predicției divine. Într-adevăr, în urma păcatului făptuit omul nu va muri în sensul propriu al cuvîntului. El va trăi ca pămîntean hărăzit să ignore în ce măsură existența sa este îndatorată mai degrabă adevărului decît minciunii, binelui decît răului. Într-o atare situație ontologică, nici Dumnezeu, nici Satan nu minte. Spunînd că (nu) vor muri, fiecare dintre cei doi oponenți s-au raportat altei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la distanță pe reporteri. Am parcat pe aleea din spatele secției și am intrat pe ușa din spate, pe la celulele celor arestați provizoriu. Niște bețivani mormăiau cu limba împleticită în partea rezervată contravențiilor minore. Recidiviștii îmi aruncau priviri întunecate din sectorul hărăzit infracțiunilor periculoase. Pușcăria era plină, dar nu era nici urmă de gardieni. Când am deschis o ușă care dădea în secția propriu-zisă, am înțeles de ce. Aproape tot contingentul secției vedeam înghesuit într-un coridor scurt, care dădea în camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
avea ca artistă, îi lipsea acea aptitudine pe care o dorea cu ardoare: să poată să o transporte în mod miraculos pe mama ei în locul acela în care inimile se umplu cu combustibilul afecțiunii, ars călduros pe tot parcursul anilor hărăziți de Dumnezeu. În locul unde mințile rețin perfect fiecare capitol din istoriile bogate ale familiilor. Unde golfurile aparente dintre cei dragi se dovedesc a fi, la final, simple efecte, iluzii temporare. Capitolul IL Gerald Marlow, un bărbat cu păr gros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un oraș nelocalizat), prin personaje fără relief portretistic, cum se obișnuia în romanul realist, și de multe ori lipsite și de consistență, dar ceața traduce mai ales imprecizia statutului ontologic, prin pendularea între real și vis, între hazard și destinul hărăzit, prin eludarea nivelului rațional de către actorii dramei omenești. Ceața, care dă titlul rimanului și apare de multe ori în momente cheie ale desfășurării narative, poate fi interpretată și ca o metaforă epistemologică (I. M. Zavala), reprezentând „confuzia conștiinței“ și instituirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
gândesc, așa cum sunteți gata să-mi spuneți chiar domnia voastră, la secta magică a taoismului care Își recrutează adepții din tagma cerșetorilor și dragomanilor și pe care doar un sinolog de talia domniei voastre, un european care ține la Îndemână porțelanurile hărăzite ceremoniei ceaiului, poate ajunge să o știe ca pe propriul său buzunar. S-au scurs nouăsprezece ani de când o Întâmplare odioasă a șubrezit temeliile lumii, iar unele ecouri ale ei au ajuns până În negrăit de uimitul nostru oraș. Limba mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
CERULUI. ÎNTUNERICUL GLACIAL AL DISTANȚELOR Tu ai plecat iubind nopțile din mine și ai ajuns cu dragostea prin șoaptele somnambule unde porțile inimii erau închise. Ai bătut cu puterea unui vis muribund și ți-a deschis un UNIVERS DE DORURI hărăzite cețurilor. Ai întins brațele peste toate distanțele mele în care fiecare are o coloristică a iubirilor sincere. De ce vrei să cred că pe trupul tău sunt pereți de gheață ce stau gata de a se sparge într-un hazard sângerând
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o horă Cu vocea-i de Luceafăr prin trupuri de genuni, Un geniu se arată în viața mea de dor Și-mi pare că mă doare iubirea nerostită Cerneala timpului prin șoaptele-n decor În albăstrita-mi viață de taine hărăzită. Și-mi place să mai cred că voi învinge Pe cei ce nu m-au vrut în versul triumfal Cămașa de iubire prin frigul ce-mi traduce O șoaptă de poem, prin nopțile din van. 02-03-2008 LA SFATUL VEȘNICIEI lui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
renunța la utopiile tinereților ei? Credea că o să învingă și o să fie o excepție și poate o vor urma și alte femei. A revoltat-o când era copilă - dar și mai târziu - viața monotonă, cu etape foarte clare și scârboase, hărăzită unei femei încă de la naștere: să gătească, să șteargă praful, să spele hainele, să calce, să spele vasele - o predestinare hărăzită oricăreia, fie ea oricât de bogată, pentru că și atunci trebuia să dea ordine, să spună ce să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
femei. A revoltat-o când era copilă - dar și mai târziu - viața monotonă, cu etape foarte clare și scârboase, hărăzită unei femei încă de la naștere: să gătească, să șteargă praful, să spele hainele, să calce, să spele vasele - o predestinare hărăzită oricăreia, fie ea oricât de bogată, pentru că și atunci trebuia să dea ordine, să spună ce să se facă și să aibă grijă să se facă și să vadă în fiecare zi de rânduielile casei. Au talent pentru pian, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceilalți, ea văzîndu-mă o salutai cu o Înclinare ușoară a capului, și ascultai slujba preotului tînăr ce părea, cu o ciudată Înșelare a vederii, a fi de vîrsta mea și-a lui Keti la data plecării ei, era parcă anume hărăzit comunicării dintre noi, deasupra mormîntului ce Închidea În el... „Părinte, cine v-a trimis să slujiți, cine v-a ales? Ce știți, părinte?” El nu auzi, nu mă văzu, rosti, doar cu privirea spre crucea din fața lui: „În numele Tatălui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a istoriei este finalmente compromisă. Dacă în manualul lui Roller, dacii și romanii erau repartizați în rolurile de exploatați și exploatatori ai perenei drame istorice a luptei de clasă, manualele din epoca național-comunismului mușamalizează relațiile antagoniste dintre cele două popoare hărăzite istoric a alcătui poporul român. Excluderea slavică din etnogenia românească conduce la reinstaurarea paradigmei xenopoliene a daco-romanismului. După "maximalismul slav" concretizat în prima fază, antinațională, a socialismului românesc, "revolta fondului nostru nelatin" a exploatat filonul traco-dac îngropat în "adâncimile oarecum
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
darea cuvenită din brânza obținută, cu obligația de a nu mai produce alte pagube mănăstirii, în caz contrar fiind înlăturat fără judecată de pe moșia mănăstirii <footnote Arhivele Statului Suceava, Colecția de documente, IV / 104 footnote>. Simțind ce soartă îi era hărăzită mănăstirii pe care o păstorea, egumenul Benedict și călugării renunță la administrarea directă a moșiei Vama și arendează veniturile logofătului de Câmpulung, Anton, cu suma de 450 lei, pe 5 ani, sumă plătită în două rate, conform zapisului din 23
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
în cartea Apocalipsului, unde se spune că pomul vieții se află lângă râul apei vieții și că frunzele lui sunt spre tămăduirea neamurilor. În numeroase icoane este reprezentat și un pom, care poate fi privit ca un simbol al vieții hărăzite de Dumnezeu poporu‑ lui său. Se spune adesea că, în momente deosebit de importante ale relației lor cu Dumnezeu, Moise, Ilie și Isus Cristos se găseau pe coline sau munți. Vârful muntelui a fost privit ca un simbol al apropierii de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
vedea ridicată și aievea, pe locul ei - mărturie strașnică a credinței noastre creștine și a afirmării noastre naționale! Fără biserici, fără mănăstiri, suntem [ca niște] venetici. Cine dărâmă biserici, dărâmă însuși argumentul dăinuirii noastre materiale și spirituale pe acest pământ hărăzit nouă de Dumnezeu. Tinere prieten, nu mai ești singur. Ești în Biserica lui Hristos". 1 Constantin Noica, "Prefață" la volumul Ștefan Lupașcu, Logica dinamică a contradictoriului, București, Editura Politică, 1982, pp. 7-11. 2 Stéphane Lupasco, L'énergie et la matière
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]