422 matches
-
remarci ce nu e în regulă. Începură să cânte: pianul lansă o melodie, apoi o predă trompetei, după care veniră tobele și saxofonul lui Healy văitându-se, văicărindu-se, alunecând de la refrenul de bază spre variațiuni pasionale. Muzica lunecă în hărmălaie. Danny remarcă o serie de telefoane publice în dreptul toaletelor și se întoarse la munca de polițist. Prima fisă îl duse la ofițerul de gardă de la secția de pe Strada 77. Danny îi aduse la cunoștință că el era un detectiv de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
după Meeks, dar nu-l văzu nicăieri. Se întoarse și se ciupi -iată-l pe tovarășul lui din ancheta pentru marele juriu, cel mai corupt polițist din istoria orașului, pornit în mod evident să se sinucidă. Buzz stătea exact la marginea hărmălaiei și acoperea cu săruturi o blondă superbă. Mal o recunoscu din ziarele de scandal: era Audrey Anders, Va Va Voom Girl, femeia lui Mickey Cohen. Buzz și Audrey se sărutau. Mal se uită la ei de la distanță, apoi se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Camioanele care cărau recolta din fosta Baltă - de ani buni desecată - erau niște gioarse străvechi, care ar fi trebuit demult să fie trimise la topit. Motoarele urlau Îngrozitor, pocneau, scoteau fum și n-aveau putere nici cât o zecime din hărmălaia pe care o făceau. Capotele de pe boturile lor se desfăceau la hopuri mai puternice, săltau brusc și acopereau vederea șoferilor. Aceștia se Învățaseră minte În scurt timp și le legau zdravăn cu sârmă de balot sau cu niște curele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rele. Stăteau cuminți, În legea lor, În Vale. Poate, cine știe cum, rar, oamenii se pomeneau În mijlocul bătăturii cu câte un șarpe amețit, plecat orbește În căutare de căldură. Dacă era prea mic, Îl omorau cocoșii; dacă era destul de mare, păsăretul făcea hărmălaie ca de uliu și gospodarul știa: venea cu o sapă, tăia pe nepoftit și azvârlea În Vale bucățile care Încă mișcau. Știau până și copiii că șerpii, oricât de zdrobiți ar fi, nu mor de tot decât după asfințit. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vârsta micilor golani - vorbim aici de băieți, căci fetițele dispăreau de cum se Întuneca). De când copii aveau lumină să se joace, părinții adormeau, plictisiți de atâtea promisiuni de bătaie cruntă, aruncate către nimeni. Corecțiile corporale se aplicau abia a doua zi. Hărmălaia făcută de băieți până spre orele două sau trei dimineața nu-i lăsa să doarmă pe cei din casa de lângă stâlp. Pe de altă parte, oamenii mai văzură că li se umpleau curțile de tot soiul de jigănii. Lumina atrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Chokansai se târa în patru labe, supus, și când, dintr-o dată, strănută băiețașul îi căzu din cârcă. Doamnele de onoare și ajutoarele râdeau atât de tare, încât se țineau cu mâinile de burtă. Nici chiar la căderea nopții, râsetele și hărmălaia nu se potoliră. Atmosfera din apartamentele femeilor era la fel de diferită de aceea din camera lui Mitsuhide, în citadela principală, ca o pajiște primăvara de o mlaștină înzăpezită iarna. — Unchiule, acum când înaintezi în vârstă, spuse Mitsuharu, ți-aș fi recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
palmele... --Nu te oțărî la un biet turc bragagiu, care ți-a vorbit frumos, boierule - a sfârșit vorba, izbucnind într-un râs de zile mari. Ne-am îmbrățișat. În Chervăsărie, care se afla la o aruncătură de băț, era atâta hărmălaie de nu se auzea nici în cer nici în pământ. Strigăte ale cotiugaragiilor și negustorilor, tropote și nechezat de cai, huruit de harabale goale sau pline, galop de cai îndemnați de călăreții de Țarigrad, care abia au ieșit din Curtea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
imense, metalice, zbătându-se, disperate, într-un spațiu perfect vid, fără culoare și fără zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trăi aici. Amândoi au crezut în America și amândoi au fost convinși că America s-a dus pe apa sâmbetei, strivită până la sufocare de un munte tot mai greu de mașinării și bani. Cum mai putea omul să gândească în hărmălaia asta? Amândoi au vrut să iasă din joc. Thoreau s-a retras la periferia orașului Concord, prefăcându-se că se exilează în pădure, cu nici un alt motiv decât acela de a demonstra că se poate. Atâta vreme cât omul are curajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
năucită. Pe stradă treceau În viteză nenumărate autovehicule, mai multe decât În mod normal, dar poate că zăpăceala mea făcea ca fiecare zgomot de mașină, fiecare pas al vreunui trecător să devină copleșitor. Nimic nu părea a avea substanță, dar hărmălaia grozavă pe care o emiteau toate era la fel de asurzitoare. Farurile și firma luminată de un neon roșu al unui restaurant de kebab mă orbeau. Mi-am Întors capul de la stradă ca să le evit și m-am trezit că mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bune, fraților”, a deschis el vorba. „Dar pisicuțele, cum sunt pisicuțele în Italia, îți lasă gura apă după ele ori ba?” Ce a urmat, nu-mi mai aduc aminte exact. Hohote de râs și multe altele. S-a iscat o hărmălaie întreagă. Martie 1977. Eram din nou acasă. La zece zile după ce ne-am întors din America, a fost cutremurul cel mare. Cutremurele nu te avertizează cu nici un semn înainte să vină. Cu profesorii se întâmplă altfel. După cum arată ei, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se-ndreptaseră spre locul acțiunii cînd se auzise Împușcătura se retraseră acum de lîngă pistolarul care zăcea liniștit, Întins pe spate. Nu pleacă nimeni pînĂ nu vine poliția, strigă cinevă de la ușă. Doi polițiști cu carabine, care patrulau și auziseră hărmălaia stăteau acum În dreptul ușii și, exact cînd făcură anunțul, văzui cum șase bărbați se pun În rînd, ca o echipă de fotbal ieșind de la vestiare, și se năpustesc pe ușă. Trei dintre ei erau cei care-l dăduseră prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dar pentru străini costau cu 20% mai mult. Or, mica niponă nu putea pricepe deloc diferența asta de preț dintre localnici și străini. Așa că a ales să rămână cu noi. Ne-am îndreptat către autogară. Autobuzele circulau, dar era o hărmălaie de nedescris. Am reușit să ne înghesuim în autobuzul de Sibiu. Stăteam în picioare, pe culoar, printre cuști de iepuri și cutii de carton cu puișori de găină. Șoferul a pus o casetă cu Irina Loghin și a pornit hârbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pensionari respectabili, aproape foști comuniști. În plus, bunică-meu era și el bolnav, la pat. Am urcat până la etajul 1. Pe ușa de un alb-respectabil a familiei Taubergher apăruseră cercul yin-yang și două palme răsucite într-un mod sugestiv. Dinăuntru hărmălaia dădea pumni puternici în ușă. Mi se păru că cineva înjura cu sârg. Am sunat de două ori și am așteptat politicos. Nimic, decât baterie, chitară electrică, orgă și mormăieli. Am ciocănit de cinci ori. Nimic, decât baterie, chitară electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mult din interferența asta. Dacă terenul e plat cum zici. ne putem apropia fără prea multe riscuri. Kane împinse câteva comutatoare. ― Pornit supravegherea. Activat calculatoarele analitice. Mai avem încă sfârâit. Cu infinite precauții, Dallas aduse remorcherul spre suprafață. ― Mai e hărmălaie, dar începe să se limpezească. Nostromo, fără șovăire, pierdea altitudine. Lambert era cu ochii pe indicatoare. Se putea opera o degajare de urgență, la o adică, dar la viteza cu care se deplasau, situația putea deveni critică dacă unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
era cunoscut acolo și pe dată i-au înconjurat niște tineri destul de bizari în manifestări și cu un vocabular deocheat. La un moment dat, au început să se retragă pentru câte puțin timp în grupuri mici după care reveneau, dar hărmălaia și consumul de băutură la masa lor atingea cote alarmante. La un moment dat, Vali a făcut semn unei fete din grup care a luat-o cu ea pe Florentina și s-au dus la toaletă, unde fata a scos
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
și n-am stins toate luminile, să crează rusnacii că-i casă părăsită ? Da ce crezi, că ei s-a lăsat ? A bătut toată noaptea-n obloane cu patu puștii și striga, ei știe ce striga, pă limba lor ! Ce hărmălaie ! Ce zaveră ! N-am închis un ochi pân-la ziuă, și dimineața m-am închinat la toate icoanele și-am zis bodaproste că am scăpat, și io, și omu meu. Da ei, de plecat d-aici n-avea gând să mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Spițerie : sunteți clienta mea număru unu ! Da la cap crez că-i cam... Lasă, nu mai tot sări ! Cine crezi că se uită la noi ? N-are nimeni vreme de noi, toți își vede de-ai lor, n-auzi ce hărmălaie ? Așa e-n zi de vizită ! înc-am stat mai întâi la ușă, să-i ies înainte la ăl care vine, nu mă gândeam c-o să fii tu, știam că ai treabă, știam că ești ocupat. Da ăilanți, zic, o veni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i ce spui tu. Și atunci ce e? Nu știu. Făcătura diavolului. Ruby a dispărut. Intră în casă, Alex, mai pune-ți ceva de băut și încuie bine ușile. Nu pleca... doar ai venit la mine, nu? Nu. Am auzit hărmălaia tocmai când treceam pe aici. Dar unde te duceai? Mă plimbam pur și simplu prin oraș, mă duceam la canal. La canal? De ce? În locul acela? Nu te duce acolo, stai cu mine, te rog... Mă duc să văd ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
începu Tom. Apoi întrebă imediat: Așadar, John Robert a luat-o pe Hattie de aici? — Da. Noaptea trecută. A sosit pe la ora zece și a avut loc o ceartă. — O ceartă? — Era furios pe noi, mai ales pe mine, din pricina hărmălaiei de sâmbăta trecută și a poveștii apărute în Gazette. — Dar de sâmbătă încoace nu s-a mai arătat? — Nu. L-am așteptat amândouă, zi de zi. Nu a venit decât ieri. — Mie mi-a luat miercuri interogatoriul, spuse Tom. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce în ce. Era ca un vuiet continuu, insuportabil. Doamna întârzia la oră. Asta se întâmpla destul de rar. Dar și când se întâmpla! Puteau să sară chiar și peste o oră întreagă, pe care de obicei o petreceau într-o hărmălaie de balamuc. La fereastră, Cătălin își mută privirea de la vitrina cinematografului ARPA la atelierul foto Olteanu. Hărmălaia din spatele lui ajunsese aproape un urlet și când se întoarse îl văzu pe Dogaru călcând peste bănci și îndreptându-se spre fereastră. Își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rar. Dar și când se întâmpla! Puteau să sară chiar și peste o oră întreagă, pe care de obicei o petreceau într-o hărmălaie de balamuc. La fereastră, Cătălin își mută privirea de la vitrina cinematografului ARPA la atelierul foto Olteanu. Hărmălaia din spatele lui ajunsese aproape un urlet și când se întoarse îl văzu pe Dogaru călcând peste bănci și îndreptându-se spre fereastră. Își trase iute mâna de pe pervaz pentru ca noul coleg să nu i-o strivească sub talpa ghetei. Fiindcă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și alte voci reluau înspăimântate, din gură în gură: A mâzgălit... A mâzgălit... Gheorghiu-Dej! șopteau alte voci. Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei lor. Dar murmurele deveniseră hărmălaie și studențimea se ridica să plece lăsând tăbliile rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se lovească de speteze. Studenta exmatriculată ieșise din amfiteatru sau se pierduse în mulțime, astfel că nimeni nu știa cum arată. Viață trepidantă, sigur că da! Avea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu era sigur că peste fața ei trecuse o undă de îndoială înainte de a deveni vizibilă respingerea. Nu sunt într-o stare sufletească potrivită, Dragoș. Poate altă dată. Doar Dumnezeu știa dacă avea să mai fie vreun altă dată. Străbăteau hărmălaia din prima sală a cantinei. Nicio masă nu era liberă și mulți așteptau încă, cine știe de când, să fie serviți. Dar nici în a doua sală nu se vedea vreun loc unde să te așezi. Așa că ajungeau în sala a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
durere. A început să strige, cu disperare: „Fier nenorocit, prefă-te în diavol!” îndată ce a rostit aceste cuvinte, forja a fost zguduită de un zgomot puternic, asurzitor. Toată fierăraia a prins a se învârteji și a se lovi, sporind considerabil hărmălaia. Focul arunca ciudate fulgere, care săgetau atelierul. Un rânjet răgușit, dar de o forță nepământeană, a cutremurat totul. Satan, diavolul ușii, în persoană, se prefăcuse în mii de așchii luminoase și zăngănea lanțuri infernale. I s-a auzit vocea: - Tu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]