1,450 matches
-
terenului minat la fiecare pas, în ciuda amenințărilor pe care le presimțim, nu se produce nici o explozie de lirism. Iată un slalom incredibil: ,și încă vă mai spun:/rușinea este singura sursă/de energie/ce îmi alimentează viața/viața mea - cât hăul./ mi-e lene să mă sinucid//dar ce rost mai are//să vă șantajez//cu sinceritatea mea//decât să ridic două degete ca să răspund corect la întrebările profunde//ale existenței//mai bine-două degete//să mi le bag pe gât". Și
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
gând mereu ți-aș face chip din vânt să mă alinte când nu îmi ești și doru-mi este greu. de n-ar fi cerul îmbrăcat în tine și nu m-aș oglindi în ochii tăi aș fi doar negura în hăurile pline și pradă-n întuneric cu demonii cei răi . de nu ți-aș auzi chemarea ta în noapte și fiecare vis, tu nu mi-ai fi aș fi doar lacrimă-ncrustata-n șoapte în ziua fără tine și câte-or mai veni
DE NU TI-AS FI, de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373725_a_375054]
-
căror vad singură credința mai e fierbinte. Un imens ghețar străbătând oceane, topindu-se-ncet sub un nimb de ceață, rătăcit mereu de-ale vieții toane e a ta viață. Sufletu-i captiv și doar el așteaptă să dispară-n hău temnița polară, în care-ai trăit o soartă nedreaptă ce te-nfioară. Nu întrebi de ce fiindcă-ntrebi degeaba, căci nu ai primit răspunsuri astrale. Stai uimit și ești intrigat de graba topirii tale. Din uimire treci în altă uimire dispărând încet
TOPIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384715_a_386044]
-
sunt culcate de furtunile iernii. Și... calc cu piciorul stâng în Spania! Ei și! Și rămân cu dreptul în Franța. Și merg prin două țări în același timp. Aș putea ajunge astfel până la Atlantic de n-ar fi vârfurile, apele, hăurile Pirineilor. Mă întorc cu stângul prin Franța, cu dreptul prin Spania. Ce-a mai rămas din aceste frontiere de vreme ce pot fi trecute dintr-o parte într-alta, înainte, înapoi, în cerc, în zig-zag? În bătaie de joc! Ca și cum între aici
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
nu vom muri ci vom trece-n altă lume,... X. SEVRAJ, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Un alb absolut e somnul tău, Dar cum să-ți aduci aminte? Retopit-n extaz ridici din hău Viața, cu simțuri trezite... Sub ochii tăi plutesc imagini Sau poate-i a clipei urmă, Dar imediat dispare-n mlaștini, Treci prin sevraj...de lumină. Nu ești și n-ai fost bolnav vreodat', Disperarea țipa-n tine, Simptomul fricii l-
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
neaua? Sub iarba ce o paștem e drumu-i, mai departe, că slova neagră-ncepe isonul lui în carte.” Și merge calul negru, cel alb dă să se-ntoarne, dar n-are loc, nuntașii se-mping, sunând din goarne. Cum buciumă pădurea, hăul din hău se strigă, un răsărit de soare zâmbește lângă Rigă. Din ochi parcă-o răsuflă cum cântec zidesc crinii. Pădurea de mesteacăn mai rară. Încep pinii... Din vârf de meterează prin nori răsună cornul. Spre cel ca firea nopții
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
iarba ce o paștem e drumu-i, mai departe, că slova neagră-ncepe isonul lui în carte.” Și merge calul negru, cel alb dă să se-ntoarne, dar n-are loc, nuntașii se-mping, sunând din goarne. Cum buciumă pădurea, hăul din hău se strigă, un răsărit de soare zâmbește lângă Rigă. Din ochi parcă-o răsuflă cum cântec zidesc crinii. Pădurea de mesteacăn mai rară. Încep pinii... Din vârf de meterează prin nori răsună cornul. Spre cel ca firea nopții grăiește unicornul
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
întoarsă în magnolii. O conduceam acasă, pe cea mai frumoasă din toate fetele școlii, la prima-ntâlnire. Cireșul de la poartă se apleca de-atâta înflorire deasupra sfielilor noastre, că liniștea sporea din albul lui precum când stelele se nasc în hăul nopților albastre din șoaptele fântânii. „Închide ochii, mi-a zis și i-am închis, și-ascultă cum fulgii unul de altul se ating, auzi tăcerile cum ning?” ...și clopoței din ceruri nenăscute se auzeau între-un „ a fost” și-un
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
corp și în creier. Nu numai ca profesor ci, în același timp, ca parteneră și... model! Persoane ca Miriam Răducanu nu numai că nu am mai întâlnit, dar nu se întâlnesc decât extrem de rar. Este vorba de o „singularitate” în hăul astronomic și globalizat nu numai al lumii dansului, ci și cel al culturii în general. Aș pune-o alături de o Pina Bausch, de un Grotowski, Kantor, Stockhausen sau Meyerhold. Nu este numai un pedagog extraordinar, ci și o mare inovatoare
Libertatea domnului Căciuleanu. „Am început să plâng, m-a luat în brațe și atunci am întrebat-o dacă vrea să fie soția mea. Aveam 4 ani” () [Corola-blog/BlogPost/338191_a_339520]
-
om își are propriul drum / Târziu, cum află toți eu singur am aflat / Și sigur că, de m-aș naște înc-odat-acum, / Eu mi-aș alege altul și mai neumblat. // Din treaptă-n treaptă am câștigat suișuri / Și rareori-napoi în hăuri m-am uitat, / O...ce frumoasă-i viața privită de pe vârfuri, / Ce-amară-i coborârea de unde ai plecat. De n-o să pot s-ajung la capătul de scară, / De trepte vor fi multe și mari către vecie, / În hău m-oi arunca
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
rareori-napoi în hăuri m-am uitat, / O...ce frumoasă-i viața privită de pe vârfuri, / Ce-amară-i coborârea de unde ai plecat. De n-o să pot s-ajung la capătul de scară, / De trepte vor fi multe și mari către vecie, / În hău m-oi arunca și, chiar de-o să mă doară, / Durerea mea-i puterea în cel ce o să vie.” Poate că poemelor acestui volum le lipsește scânteia acelui „ceva” ce produce emoția estetică, înnăbușită de un ton obosit, aproape blazat, de
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
Dar nu l-a bătut, pentru că animalul ține minte și se răzbună „când ți-e lumea mai dragă”, își amintește el, iar dac-o face chiar în faielbac „te-a văzut Dumnezeu. Nu-ți mai stă la potcovit cât e hău și pământu’”, zice Costel cu aerul covaciului cu experiență. Într-una din zile a venit un domn cu o iapă sport de rasă hanoverană la potcovit. Își amintește că era atât de nărăvașă încât nu s-a putut apropia nimeni
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
îndrăgostiților ... Ochi-ferestre în care se oglindesc sufletul și Universul. Îmi place că în loc de scenă m-ai adus aici, pe pânza de păianjen, care ține 9 elefanți! ... unde vorbim de greutate în raport cu înfațișarea subânțelesă ... prins ... prinsă sau ... surprins ... surprinsă între două hăuri ... două abisuri, ca între două bătăi de aripi ... două bătăi de inimă ... Eu - Despre tristețe spui ceva? G - Nu! Nu trebuie vorbită, ea trebuie simțită și înteleasă! ... așa ca poezia, ca ... un interviu pe o pânză de păianjen ... ca un
PE O PÂNZĂ DE PĂIANJEN de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385008_a_386337]
-
în piept și curiozitate pentru ceea ce era/este dincolo. Aici s-a oprit totul. Coborârea este mult mai grea. Încercam să-mi explic de ce când urci ai în fața ochilor numai stânca. Te poți centra pe ea când cobori, ai tot hăul în față. Centrarea e mult mai greu de realizat. Te risipești în frica de spații largi (eu am frica asta), în frica de înălțime. Nu am reușit să scap nici de ea. Poate voi găsi și pasul de trecere peste
INIŢIERE ÎN INEFABIL, CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384328_a_385657]
-
06 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Încerc să-mi număr zilele trecute, De la răsăritul meu definit, Căutându-mi rătăcirile oscilante, Ancorate în timpul meu ce s-a scurs, meditând Asupra propriei mele nudități psihice, Revăzând monștrii din mine, Scăldându-se în hăul lăuntric, Deschizându-mi, dacă mai e timp, Un nou drum, cu sens, Spre apusul meu nedefinit, Banală și imprevizibilă, părându-mi-se viața, Adăugându-i, atât cât pot, mișcare și fantezie. Încerc să nu mă rătăcesc în EA, s-o
INFINITUDINE de COSTI POP în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384458_a_385787]
-
este rugăciunea. Poezia ca o rugăciune, este adevărata poezie care ajunge deopotrivă la urechile oamenilor și a lui Dumnezeu ca în poemele: Dar, mai ales, învață-mă ce să uit Spre a putea păși înainte. Mi-e frică, Doamne, de hăul din mine. Te rog, pune crucea Ta punte Să pot schimba acest abis În pajiști pline se surâs. (Învață-mă, Doamne!) Ajută-mă, azi, Doamne, încă un ceas Să stau cu Tine în grădina cu crini! (Ajută-mă, Doamne) Îți
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
Dar ce exista oare la poalele muntelui? Numai Dumnezeu știe, niciunui picior de om nu-i vine să se hazardeze pe asemenea meleaguri prăpăstioase și întunecate. Acolo, unde pădurile sunt de nepătruns, acolo unde râurile cad în prăpăstii în niște hăuri nesfârșite, acolo unde doar vietățile locului mai știu cărările și rostul lucrurilor. Peste acest imens ocean de masive colțoase, care amenințau cerul, care înghețau și văzduhul imensei pustietăți, avionul nostru a trecut lin, doar în jumătate de oră. Oare câți
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
ticăie în capul omului și al planetei La început găsea așa de ușor pietrele de care avea el nvoie, chiar în gropile rămase la așezarea planetei, apoi s-a apucat să sape el gropi sfredelind pământul și lăsând în urma lui hăuri imense din care scotea pietre, ape și fel de fel de noroaie și gaze. Le a dat foc și a văzut că pot arde, le-a strâns și constrâns până din ele a putut scoate alte feluri de pietre, alte
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
poziție pe pămant - a modificat cursul apelor creând baraje în spatele cărora au făcut acumulări imense de ape - a sfredelit pământul spre a scoate din măruntaiele lui fel de fel de componente. Cărbune, minereuri, pietre, petrol ,gaze lăsând în urma lucrărilor lui hăuri imense, așa zisele mine, fără a le astupa cu ceva în loc....că nu putea și nici nu prea avea cu ce...și nici nu era eficient din punct de vedere economic....pentru el. - A înfășurat pământul cu un soi de
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
care o putem respira și străbate, fără a avea teamă că nu ne mai întoarcem . - Omul, însă, vine el și taie pădurea luând umbra pământului, taie copacul și îl bagă pe foc, deși avea atâtea crengi uscate pe jos, sapă hăuri imense în mantaua pământului lăsându i goluri imense în sufletul lui plutitor, îi topește piatra și o aruncă în ceruri, în tot ce e viu, îi oprește cursul firesc al apelor lui curgătoare tăindu-le drumul cu piedici în calea
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
îl scazi Femeie, cu ochii de jad Ești taină în timp încastrată Și eu îți pot fi camarad De n-ai mai sta ferecată În trecutul cel vechi ancorată Femeie, cu ochii de jad Prăpastia-i foarte adâncă Și-n hăul deschis am să cad Mă ia, și departe m-aruncă Zdrobește-mă iute de-o stâncă Femeie, cu ochii de jad Nu știu cât de 'nalt pot să fiu Probabil la fel ca un brad Cu ochiul meu ager și viu Te
FEMEIE CU OCHII DE JAD de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382428_a_383757]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SEVRAJ Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Un alb absolut e somnul tău, Dar cum să-ți aduci aminte? Retopit-n extaz ridici din hău Viața, cu simțuri trezite... Sub ochii tăi plutesc imagini Sau poate-i a clipei urmă, Dar imediat dispare-n mlaștini, Treci prin sevraj...de lumină. Nu ești și n-ai fost bolnav vreodat', Disperarea țipa-n tine, Simptomul fricii l-
SEVRAJ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382606_a_383935]
-
faci cu spume marea Iar munții suri pe creste; Degeaba scuturi frunza, Ca să-nvelești pământul, Degeaba-ți țugui buza Și-o pui să sufle vântul; Degeaba plângi cu rouă Când îți petreci cocorii Și sufletul îți plouă Când scoți din hăuri norii; Degeaba, dintr-odată, Te-așezi în noi tăcută, Când Ea-mi e supărată Iar muza mea e mută!... Referință Bibliografică: DEGEABA TOAMNĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor
DEGEABA TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383862_a_385191]
-
ALBASTRĂ (EMINESCIANĂ) Floare albastră Eminesciană S-a prins un fir de aur Din pădure Ca să răsune În veacuri Mereu Melodia divină, Jocul iubirii Focul simțirii Ambientată în picuri de soare Doare Iubirea eternă Mereu prezentă BETHOVEEN Înalță imnul fericirii Din hăul adânc al durerii Răsună strunele de aur Pentru întregul lumii tezaur Mai vine și timpul în voalt Cu sceptrul magnific înalt Să-ncununeze a vieții minune Să nu cădem aspru în deșertăciune MISTER Se coboară din înalturi un mister Să
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
se răsfață la orizonturi deasupra câmpiei de nori. marea nu-și mai încape în țărmuri sămânța se vrea încolțită, adâncurile își desțelenesc rădăcinile cu svonuri de muguri văzând lumina cum se aprinde în sufletul tău. pe cer se ivește din hăuri lumina albastră, drumul dragostei măsurându-l cu fericirea ce vine năvalnic dinspre leagănul trupul tău. se aude din codri frunza cum cântă apa cum curge din trunchiuri oprind scurgerea trecerii în mituri a visului meu rătăcit în ecou. ce cald
EXTRAS DIN CHIPUL UNOR CUVINTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384082_a_385411]