1,498 matches
-
Cotescu Ciprian, deputat de Țarna Mare: Aflându-se în interes de serviciu în colegiul electoral și credincios principiului însușit de parlamentarii puterii privind munca politică individualizată, de la alegător la alegător, domnul deputat numit mai sus a fost atacat de o haită de maidanezi în parcarea de la marginea unei păduri, unde a poposit pentru a-și clăti ochii cu frumusețile naturii înconjurătoare. Bine i-au făcut! a ținut să intervină opoziția. Că a votat împotriva eutanasierii câinilor vagabonzi și recomandă în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
m-ai lăsat cu fânu-n munte și cu grajdul plin de vite... și-a trebuit să mân cireada tocmai la fânurile de la Cununschi și pe băieți să-i las toată iarna supraveghetori la saivan numai în tovărășia câinilor și a haitelor de lupi înfometați. Iar tu, cu cea mică pe cuptor, descurcă-te cum te-o tăia capul, Mălină-soro! Ia traista-n băț, colțunul la grumaz, așază tarnița pe huțul și rupe cărări prin omete până la Brodina și Seletin, că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Nu mai avea. Trecu pe lângă o cârciumă. Era întuneric beznă. Pe acei oameni îi mai lumina doar un vis, iar pe cei ce-și pierduseră orice urmă de umanitate nu-i mai trezea nimic. (Sau să fie asta umanitatea -o haită de bețivi, din nefericire treji și agresivi prin orice acțiune-monștri, agresivitate fizică). Își imagină o cupă de șampanie, sau măcar un pahar de vin și niște semințe de floarea-soarelui. Își imagină persoane violente, nu agresive. Într-un colț al aleii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
văzut pe unde au luat-o câinii, întreabă Elena pe o vecină cu care se întâlnește. Cred că pe strada din spate. Este nunta lor că de aceea s-au adunat. De ce mă întrebi? Nu știu unde este Lupaș. Precis este cu haita. Tot întrebând, au mers când pe o stradă, când pe alta, cum erau orientați de cei care văzuseră câinii până i-au zărit și ei. — Uite-i, a observat Ionuț. —Lupaș! Lupaș! Lupaș!a strigat Elena. De data aceasta Lupaș
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
i-au zărit și ei. — Uite-i, a observat Ionuț. —Lupaș! Lupaș! Lupaș!a strigat Elena. De data aceasta Lupaș n-a mai luat-o în seamă pe Elena, fiind alături de o cățea pe care pusese ochii. Mergea înainte cu haita. — Ce facem? se îngrijorează Ionuț. Nu putem să-l luăm cu forța că ne mușcă și el și ceilalți. Pe mine nici nu mă cunoaște. Tu trebuie să-l ademenești cu vorbe bune. —Lupaș, vino aici! Na, Lupaș! i-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sau îl mângâia, Elena s-a apropiat și l-a prins de zgarda de la gât. În momentul acela Lupaș a mârâit la ea. L-a mângâiat deși îi venea să-l bată, vorbindu-i frumos ca să-l poată desprinde de haită. După această căutare, care a durat destul de mult, fiind îmbrăcată lejer pe o vreme rece, Elena s-a îmbolnăvit de dublă pneumonie. A fost internată în spital. Boala a fost cel mai mare necaz pricinuit de Lupaș. Într-una din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
câteva mesaje, în care își exprima satisfacția că, în fine, după atâția ani de la prăbușirea regimului totalitar, un șef de stat român se gândea să condamne în mod oficial regimul politic adus în România de tancurile sovietice. Drept reacție, o haită de răspândaci ieșiră la interval, cu nume și prenume stâlcite, și își aruncară în eter, agramat și amenințător sau cu umor căznit și grosolan, mesajele otrăvite. Răspândacii de serviciu găseau chiar de cuviință să își exprime pe această cale fie
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cei din categoria răspândacilor, cum îi plăcea ei să le spună simbriașilor instruiți să semene confuzie și să paraziteze comunicarea liberă pe forum. Era suficient ca cineva, pe forum, să spună un lucru de bun simț sau coerent, că o haită de astfel de profesioniști ai diversiunii ieșea urgent la interval, cu nume și prenume stâlcite, ca să arunce în spațiul virtual, agramat și amenințător, mesajele lor otrăvite. Unii aveau încă nostalgia pentru „realizărili” Marelui Cizmar și ale comunismului glorios dar, din
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Și-apoi, cine era, cu adevărat, cel venit? Nu după multă vreme, s-a aflat: era un vânător de lupi albi! Oamenii s-au privit mirați. Nu văzuseră niciodată asemenea fiare! Sigur, existau lupi albinoși, unul la câteva mii. Dar haite întregi?!! Și, oricum, nu prin locurile acelea. Ce balivernă, asta cu lupii albi! Albi - așa era soiul lor; albinoșii se trăgeau din cei obișnuiți! Cică s-ar putea să năvălească peste târg! Se zvonise, cu o săptămână în urmă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
conuri de pin, arătate pe rând de cei prezenți, au fost, unul după altul, făcute fărâme. Nu se lăuda străinul: nici un lup alb nu ar fi putut scăpa de puștile lui cu foc repetat! Doar să-l fi împresurat ditamai haita. Și nu mai era chiar străin țintașul. Devenise Vânătorul de lupi albi. Donna Iulia fusese și ea la demonstrația de tragere la semn. Îi părea rău că nu înțelesese ceea Ochi cenușii încercase să-i spună nu de mult. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nici mortăciunea găsită în pădure nu fusese de neam câinesc. Erau pui de lup alb! Undeva existau și tatăl, și frații, și surorile mai mari, rubedeniile lupoaicei răpuse și ale lupilor cei mititei; alți lupi, și ei cu neamurile lor; haite întregi de fiare albe, ascunse în păduri, după dealuri, în văgăuni, poate că nu așteptau decât vremea potrivită pentru a da buzna! Poate fusese o singură pereche, așa că mai rămăsese doar o sălbăticiune. Să vină în târg! Cu ciomegele o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Mă socotiți nebun?” le-a zis. „Dacă mi se va da crezare, în scurtă vreme, zeci de bărbați vor purta căciuli din blană de lup alb! Renunț la jumătate din dreptul meu asupra pieilor! Va fi vânat destul, e o haită mare, poate două la un loc! Aveți prilejul să faceți fapte deosebite!” i-a zgândărit nițel. „Ce-aveți de pierdut? Câteva zile! Mult mai puține decât ați risipit până acum! Este că merită să încercați?” Unii s-au arătat nemulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în grupuri pe străzi, pentru a nu lăsa loc să se strecoare nici unei fiare. Cei cu puști trebuia să alerge înspre hotar, să-l ajute pe Vânător. Copiii s-au speriat, văzând atâta forfotă; noaptea, unii au visat lupi albi, haite întregi, tot năvăleau. Nici adulții nu au avut somn liniștit; bătrânii mai mult au moțăit. Un învățător a scris un poem, Vremea lupului alb, vroia să citească versurile a doua zi iubitei; nici ea nu a dormit, s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cum a zis învățătorul-poet: „Se vor linge, fiind neamuri, și vor sări și unii, și alții la lume!”. Un deștept. Poate așa era în poemul lui. Donna Iulia privea vânzoleala ce cuprinsese târgul, gândindu-se că pricina nu era atât haita nevăzută a lupilor albi, cât Vânătorul. Omul ăsta i-a zăpăcit pe toți! A dat deșteptarea! Și-a amintit vorbele lui. Să creadă el! Urbea doarme: are un vis urât. Marele salvator! Dorea, de fapt, să vină sute de lupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
un vântură-lume!” „Un nemernic! Ce, a fost la vreun război? Poate la vreo încăierare, o fi omorât pe cineva...” „Așa ne trebuie! Ne-a găsit pe noi idioți!” „A belit-o dacă nu vin lupii!” Nu se mai temeau de haite. Vroiau să năvălească sute de lupi; sau douăzeci; șapte-opt; numai să nu rămână prostiți. I-ar fi zis Vânătorului, pe urmă, că au avut încredere în el. A patra zi, străinul a vegheat singur. Nu mai era Vânătorul de lupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
departe, ar fi putut să îl ajungă. Îi vedea puștile, amândouă pe umărul stâng, pe cel drept purta un sac albastru. Pășea întins; nu răspundea nimănui; privea uneori în sus. Apăruseră câțiva vulturi hoinari. Roteau în cercuri largi. Însoțeau, totdeauna, haitele: în urma lupilor albi rămâneau multe stârvuri: omorau peste trebuință; poate în joacă, nici Vânătorul nu era sigur: uneori i se păreau furioși la culme. Păsările cercetau locul. Câinii stăteau nemișcați, adulmecând spre miazănoapte; pufneau, din când în când. Se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
chemați cu goarna. Așa era în ziua în care a bătut orologiul. Nici nu apucaseră oamenii să se dezmeticească - iar când au făcut-o, mintea lor s-a dus la cutremur -, că asupra localității a năvălit, venind dinspre miazănoapte, o haită de lupi albi. Câteva zeci. Poate o sută; mai mulți; cine să mai aleagă și să numere albul pe alb? Mai bântuiseră, cândva, niște sălbăticiuni asemănătoare prin părțile acelea, se apropiaseră și de târg, dar, până la urmă, părăsiseră locul, pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de târg, dar, până la urmă, părăsiseră locul, pierzându-se într-un alt viscol. Într-o urbe nu prea îndepărtată, venise cândva un vânător de lupi albi, cunoscător ca nimeni altul al acestor fiare; încercând, în loc deschis, să țină piept unei haite, fusese răzbit, se povestea. Acum, porniți din cine știe ce codru, poate mereu același, ori din văgăuni de munte, lupii albi au fost, mai mult de o jumătate de ceas, stăpâni peste așezare. Vânătorii, câțiva, surprinși, nu au izbutit mare lucru. Soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ca și cum ar face un gest desuet și reprobabil. Ca și cum ochii s-ar fi dezvățat să vadă literele scrise și mintea s-ar fi dezvățat să mai citească texte literare. Câteva stații mai încolo năvălește un grup (sau, mai degrabă, o haită) de vreo 20-30 de lucrători care muncesc pe un mare șantier în timpul nopții. O dată cu ei pătrunde o duhoare grea, inconfundabilă. Se trântesc câte 2-3 pe un scaun, cu sacoșele lor mari de pânză. În prima zi când i-am văzut
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
Pașa. Olguța adoptă și ea porecla. Poreclele de la Ionel Teodoreanu sînt tandre și amuzante. În Groapa lui Eugen Barbu însă, bandiții se denumesc între ei fără menajamente. Un hoț bătrîn și molatic e Treanță, Sandu Mînă-Mică și Nicu Piele întregesc haita. Șeful e numit Starostele și la capătul opus al ierarhiei e Paraschiv, zis pentru început Ucenicul. Ajuns la pușcărie, Ucenicul e întrebat în derîdere cum îl cheamă. Răspunde cu tupeu: Zexe mă cheamă și se impune în fața colegilor de celulă
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
ana, Elena Badea Phil, Stu, Alan și Doug, "haita de lupi" din Marea Mahmureală pornesc la drum din nou, deși nimic nu este sigur. Începând din ultima zi a acestei luni, cea de-a treia și ultima parte a comediei regizate de Todd Phillips, Marea Mahmureală III, poate fi
Marea Mahmureală III vine pe marile ecrane. Vezi de când by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78704_a_80029]
-
nou, deși nimic nu este sigur. Începând din ultima zi a acestei luni, cea de-a treia și ultima parte a comediei regizate de Todd Phillips, Marea Mahmureală III, poate fi urmărită în cinematografele din România. Singurul membru nemulțumit al „haitei de lupi” este Alan (Zach Galifianakis), care a renunțat la tratament și s-a lăsat pradă impulsurilor sale. Până când o situație de criză îl obligă să ceară ajutor, Alan acționează fără limite, fără logică și fără vreun raționament. Cei trei
Marea Mahmureală III vine pe marile ecrane. Vezi de când by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78704_a_80029]
-
atunci au rămas prietene nedespărțite și au trecut prin multe împreună (care boxer cehesc poate să spună, de pildă, că a fost în America?). Lunga ei agonie și în cele din urmă moartea ei ne-au consumat destul de mult. Liderul haitei a devenit Madlenka pe care am bănuit-o încă cu mulți ani înainte că este puțin superficială. Dar am fost nevoit să-mi schimb părerea și îi cer scuze Madlenei pentru greșeala mea veche. Iar în ceea ce privește lumea? Nu s-a
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
stricată» și terminologia animală" — îi aparține lui Gavril Istrate și a apărut în urmă cu mai bine de jumătate de secol în Buletinul Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide"(Iași, XI-XII, 1944-1945). Materialul adunat de G. Istrate — armăsăroaică, cățea, gudă, haită, hăitușcă, iapă, maimuță, pupăză, scroafă, ursoaică etc. a fost folosit parțial și de Iorgu Iordan, care, în Stilistica limbii române (1944), furnizează o lungă listă de termeni peiorativi; pe lângă metaforele animaliere, apar aici boarfă, buleandră, cațaveică, chiftică, coardă, farfuză, feorțotină
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
prin contaminări și transformări ale cuvintelor existente. Zona tradițională cea mai puternică, cea a metaforelor animaliere, pare a fi în regres astăzi. Multe dintre cuvintele care apăreau la G. Istrate și Iorgu Iordan fie nu mai sunt în uz (gudă, haită), fie circulă ca pură insultă populară, nespecifică argoului (cățea, iapă); un termen de desemnare care pare să-și fi păstrat caracterul familiar-argotic este maimuță. I s-ar putea adăuga numele de păsări (de exemplu, pupăză), care exploatează un comic mai
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]