327 matches
-
că tipul făcea teoria soft-ului sufletesc fără să trimită sau să citeze, asta nu mai mergea: aici, intrusul mă copiase pur și simplu, cu tupeu și nerușinare. Mai întâlnisem și eu studenți care năvăleau în bibliotecă și plecau cu hălci întregi din doctoratul meu, din care încropeau lucrări de semestru sau teze de licență, după putere și inventivitate. Crescusem și mușterii care azi te întrebau umil de-o noțiune și, după ce le dădeai interpretarea, trânteau a doua zi un articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dileme relative la un portret congener cu optzeciști de succes în anii ’90. Un „el” privește la măcelărie carcasele care capătă forma trupului iubitei: „câtă criminală plăcere să intri în carmangeria/de la parterul blocului în care ea locuiește/și unde hălcile de carne au împrumutat/porțiuni din alcătuirea ei” (dumnezeu binecuvântează carmangeria). În Studiu de bărbat, pe lângă versificarea întâlnirilor cu poetul Ioan Es. Pop (întâmplare cu ioanes între două beri și o elveție prezumptivă băută de ceasuri), lui V. îi reușește
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
tuturor. Ei bine, această ,,devoțiune mistică - față de Mama telurică" (Mircea Eliade) o regăsește peste timp un personaj din romanul lui Aurel Brumă. Este vorba de Iacov, un olar venetic din Bucovina. Acesta fură repetat lutul Dealului. Îi smulge lacom o halcă de glod, basculând-o vrednic din coșarcă într-o umilă troacă. Însă Dealul - o ființă vie - își reface peste noapte în mod miraculous trupul sfârtecat. Mai mult, Dealul ia chipul răzbunător al unor ,,zeci de gropi ce se mișcau în
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
nu sare din normalitate cu absolut nimic. Pentru că a devenit banal ca diverși cetățeni la costum negru lucios și insignă, alături de doamne cu coafuri-abajur și privire studiată să revendice, cu tot atâta temei cât și cel de mai sus, diverse hălci istorice ale țărișoarei noastre. Nu știu câți dintre cei pe care-i pomenesc nu fac confuzia între Barbu Delavrancea dramaturgul și Barbu De la Vrancea potențialul manelist, dar cert e că dânșii apar la televizor, în ultimul timp, ca în fața unui complet de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
deschid ușa ca să cobor! îmi dați un ban! reacție pe unica mea schemă de comunicare, te las numărîndu-ți banii, laitmotiv al fenomenului literatură, stația Cuci podul, Mureșul duce crengi, sălciilor le mișcă apa nuielele, decorul silvic revine ca timp interior, hălcile de zăvoaie, Bogata Mureșului lărgimea dată de gol, chiar nimeni nu înțelege, ființe care țin virtutea inerției în transporturi! stația Chețani, pîrîul Grindeni, umbrela pe șoseaua lucitoare, ploaie iar, pre limbă feroviară pierea pasărea lume și se făcea de înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la prim-secretar cu această problemă a repartiției produselor de carne de calitate, a întăririi controlului la cantină. S-a ajuns să fie controlate noaptea femeile care lucrau la cantină când terminau schimbul. Le percheziționau și tot descopereau ba o halcă de carne, ba un baton de salam. S.B.: Luau din porția studenților. D. T.: Da, pentru că nici în oraș nu se prea găseau aceste produse. Dilatarea fondurilor de cămin S. B.: În toate discuțiile referitoare la învățământul ideologic și mai
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
vreuna din drăguțele de prin satele din preajmă. Ba într-una din seri, a intrat la Secția de Jandarmi din Arpașu de Jos, le-a subtilizat, fain-frumos, godacul din coteț, l-au tăiat, l-au tranșat și au agățat o halcă de carne proaspătă chiar în pridvorul clădirii în care funcționa jandarmeria, neuitând să le lase și un bilețel la vedere, în care scriseseră : «Poftiți și gustați din carnea de purcel, pe care mai bine l-ați păzi, decât să ne
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
bagaje în ograda foștilor adversari, formând o majoritate fragilă, dar majoritate, suficientă spre a vota tot ce se supune la vot. Oare de ce se spune că, ajuns la putere, ajungi la ciolan? De ce nu se spune că ajungi la o halcă de carne, la o pulpă de porc, la mușchi țigănesc, la toate specialitățile? De ce, tocmai la ciolan? Sigur, sigur, nu sunt nici eu, însă pot să-mi dau cu părerea că asemenea cu câinii comunitari, atinși de jigodie, care duc
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe un pat de spital, zece studenți români legionari, toți membri ai propriului cuib legionar al lui Stelescu, au hotărît să inițieze o "acțiune directă": au năvălit în camera spitalului, l-au hăcuit cu topoarele, au dansat purtînd în mîini hălci din trupul acestuia, după care s-au îmbrățișat, scoțînd strigăte de bucurie. Conform tradiției, s-au predat ca să-și "ispășească" crima. În închisoare, ei au devenit o altă legendă legionară, "Decemvirii", "cei zece"15. Între timp, Războiul Civil din Spania
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
o atmosferă de sărbătoare. Titus a plonjat de pe „munte“ ca de obicei. James, după ce a vizitat turnul și a emis câteva ipoteze istorice, a înotat coborând pe treptele turnului (uitasem să fixez o funie, dar fluxul era înalt). Peregrine, o halcă mare de carne albă, s-a întins la soare pe iarbă, și s-a ars îngrozitor. Gilbert a plecat cu mașina în oraș și s-a întors cu cantități industriale de provizii alimentare și cu câteva sticle de whisky, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sfera de desfășurare a predicației un nume (pronume), verbul îi impune acestuia cazul nominativ; „Piere în jocul luminilor / Saltul de-amurg al delfinilor.” (L. Blaga) „Îți plac fotografiile - la ceasul când se preschimbă-n tigri: fiecare își ține-n gură halca ei de timp.” (Șt.Aug. Doinaș) 2. determinate de convergența dintre natura morfologică a regentului și funcția sintactică a termenului dependent: • substantivul impune termenului subordonat (substantiv, pronume etc) cazul genitiv: „Florile și fiecare sens luminos al lumii / să poposească-n cartea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din nou plană și ne e necesară acum acea „Unitate în diversitate”. Și totuși, mai degrabă „Desparte și domină!” al romanilor explică această lege a lumii secolului actual. Desparte și uită totul, desparte și înțelege că dezbinarea și defalcarea unor hălci de memorie cauzează fragilitatea pe care toți o așteaptă să determine partea dominantă a universului. Fără să fie liant, omul nu există e dual, și unitar în dualitatea lui. E dihotomic, dar își uită dihotomia ca să își crească în sine
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nu dai o sută de ouă și nu cumperi o perucă! Altcineva îmi povestea zilele trecută că, la o crescătorie de porci de lângă București, există o sumedenie de animale schilodite oribil: oameni flămânzi, țigani, paznici etc., taie pur și simplu hălci de carne de pe animalele vii. Sigur că la noi a apărut suprarealismul în literatură, notam atunci, dar n-aș fi crezut că voi ajunge să-l descopăr în viața de toate zilele”. Iar pentru a contura și mai bine atmosfera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
de soțul ei i-ar înțelege-o, dar nu și modul în care îl va folosi, ca pe un biet cobai, în laboratorul ei literar. Ea se uită la el, parcă brusc trezită, dar, după obiceiul ei, tace. Probabil pândește halca aburind de sânge din emoția lui, din trupul lui imperfect, ca să își hrănească cu ea cartea următoare. Barem serviciile secrete din toată lumea, inclusiv băieții pe care îi știe el, își țin ascunse turnătoriile, dar scriitorii ăștia detracați mai obțin și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
ceva din specificul național ori regional; și îți poți construi ori verifica o anumită perspectivă antropologică. Cei care nu știu decât să se încrunte când aud de mersul cu taxiul (de unde are ăsta bani de aruncat?Ă pierd nu doar hălci de timp prețios mergând pe jos ori cu transportul în comun; ci și savoarea întâlnirilor cu neprevăzutul individual și cu natura umană, în general. În autobuzul supraaglomerat călătorii nu discută, ci se ceartă. „Comunicarea“ lor este interjecțională și impregnată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
de a-ți concedia subordonații; » atitudine pozitivă = puterea de a spune că totul e ok când este limpede ca lumina zilei că nimic nu-i ok; » rezistență la stres = capacitatea de a mima nepăsarea în situații în care îți imaginezi hălci de carne zburând pe pereți, dinți înfipți în jugulara interlocutorului etc. etc.; » pachet salarial motivant = salariu mediu pe economie, la care se adaugă câteva bonusuri pentru care muncești peste program de-ți sar ochii din cap; » condiții de lucru deosebite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
pești imenși, imobili-zen, în care încă mai urlă o parte din facerea lumii, nu prea știm clar care lume. Același artist care declară că „a privi un pește e ca și cum ai vizita o galerie de artă.“ Peștele, înlocuit cu o halcă de carne de porc Să zicem că te plasezi în mijlocul galeriei și te lași înconjurat de picturile lui Midvichi. Foarte puternice fiecare, cromatic, nu se încalecă în privirea ta. Ca și cum ai asista la porțiuni din același film, fără a detecta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
subiectului: nudul întâlnit cu peștele fac împreună un subiect al discursului pictural. Dar lucrurile nu se opresc la subiectul femeia-cu-pește. Există alte câteva nuduri unde artistul explorează, baconian, și alte tipuri de carnalizare. În „Aripi“ peștele este înlocuit cu două hălci de carne de porc, iar subiectul, așa cum îl caută Midvichi, nu se alterează. Sau atunci când se suprapun peștele și femininul. Când culorile glisează în contrarii, când lumina se mișcă tot spre est, acolo unde e spațiul formator al lui Laurențiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
să nu aibă mâinile unsuroase după ce mânca, așa că a trecut la folositul tacâmurilor. Dar fiindcă era foarte conștiincios și se încăpățâna să exerseze și în timpul mesei, arunca la țintă cuțitele cu mâna dreaptă (între timp, mai tăia o felie de halcă, pe care o apuca delicat cu furculița). Damele amorezate îi urmăreau fiecare mișcare și, cum moda e întotdeauna une affaire de femmes, au dus mai departe ciudatul obicei. Oricum, e posibil ca fiecare gest de-al nostru să fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
aer de conversație banală capcanelor lingvistice, de care nu te poți lipsi. Inovează structura textului, nu respinge intriga, cronologia și personajele, dar folosește-le în așa fel încât să uluiești pe oricine le recunoaște. * Servește-te după pofta inimii cu hălci de trecut, fiindcă intertextualitatea e un bun câștigat și nu ești singurul care se agață de ea. * Nu te neliniști când vezi cum genurile literare "sângerează" din unul într-altul (Martin Amis), fii un bun chirurg al romanului și folosește
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unor grupuri de politicieni și sindicaliști cu dare de mână. Trupeții s-au uitat la generali spre a înțelege cum să ia azimutul. Și l-au luat cu grăbire. După alegeri, mulți adversari politici se vor îmbrățișa. Își vor repartiza hălcile de bunăstare. Jurnaliștii care i-au slujit vor rămâne certați multă vreme. Sau, mai știi, amintindu-și că nu sunt decât sosiile acestor politicieni, își vor împărți și ei frățește bunăstările care-au mai rămas disponibile după redistribuirile „la vârf
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Caragiale, Mirescu, profesor de matematici, Ioan Suchianu, profesor de latină, Emil Frunzescu, redactor la Lupta și eu. Ajungem. De la început ne lovește mirosul, un miros greoi de sânge proaspăt și de carne. Mese în toate părțile, pe farfurii de lemn hălci mari de ficat negru de bivol și frigărui, rinichi și altă cărnărie. Totul e primitiv și puțin atrăgător. Caragiale adora aceste spectacole populare și aceste 78 bucureștii de altădată dejunuri rustice; Panu însă nu le putea suferi. Dezgustat de spectacolul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
doar cât să bem o cupă de vin. Mâine ne așteaptă o zi grea!“ Dar cel pe care Îl numea Siegebert a răspuns: „Nobile stăpân, ce-ar fi dacă am aprinde un foc mic și-am pune În frigare o halcă din mistrețul pe care tocmai l-ați doborât? Dacă tot am avut o vânătoare atât de spornică, să ne bucurăm de ea. Oamenii sunt Înghețați și flămânzi și câteva Îmbucături calde le-ar prinde bine. O Înghițitură de vin de-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Ce puteam face? Du cele căzuse desigur În capcană. Era Înconjurat de dușmani, căci, nu mai Încăpea nici o Îndoială, i se Întinsese o cursă. Înălțimea Sa nu bănuia nimic, așa că zâmbi și răspunse: „știi, domnule Siegebert, că ai dreptate? O halcă de mistreț friptă În grabă pe cărbuni aprinși și o cană de vin este tocmai ce ni se cuvine acum. Timp avem destul!“ Conrad murmură: „Deci Siegebert e veriga cea mai de sus din lanțul trădării. Cel care stă alături de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sau În unele poeme „nebune” ale poeților noștri, pe care, ca și mărunții tirani ai vechii și insularei Grecii, Îi ținem pe treptele palatelor noastre, alături de cîini și cerșetori, aruncîndu-le din când În când o privire concesivă sau binevoitoare, o halcă de carne prost prăjită sau o monedă arogant zornăitoare. Uneori, vorbind de exil, de exilul „modern”, cel românesc, al scriitorilor secolului XX, mă umplu, ca un veritabil poet, de jalea, nostalgia lor inefabilă și de acea disperare bărbătească pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]