748 matches
-
impostor”, ori mai blând, de „farsor”, dacă va reuși să‐l obțină. Recent (2‐4 aprilie 2009), în Aula Universității „Petre Andrei” din Iași, la Congresul Internațional de istorie a presei (180 de ani de presă românească), prof. univ. I . Hangiu, care la aproape 90 de ani, realizează o nouă ediție a Dicționarului presei literare românești, a smuls ropote de aplauze participanților când și‐ a declarat vitalitatea și intențiile literare de viitor. Membrii Asociației Române de Istorie a Presei au fost
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
ei, faptul că era femeie, religia, țara și sângele din care se trăgea. În vreme ce stăteau ei de vorbă, strigăte au țâșnit din toate colțurile hanului. O, regină a cerurilor! Exclamă Bradamanta, oare ce s-a întâmplat? A aflat curând pricina. Hangiu, copii, slugi, toți cu ochii pe cer, ca și cum ar fi văzut o comewtă sau o mare eclipsă, priveau o minune ce părea să întreacă marginile posibilului. A văzut atunci și ea deslușit un cal înaripat cu un cavaler bogat înveșmâtat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de săgeată. Aripile acestui ciudat armăsar erau larg desfăcute și acoperite cu pene de diferite culori, iar armura strălucitoare a călărețului le răsfrângeau ca pe un curcubeu. In scurt timp ei au dispărut pe după piscurile munților. E un vrăjitor, zise hangiul, pe care adesea îl văd străbătând astfel văzduhul.Uneori zboară sus de tot, de parcă s-ar plimba printre stelele, iar alteori plutește foarte aproape de pământ. Are un castel minunat în vârful Pirineilor. Numeroși cavaleri și-au arătat curajul pornind să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pământ. Are un castel minunat în vârful Pirineilor. Numeroși cavaleri și-au arătat curajul pornind să-l atace, dar niciunul nu s-a mai întors, ceea ce înseamnă, mă tem, că și-au pierdut fie viața, fie libertatea. Bradamata, adresându-se hangiului a rostit: -N-ai putea să-mi dai o călăuză care să mă ducă la castelul acestui vrăjitor? Pe legea mea,s-a amestecat Brunello în vorbă, asta n-are să-ți fie greu de aflat. Am harta locurilor și te voi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să mă ducă la castelul acestui vrăjitor? Pe legea mea,s-a amestecat Brunello în vorbă, asta n-are să-ți fie greu de aflat. Am harta locurilor și te voi duce chiar eu acolo. Bradamanta a primit propunerea, mulțumindu-i. Hangiul avea un cal bunicel de vânzare pe care Bradamanta l-a cumpărat, iar a doua zi în zori, ea a pornit la drum printr-o vale îngustă, având grijă ca sarazinul Brunello să meargă mereu înaintea sa. Au ajuns pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu era ca cea de la ocnele cele mari, dar cei din sat o foloseau pentru vite. Eu te-aș întreba: cine a avut curajul să așeze un han tocmai în cuibul lotrilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Apoi, cum spunea camaradul meu, hangiul nu era unul oarecare. Nu era străin de treburile bandei de hoți, mai ales că în scurtă vreme ajunsese să strângă o avere peste măsură de mare. ― Da’ se poate să nu facă avere un hangiu? - a întrebat unul din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cum spunea camaradul meu, hangiul nu era unul oarecare. Nu era străin de treburile bandei de hoți, mai ales că în scurtă vreme ajunsese să strângă o avere peste măsură de mare. ― Da’ se poate să nu facă avere un hangiu? - a întrebat unul din mijlocul ascultătorilor. ― Face avere, nu-i vorbă, dar acesta, pentru tăcerea lui față de potere și pentru ajutorul dat lotrilor în caz de nevoie, sigur era răsplătit din plin de șeful bandei... ― Așa da! - a apreciat unul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Flinta o ținea totdeauna pe brațul stâng. Vara purta pălărie cu zagara largă, iar iarna cușmă brumărie și cojoc lung. Apărea la han destul de des și doar când știa că nu e nici o primejdie. Și asta o afla prin feciorul hangiului, fiindcă nu se încredea în nimeni altul... ― Te pomenești că venea pentru ochii hangiței - a vorbit cu bănuială unul din fundul vagonului. ― Ce ochi de hangiță, frate, dacă aceasta avea cogemite fecior? Mai zic și eu o femeiușcă în vârstă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cogemite fecior? Mai zic și eu o femeiușcă în vârstă de vreun sfert de sută acolo, nu una cu ditai flăcăul - s-a auzit alt glas. ― Păi aici e tot chichirezul, oameni buni! Că hangița era a doua nevastă a hangiului, fiindcă prima îi murise. Și era o șerpoaică de femeie de te băga în boale! Numai s-o fi văzut și nu-ți mai venea să pleci de la han. Parcă plutea printre mușterii. Își arcuia mijlocul ca o trestie, iar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu se împotrivește, am s-o depăn așa cum am auzit-o de la camaradul meu. Apoi, șeful lotrilor venea la han doar când știa că nu-l paște nici o primejdie. Și cine credeți dumneavoastră că îl trimetea mai des pe feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau lucrurile? - a întrebat cel cu plosca cam mare... ― Apoi dumneavoastră credeți că afurisita de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am auzit-o de la camaradul meu. Apoi, șeful lotrilor venea la han doar când știa că nu-l paște nici o primejdie. Și cine credeți dumneavoastră că îl trimetea mai des pe feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau lucrurile? - a întrebat cel cu plosca cam mare... ― Apoi dumneavoastră credeți că afurisita de hangiță s-a aruncat așa dintr-o dată în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
știa că nu-l paște nici o primejdie. Și cine credeți dumneavoastră că îl trimetea mai des pe feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau lucrurile? - a întrebat cel cu plosca cam mare... ― Apoi dumneavoastră credeți că afurisita de hangiță s-a aruncat așa dintr-o dată în brațele lotrului? Nuuu. L-a fiert la foc mic, ca pe sarmale. Din toamna
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că afurisita de hangiță s-a aruncat așa dintr-o dată în brațele lotrului? Nuuu. L-a fiert la foc mic, ca pe sarmale. Din toamna ce trecuse și până în vara următoare nu i-a dat nici o speranță lotrului. Cât despre hangiu... Acesta era bucuros că îi intrau galbenii în pungă. De dorurile nevestei nu-și dădea seama, fiindcă șperla de lângă el știa să-l îmbrobodească... ― Și crezi că hangița nu voia de adevăratelea să se lase pradă lotrului? - a întrebat țârcovnicul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-i vreo primejdie pe aici. Voi veni și poate aduc leacul care trebuie, ca să-ți liniștești bărbatul... ― De ce nu te cumințești matale, bădie? Vrei să se întâmple vreo nenorocire? ― Nu te teme. Nu se va întâmpla nimic... În acest răstimp, hangiul și-a terminat treburile prin beci. După ce a tras o raită și prin curte, să vadă dacă lucrurile sunt în ordine, strigând la un argat sau la altul, a intrat în han tocmai când hangița se depărta de masa lotrului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ordine, strigând la un argat sau la altul, a intrat în han tocmai când hangița se depărta de masa lotrului. ― Bună seara și poftă bună. Ai fost servit după voia și pofta inimii sau mai dorești ceva? - l-a întrebat hangiul. ― Dacă ar fi după pofta inimii mele... ― Da’ ce doruri te frământă? ― Câte nu-l ard pe om, mai ales la tinerețe?! ― D-apoi cine te oprește să ți le împlinești, omule? Tânăr ești, de libertate nu te poți plânge
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Asta-i drept, da’ ferească Sfântul de ceasul cel rău... ― Apoi dacă nu mai dorești nimic altceva, eu îți spun noapte bună, fiindcă m-aș duce la culcare, că o zi de stat numai în picioare îmi ajunge - a vorbit hangiul. ― Noapte bună, jupâne - a răspuns lotrul, cu ochii fierbinți umblând prin toate cotloanele, poate-poate a zări-o pe hangiță. Și nu mică i-a fost mirarea când, ieșind, a găsit-o afară, chiar în fața ușii hanului. ― Ce faci aici, frumoaso
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de leac. Ai grijă, zmeule! Nu uita să-mi aduci ulciorul, că mi-a mai trebui și pentru alt mușteriu. ― Fii fără grijă. Am să ți-l aduc. A pornit glonț către bordeiul din pădure, pentru a aștepta vești de la hangiu. Mai degrabă de la hangiță. Nu putea să meargă la han, fiindcă nu știa dacă pe acolo n-o fi umblând - cum avea obiceiul - potera. În seara aceea, a așteptat să apară feciorul trimis de hangiță, dar... Nici la primul cântat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-se de perete. Caii ronțăiau tihnit. Un câine trezit poate din somn a lătrat neconvingător. A înaintat spre portița din dos, care dădea spre casa de locuit. Când a ajuns la fântână, prin geamul luminat al bucătăriei a privit înăuntru... Hangiul mânca cu poftă și nu uita să bea dintr-o ulcică... Privirea lotrului alerga cu înfrigurare prin toate ungherele încăperii. Numai nu dădea de hangiță. Într-un târziu... Iat-o! Ieșea din bucătărie cu o cofă în mână. Venea cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gând, în timp ce grăbea pasul. Când a ajuns pe movila de unde se vedea în curtea hanului, s-a oprit. Pentru o frântură de timp, hangița a trecut prin conul de lumină al felinarului din curte. Mergea cu pas grăbit în întâmpinarea hangiului. Când a ajuns în fața lui, acesta i-a smuls cofa din mână și a plecat cu pas apăsat spre casă. Ea a pornit după el, întorcându-și din când în când privirea spre fântână... În seara următoare, fiindcă nu a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pornit spre han. Mergea totuși cu grijă, având pistoalele încărcate la îndemână. Luminile din curtea hanului erau stinse. Doar felinarul de noapte se legăna în bătaia vântului potolit. A bătut în poartă, rămânând în așteptare. ― Cine-i acolo? - a întrebat hangiul, ieșit în prag. ― Om bun. Deschide! - a răspuns lotrul cu voce joasă. ― Îndata mare - a venit răspunsul. Când poarta a fost întredeschisă, lotrul a intrat. ― Bună seara, jupâne - a salutat el. ― Bine ai venit. Cu ce îți pot fi de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de băut de soi. ― Iaca a ieșit și Irinuța și te-a omeni ea cum ți-i vrerea. Lotrul s-a prefăcut că nu bagă de seamă că hangița s-a ivit în prag. ― Atunci, oi avea răbdare să aștept. Hangiul i-a poruncit nevestei cu ce să-l omenească pe musafir. Când lotrul l-a avut din nou în față pe hangiu, l-a întrebat: ― Până una-alta, ce îmi poți spune despre negustorii cu mirodenii, care ar cam trebui
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că nu bagă de seamă că hangița s-a ivit în prag. ― Atunci, oi avea răbdare să aștept. Hangiul i-a poruncit nevestei cu ce să-l omenească pe musafir. Când lotrul l-a avut din nou în față pe hangiu, l-a întrebat: ― Până una-alta, ce îmi poți spune despre negustorii cu mirodenii, care ar cam trebui să se întoarcă. ― Din ceas în ceas, aștept să apară omul meu de la Vadul Țuțorei. Cum sosește, îți voi da veste într-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ceas în ceas, aștept să apară omul meu de la Vadul Țuțorei. Cum sosește, îți voi da veste într-o clipită. Știi doar că feciorul meu se mișcă ca gândul! ― Bine, jupâne. Noapte bună! - l-a cam trimis la culcare pe hangiu. ― Poftă bună și să fii fără grijă... Lotrul a înclinat capul a aprobare, dar a rămas cu trup și suflet în așteptarea hangiței... A cam trecut vreme până ce aceasta să apară. Îmbrăcată într-o ie ca făcută din petale de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
l-a trezit galopul unui cal... Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un strigăt de pitpalac. Asta însemna că este feciorul hangiului. A ieșit. Din spatele tufanilor care mascau intrarea în bordei, a ieșit flăcăul: ― Bădie, m-o trimis tata să-ți spun că mâine, la al doilea cântat al cocoșilor, să fii acolo unde știi matale... ― Am înțeles. Mergi cu grijă, să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
până să bată în poartă. Gândea să nu fi rămas vreun mușteriu ce a uitat de casă... Când și-a dat seama că e liniște deplină, a bătut. ― Un bob zăbavă și oi deschide - s-a auzit din prag glasul hangiului. ― Bine te-am găsit, jupâne - l-a întâmpinat lotrul. ― Intră și bine ai venit. Știu că ți-i foame și ai mare sete. Poruncește - a răspuns hangiul bucuros. ― Apoi îmi cam știi obiceiul, așa că nu-i nevoie de nici o poruncă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]