426 matches
-
efect, cea a unei profeții critico-poetice, facerea textului de către Hermeneut, un fel de Înger al reprezentării trimis la judecata textelor, zburând peste tomurile mucegăite de critică și coborând În noi ca o rugăciune senzuală. Dar iată, chimvalul profetic se face harfă, atenție la erupția de metafore și la jocul acestora. E o combinație extravagantă, concettistă, ce ambiționează să spună tot, consumând toate formele discursului critic, ducându-ne la tăcerea din fața sublimului (textului poetic). Nu e prea mult? Dar cine fixează limitele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
psalmii descoperă un univers, recreat în marginea textului biblic cu ingeniozitate plastică, ingenuitate și prospețime. Peisajul, impregnat de sunetul difuz al lamentației psalmistului, se modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același tărâm al abundenței - vegheat de astre-„n hoarbă”, apărat de semnul bourului, populat cu
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
încearcă versiuni, care nu s-au păstrat, din Racine (Fedra) și Voltaire, ca mai târziu să transpună din romanticii apuseni și ruși, uneori chiar fără a indica autorul, adaptând liber sau localizând. În Fiica lui Deceval și Armin cântărețul (după Harfa eoliană a lui V. A. Jukovski) iubirea nefericită dintre Minvana și „cântărețul de soi, înjosit” are ca decor o Dacie legendară; Păgânul și fiicele sale, localizare a poemului Gromoboi al aceluiași poet rus, cu puternice pasaje de descripție în nota
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
În lacrima iubirii, el s-a născut s-ajungă Al sufletelor noastre... umil prizonier. Cu brațe de tăcere el m-a îmbrățișat, Din lanuri, macii verii i-au dat destinul meu, O stea nemuritoare, în noapte, i-a cântat Cu harfa regăsirii, pe-un mal de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în simfonia mării, Scrisori înlăcrimate, ascunse-ntr-un sertar, A sărutat cu teamă cerneala depărtării Și mi-a lăsat candoarea în poezii cu har. Tu, lacrimă de foc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
către cer...În lacrima iubirii, el s-a născut s-ajungăAl sufletelor noastre... umil prizonier.Cu brațe de tăcere el m-a îmbrățișat,Din lanuri, macii verii i-au dat destinul meu,O stea nemuritoare, în noapte, i-a cântatCu harfa regăsirii, pe-un mal de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în simfonia mării,Scrisori înlăcrimate, ascunse-ntr-un sertar,A sărutat cu teamă cerneala depărtăriiși mi-a lăsat candoarea în poezii cu har.Tu, lacrimă de foc, ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
frenetic, antrenând pe dată fauni, satiri și silvani. Exuberanța de plein air, frivolă întrucâtva, se potrivește mai bine cu temperamentul sangvinic (de unde, preferința pentru culorile tari), senzual și agresiv al poetului, care schimbă cu ușurință - și nu neapărat cu ușurătate - harfa în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
liniștea zumzăie în noi ca o albină”, „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii/în acest glas străveziu ca un acvariu”, „laptele clatină o cădelniță de-arome”, „au adormit gârlele ca harfe”, „sufletul s-a umplut ca o orgă”, „în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași/ Prin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastră”, „uraganul nechează ca un armăsar la jarul stelelor”, „arborii/își întind gâtul precum câinii de
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
George Eliot, Moara de pe Floss, București, 1964 (în colaborare cu Eugenia Câncea); J. D. Salinger, De veghe în lanul de secară, pref. Silvian Iosifescu, București, 1964 (în colaborare cu Lucian Bratu); D.H. Lawrence, Parfum de crizanteme, București, 1967; Truman Capote, Harfa de iarbă și alte povestiri, București, 1967 (în colaborare cu Constantin Popescu); John Updike, Centaurul, București, 1968; Françoise Sagan, Vă place Brahms?, București, 1971 (în colaborare cu Cella Serghi); J.R.R. Tolkien, O poveste cu un hobbit, București, 1975; Lawrence Durrell
RALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289121_a_290450]
-
privirii - instrument al cunoașterii și al imaginației, cu tot câmpul semantic pe care îl presupune -, cât și simboluri precum ochiul, cristalul, oglinda, într-un conglomerat ce dă formă finală substanței lirice: „labirinturi de cristal, / fulgerate / de șerpi negri / înhămați la harfe de aur, / și lacuri, în șiraguri, de sunete” (Adâncuri de mare). Îndepărtându-se de efortul atingerii stării pure de poezie cu valențe metafizice, Erezii marine (1980) evidențiază relația erosului cu spațialitatea, marea ritmând, stingând elanuri și ștergând urme ori ducând
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
Dacia” din București, iar editorial în 1962, cu Noapte bună, Mister Dollar!, piesă de teatru într-un act. Publică, în afară de teatru (Cursa de șoareci, 1970), cărți de versuri (Întoarcerea în anotimp, 1968, Ispititoarea pasăre de foc, 1975, Pe-o invizibilă harfă percuții, 1976, Clipa când orele tac, 1979, Ceremonia cuvintelor, 1986) și de proză (Spirală, 1969). Din perioada studenției la Sibiu există mărturii (în corespondența dintre Radu Stanca și Ion Negoițescu) că ar fi frecventat Cercul Literar. A colaborat la „Luceafărul
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
fără a produce totuși discrepanțe. SCRIERI: Noapte bună, Mister Dollar!, București, 1962; Puii nu zboară singuri, Cluj, 1963; Întoarcerea în anotimp, București, 1968; Spirală, București, 1969; Cursa de șoareci, Bistrița, 1970; Ispititoarea pasăre de foc, București, 1975; Pe-o invizibilă harfă percuții, București, 1976; Clipa când orele tac, București, 1979; Ceremonia cuvintelor, Cluj-Napoca, 1986; Ultimele cuvinte, Cluj-Napoca, 2001; Alternativă cu Fata Morgana, Cluj-Napoca, 2001; Teatru, I-II, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Ion Manițiu, „Omul de la miezul nopții”, TR, 1966, 19; Aurel
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
5; Nae Antonescu, „Ispititoarea pasăre de foc”, F, 1975, 6; Paul Dugneanu, „Ispititoarea pasăre de foc”, RL, 1975, 29; Virgil Mihaiu, Muzica rememorării, ST, 1975, 9; Victor Felea, „Ispititoarea pasăre de foc”, TR, 1975, 46; Ion Maxim, „Pe-o invizibilă harfă percuții”, O, 1976, 16; Gheorghe Lateș, „Ispititoarea pasăre de foc”, CRC, 1976, 20; Nae Antonescu, Fantezie și lirism, T, 1976, 12; Poantă, Radiografii, I, 211-213, II, 110-112; Steinhardt, Critică, 97-100; Felea, Aspecte, III, 34; Tașcu, Poezia, 176-179; Poantă, Dicț. poeți
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
lirica lui N. se păstrează într-o zonă a reveriei, întoarsă acum spre sentimentul iubirii și adorația trubadurescă pentru femeie, versul conservând unele irizări suprarealiste. Câteva culegeri de versuri din anii ’80 - Păsări de fum (1982), Arbori cu aripi de harfe (1986), Fata pescărușului (1988) - readuc în atenție un poet substanțial. SCRIERI: Cartea cu grimase, Craiova, 1933; Metamorfoze, București, 1934; Spre țara închisă în diamant, București, 1937; Femeia de aer, București, 1943; Moș Ioniță Făt-Frumos, București, 1956; Cartea cu oglinzi, București
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
Să ne iubim visele, București, 1967; Stăpâna viselor, pref. Miron Radu Paraschivescu, cu un portret de Jules Perahim, București, 1968; Păstorul de umbre, București, 1971; O lăută de frunze, București, 1977; Păsări de fum, București, 1982; Arbori cu aripi de harfe, București, 1986; Fata pescărușului, București, 1988; Păduri de oglinzi, pref. Nicolae Țone, București, 1998; Bună dimineața, noapte frumoasă, București, 1998; Tristețea firului de iarbă, București, 1999; Glorie tăietorului de lemne, pref. Ion Cocora, București, 2000. Traduceri: Jan Weiss, În țara
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
mării, TMS, 1978, 3; Liviu Călin, Euforie imagistică, SPM, 1978, 377; Grigurcu, Poeți, 432-435; Mara Nicoară, „Păsări de fum”, RL, 1983, 27; Simion, Scriitori, III, 62-65; Liviu Papadima, „Păsări de fum”, TBR, 1984, 267; Emil Manu, „Arbori cu aripi de harfe”, RL, 1987, 6; Gina Modoranu, Eterna avangardă, CL, 1998, 7; Ion Pop, Poezia lui Constantin Nisipeanu, VTRA, 1999, 1; Dicț. scriit. rom., III, 472-473; Popa, Ist. lit., II, 450-451; Firan, Profiluri, II, 122-124. E.M.
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
ilustrații de Florica Cordescu, București, 1967; Hanibal, cu ilustrații de Tudor Jebeleanu, București, 1972; ed. bilingvă, tr. Ion Miloș, pref. Aurel Martin, București, 1981; Surâsul Hiroșimei și alte versuri, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1973; Scrieri, I-II, București, 1974; Harfa și minotaurul, pref. Lucian Raicu, București, 1977; Groapa cu lei - The Lion’s Den, ed. bilingvă, tr. Andrei Brezianu, pref. Lucian Raicu, București, 1980; Arma secretă, București, 1980; Deasupra zilei, cu ilustrații de Tudor Jebeleanu, București, 1981; Poezii, îngr. și
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
primul, la prova și celălalt la pupa - ceea ce era foarte periculos într-un asemenea zbucium. Judecînd după lungimea saulei, ce se întindea acum pe toată partea de sus a ambarcațiunii și după felul cum vibra, mai încordată ca strunele unei harfe, ai fi putut crede că ambarcațiunea are două chile - una care despica apa, iar alta care despica aerul - și că-și croiește astfel drum prin amîndouă aceste stihii. La prova se zbuciuma necontenit o cascadă, iar în urma ei fierbea un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
potrivi în căușul fierului. După aceea, oamenii desfășurară un colac de saulă, din care bucată lungă de cîțiva stînjeni fu înfășurată pe cabestan și întinsă la maximum. Punîndu-și piciorul pe saula întinsă, pînă ce aceasta vibră ca o strună de harfă, Ahab se aplecă peste ea și, văzînd că nici o fibră nu se rupsese, exclamă: Ă Strașnic! Și acum, legăturile! Oamenii desfăcură șuvițele de la un capăt al saulei, le întinseră și le împletiră pe fiecare în parte în jurul căușului de fier
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
hîtru e oceanul! Un fulger vasu-l frînge. Dar ea pe bot se linge Și coada-n apă și-o împinge - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ă Ține-ți gura Stubb! exclamă Starbuck. Lasă Taifunul să cînte la harfă, în greement. Dacă ești cu-adevărat viteaz, ține-ți gura! Ă Nu sînt deloc viteaz, n-am zis niciodată așa ceva. Sînt un fricos și cînt ca să-mi dau curaj. Uite ce e, domnule Starbuck, singurul mijloc de-a mă împiedica
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
9-10; Aida Vrioni, „Poeme pentru adormit durerea”, RVS, 1938, 1-2; G. Călinescu, Alți poeți tineri, ALA, 1938, 893; Aida Vrioni, Doina Bucur, RVS, 1940, 7-12; M. D. Havriș, Doina Bucur (Florica Eug. Ionescu), „Înmuguriri”, 1940, 9-10; C. D. Fortunescu, Două harfe sfărâmate, R, 1940, 9-12; Călinescu, Ist. lit. (1941), 881; Straje, Dicț. pseud., 104, 351, 578; Profira Sadoveanu, Planeta părăsită, București, 1987, 14-15; [Doina Bucur], ADLTR, I-59. R.Ș.
BUCUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285903_a_287232]
-
săi, dialogul subteran al generației „Criterion” cu generația ’90 este menit unor rezultate din ce în ce mai surprinzătoare. SCRIERI: Nodul gordian, București, 1996; ed. București, 2002; Sacru și melancolie, Timișoara, 1996; Cartea micilor erezii, Satu Mare, 1999; Tentația mizantropiei, Iași, 2000; Regele cu o harfă în mâini, București, 2000. Antologii și ediții: Întâlnirea cu sacrul. Șapte interviuri cu și despre Mircea Eliade, Botoșani, 1996; ed. 2, Cluj-Napoca, 2001; Socrate-omul, București, 1996; Miturile lui Platon, introd. edit., București, 1996; Eliadiana, Iași, 1997; Captiv în lumea liberă
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
Mezinul unei familii de mici proprietari, B. a absolvit în 1899 Școala Militară, urcând apoi în ierarhie până la gradul de viceamiral. Debutează în 1897, cu versuri, la „Adevărul literar”. Poezii și, rar, câte o schiță îi apar în „Povestea vorbei”, „Harfa”, „Carmen” și „Ovidiu”. Versurile vor fi strânse în placheta Surprize (1900). Semnând și Ioan Bălănescu-Danubian, I. B. Danubian și Danubian, B. colaborează apoi la „Tribuna liberală” (Galați), „Noua revistă olteană”, „Presa” (Giurgiu), unde publică în foileton Schițe marine. Ziarul unui
BALANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285574_a_286903]
-
stîncelor cărunte, Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal, El deșteaptă-n sânul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel mare, zimbrul sombru și regal. ...................................... Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe sdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, Măști rîzînde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; Voi credeați în scrisul vostru
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de-a fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie, Atunci graiu-ți dulce în veci este mut... Atunci acest înger n-a fost decât lut. Și totuși, țărână frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc O rază fugită din chaos lumesc. Ș-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi... dar știe oricine Că ceea ce nu e, nu simte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de-a lunei rază, Nalță sveltele lor trunchiuri. - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeu se preîmblă în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună-n harfe de argint; Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele din creștet aiurind și jalnic sună Și sălbatec se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]