2,931 matches
-
Pielea feței, să o tai cu un fir de păr. O gură frumos croită și dinții parcă erau din piatră scumpă. Ochii...Ce ochi! Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea niște căruțe băiatul ista de tocau ca ceasul...Dacă îți potcovea el calul, apoi nu-i mai cădeau potcoavele decât atunci când ajungeau ca foița de țigară ori
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
într-un fagure al albinelor superpolenizatoare. te oglindești în apa clară a lacului tău secret și sufletul îți tresaltă de bucurie. nouă în al treilea loc: simți ființa ta lustruită pe dinăuntru și pe dinafară, câtă distincție are suflețelul tău harnic, câtă căldură are căminul tău, cât dor îți umple fiecare clipă! ești pregătită din toate punctele de vedere pentru sosirea cavalerului tău perseverent în drumul său lung și întortocheat, care trebuie să fi trecut acum cu bine de cercul șopârlelor-tegu-negre
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
coarne de pui de cărăbuș-hercule douăzeci și patru de bucăți, le lipești uite așa, frumos, cu lipici din salivă de furnici albe, pe o așchie mai lată de baobab-bătrâncapricios, lași unealta la uscat până a doua zi, când dis-de dimineață te apuci, harnică nevoie-mare, de dărăcit în draci, până ai suficient fir să încropești un costumaș foarte scump, tocmai pe măsura prințișorului vieții tale, pe care te duci să îl scalzi în apele dulci ale kanasului la miezul zilei, să îl faci roșu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a dragostei tale, încarci ceva papură albă, din cea uscată de vântul cald khamsin, și în spinarea tigrului qilin, tigrul care aduce prosperitate cuibului tău, vii cu toată încărcătura aceasta prețioasă pe prispa așteptării tale și te apuci de lucru, harnică nevoie-mare. mai întâi iei o așchie de baobab-bătrân-capricios, o așchie cât craniul tău perfect, și împletești după calapod, îți faci un coif de papură albă ușoară care te va proteja de orice cădere, așa cum bicicliștii sau motocicliștii poartă cască, și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
loc: o cârtiță-care dansează-oribil face uz de forță, cu ghearele ei din față, mari și murdare, cu ghearele ei scârboase ca fața demonului shabriri, al orbirii, o cârtiță-oribil-dansatoare face abuz de scârboasele gheare, prinde un pluton de furnici albe foarte harnice, care tocmai voia să suie o rădă cină groasă către grădina suspendată a dragostei tale, și cu ghearele ei ca niște lame ascuțite face măcel, țâșnește sângele roșu din furnicuțele albe, botul împuțit al cârtiței se înfruptă din carnea dulce
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
berbecul ikanga rupe poarta grădinii tale suspendate cu coarnele sale și țâșnește, alergând, către lacul kanas, pe care are ordin să îl înțepe cu coarnele sale ascuțite, care pot scurge culorile lacului tău secret înspre conducătorii aprigi ai oștirilor dușmane, harnica furnicuță letix este însă trează de dimineață, de la prima oră, simte primejdia și îi pune piedică berbecului ikanga cu picio rul ei zdravăn de furnicuță chitinoasă, berbecul rămâne înfipt cu coarnele în pământ, ca un suvenir al primejdiei, până când prințul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
al doilea loc: te întinzi pe burtă în pătucul tău fără picioare, așezat direct pe burta proaspătă a pământului reavăn al grădinii suspendate a dragostei tale, scoți un tril scurt, de incantație de seară, și aștepți plutoanele de furnici albe harnice, care nu întârzie deloc, în cântec de fanfară, și încep să îți maseze fantastic de relaxant mușchii din spate ai gambelor tale, gastrocnemienii tăi cu formă perfectă, plutoanele mărșăluind creează unde miraculoase care saltă fibrele musculare ale gastrocnemienilor tăi, terminațiile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unde ești tu acum și se va bucura foarte de acțiunile tale curajoase. visezi că ajungi, în fine, în căminul tău, pregătit de ea, în grădinile suspendate ale dragostei purificate, și că o poți mângâia pe față pe cinstita și harnica luo na. viața nu e în altă parte numai cu tine, luo na numai pentru tine, pentru noi, pentru copilul nostru. un bulgăre de frumos, rece, fierbinte, amețitor Țca atunci când amesteci înghețată cu măr copt) o umbră a străzii târzii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
că numai de dragul ochilor mei n-aș crede c-ai călcat calea până aici. DĂNILĂ: Toate le vezi, le știi și le-nțelegi, cumnată dragă! Iaca așa-mi crește inima că frate-meu, Ispas, are o nevastă și frumoasă, și harnică, și deșteaptă! Așa cum se și cuvine... ANISIA (prudentă): Asta se știe de mult. Ia zi, la ce-ai venit, Dănilă? DĂNILĂ: Fă bine și-azvârle cu o scurtătură după cei zăvozi, și-apoi, șezând pe prispă, ți le-oi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ILINCA: Cu adevărat, fata mea, Liana, să știi că te-am îndrăgit așa cum numai o mamă poate îndrăgi, și că te iubesc așa cum îmi iubesc fata cea dreaptă a mea, la care mă duc acum. Pentru că ești cumpănită în purtări, harnică, pricepută, destoinică la vorbă și la faptă, nelacomă, ascultătoare și cu înțelegerea mereu trează la cei din juru-ți; cât nu pricep cum s-a putut alege asemenea copilă cuminte ca tine, care-ai trăit, cum mi-ai spus c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
poetul să-nchidă ochii În fața aprinsului tău pocal, să-și ferece inima nepăsător la parfumul tău. Puternic ești, trandafirule: am văzut zăpada căzând În grădina mea: de ger, viața Încremeni, ramuri se frânseră, În arborii-nalți, numai tu dăinuiai...” “Trandafirule, harnică floare, Prin trufia ta plăsmuiești parfumul Și explozia ta purpurie sau albă: Toată iarna scormonești În pământ, Dezgropi minerale, minerești, scoți foc, Din străfunduri și apoi te deschizi Splendoare a lumii, buză a focului, Candelă a frumuseții. Mie Îmi aparții
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
amprente pe chipul său, dar nu reușiseră să-i schimbe sufletul, care păstrase bunătatea și omenia. Tatăl lui nu se mai recăsători. Se înscrisese la o școală de dascăli și așa se făcuse dascăl în satul său. Ion era foarte harnic, nu se temea de niciun fel de muncă. Încă de tânăr, începuse a deprinde meseria de zidar. Pricepea multe lucruri și le deprindea foarte ușor. Tot ce făcea, făcea cu suflet, iar lucrările lui nu puteau să nu fie apreciate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Lăsară toată greutatea pe umerii lui. Moș Ion, pe atunci fiind tânăr, frumos și muncitor, își găsi o fată la fel ca el și se căsători. Niciunul din ei nu avea avere dar, înțelegându-se bine și fiind muncitori și harnici, nu rămâneau în urma oamenilor gospodari din sat. Făceau mari economii, vindeau tot vinul pe care îl făceau din via lor și așa începuseră a construi o casă pentru ei și copiii lor, iar alături de ea, făcuse o odaie și pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
doi soți Ana și Gheorghe, când vedeau rezultatul muncii lor. Erau tineri, la începutul vieții de familie, aveau doi copilași și simțul datoriei de părinți prinse rădăcini trainice în sufletele lor. Se stăruiră să fie și ei ca toți oamenii harnici și gospodari. Toată vara și toamna au adunat ca furnicuțele toate cele de trebuință pentru iarnă, ca să poată fi pregătiți și liniștiți și ei, la fel ca toți oamenii. Erau ultimele zile ale lunii noiembrie, dar destul de frig, pământul noaptea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru ea, cu toate că le părea rău și doreau mult să rămână. Era pe la mijlocul lunii iulie și, fiind timpul vacanțelor, au rugat-o să rămână până la sfârșitul lunii august. Au rugat-o să-i ajute să găsească altă femeie, bună și harnică ca ea și, cu două săptămâni înainte de a pleca, să vină să stea împreună, pentru a o ajuta să deprindă lucrul ei. - Desigur, cunosc femei bune, mai bune și decât mine, care au nevoie de muncă, o să fiți mulțumiți, sunt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
oamenii blajini ai acestei țări atât de bogate, cu oameni atât de ospitalieri. Că nicio țară din lume nu este mai bogată și mai frumoasă ca aceasta, și nicăieri în lume nu găsești oameni mai deștepți, mai buni și mai harnici ca pe aceste meleaguri. Că peste tot, în această țară, curge lapte și miere, numai că dușmanii poporului ne împiedică să le vedem", spunea cu vehemență, la televizor, Comunistul cu Față Umană. Atunci, după Marea Revoluție Mondială, s-a declanșat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întemeiate, așteptându-și stăpânii să le umple cu somn și poate pentru unii și cu vise. Starostele își zâmbi în mustața stufoasă a mulțumire. Primii care puseseră în picioare cortul lor fură și de această dată aceiași voinici Iorgovani tineri, harnici și ambițioși ce țineau să arate șatrei că ei nu sunt oricine. Câteva focuri, încă întețite, mai trimiteau spre înalt trâmbe de fum, asemenea unor stâlpi în stare să sprijine un colț de cer. Pulberile de scântei aurii creau în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
taxele, scumpind nejustificat carburanții, închizând spitalele, într-o țară în care se înmulțesc doar cimitirele, spre satisfacția popilor nesătui și a „groparilor” nației, din care unii au ajuns președinți și prim-miniștri. Fiu de chiaburi, cum au fost stigmatizați țăranii harnici și mai avuți, care șiau cumpărat de la evreii bogați terenuri pentru pășunat animale, terenuri forestiere pentru prelucrarea lemnului, terenuri arabile pentru culturile specifice zonei de munte - cartoful și porumbul -, terenuri pentru cultivarea pomilor fructiferi, tata a trezit interesul unei tinere
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
încercări universul istoric și spiritual al acestei așezări de munte. Prietenia lui Sile cu Rică, vărul meu drept mai mare ca mine cu douăzeci de ani, era arhicunoscută, datorită bogăției de întâmplări și incidente neprevăzute, unele deosebit de savuroase. Băieții erau harnici și săritori, ajutând-o mai mereu pe bunica Ilinca la treburile gospodăriei. Ea era, uneori, cam zgârcită și calculată la bani, din cauza creanțelor ce trebuia achitate la bancă. Într-o iarnă geroasă, i-au tăiat cu joagărul și i-au
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Dornei, până a plecat în armată. Majoritatea filmelor care rulau atunci erau rusești îde genul : „Pământ desțelenit”, „Pe Donul liniștit”, „Așa s-a călit oțelul”, „Katiușa”) sau românești cu scenarii de pe marile șantiere patriotice din Bumbești și Livezeni, populate cu harnicii tineri brigadieri care mărșăluiau cu cântec : „Heirup, heirup, cad stânci de fier, / În lupta dusă de brigadier...” ori din agricultură, cu reforma agrară și cu colectivizarea. Marele actor Stefan Ciubotărașu a rămas în memoria colectivă a țăranilor cu următorul dicton
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cea de a doua întâlnire, ea l-a întrebat: cum stai cu demonstrația privitoare la iubit? Bine, a răspuns el. În ce fel? Am fixat obiectivul și m-am și apucat de realizarea lui. Chiar, dragă? Chiar, dragă. Ce băiat harnic ești! Păi, cum credeai, tu, că poate să fie, iubitul tău? Așa credeam. și așa este. La întâlnirea ce a urmat, ea a repetat întrebarea: cum stai? Iar el i-a răspuns: avansez. Nu prea cu mare viteză, însă, totuși
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
învecinat cu gospodăria sa, unde undește, după noroc, peștișorii din care-și asigură hrana zilnică, iar în rest, își caută de puținele păsări, de vacă, de vițelul acesteia, de pisica și de câinele care -i umplu singurătatea de om liniștit, harnic, la locul său; mai și răspunde la salutul câte unui trecător, mai salută el pe câte unul, care, din grabă nu-l observă. și viața i se scurge, liniar și liniștit, așa cum curge, de când lumea, pare-se, apa râului, clipocind
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
toți cei care au luat parte la ceremonie. Păi, da, au plâns, că atâta le mai rămăsese, de la mesia lor, decedată dintr-o infimă neatenție. Casca de protecție În suburbia Bâta, a municipiului Lotca, trăiau oameni relativ bogați,și foarte harnici.Până când li s-au dezvoltat livezile și viile erau și foarte pașnici. Se ocupau cu creșterea vitelor și a oilor. Îndeletnicirea le aducea venituri potrivit de mari, dar, suficiente, ca să poată duce o viață, în general, îndestulată. Produsele animale erau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că... - a îndrăznit să comenteze Cotman, privind pe furiș către Catinca... Că stăpânu-i tot găina. Cel puțin aici - a apreciat Pâcu, în râsul celor din jur. Un soare palid cam trecut de crucea zilei și-a arătat fața... Măi, da’ harnici am mai fost! Am reușit să-l lăsăm sarac pe Dumitru cât ai bate din palme. Cum adică? - a întrebat Hliboceanu. Păi i-am golit câteva oale cu vin cât ai zice pâs. Dacă nu ne dă afară la vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
La revărsatul zorilor, șirul carelor celor din Corjeuți adăsta liniștit la poarta conacului: „Am venit, boierule, așa cum ai poruncit, să ducem biserica la noi în sat” - a grăit starostele sătenilor. „A voastră să fie, oameni buni, pentru că ați fost mai harnici ca alții!” Apoi după asta o pus oameni de-o făcut cărămidă acolo în dealul care se cheamă La Cărămizi și o zidit mândrețe de biserică... Îi drept că au făcut cărămida în dealul La Cărămizi, pentru că și acum se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]