786 matches
-
nivel de tachinare ușoară. N-o să mă uiți, nu-i așa? ― Dar tu ești Jemima Jones cea inferioară, de la mizerabilul Kilburn Herald. Trebuie să te uit, nu știu pe nimeni care să vină de atât de jos, cum e Kilburn Herald! Ben vorbește pe un ton fițos, dar se oprește când vede o umbră de îndoială pe fața mea. Nu poate fi serios. Sau poate? ― Sigur că nu te voi uita, Jemima. Ești singura mea prietenă adevărată de aici, cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
plăcută. Pentru prima oară, săptămână trecută am fost trimisă la un interviu, și nu unul oarecare și plictisitor. Nu, am fost trimisă să intervievez o nouă vedetă dintr-un serial londonez, care, convenabil sau nu, stă după colț de Kilburn Herald, de vreme ce nu câștigă încă suficienți bani ca să se mute într-o zonă mai bună. Interviul a mers fantastic. Un pic prea fantastic poate, întrucât am sfârșit prin a încerca să scap de acest tip drăguț, ce-i drept, dar căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
formica, îmbrăcat în cămașa lui ieftină din plastic, la degetele lui grase și zâmbetul pătat de nicotină. Sentimentul care mă copleșește este că vreau doar să mă răsucesc pe tocuri și să fug. Să fug departe, foarte departe de Kilburn Herald. Iar faptul că a amintit de iubitul meu Ben e ca un cuțit care-mi trece prin inimă: el tot n-a sunat, și cel mai bun lucru pe care l-aș putea face e să plec de-aici, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
repetă ea. Știi, imaginea aia strălucitoare pe care o au toate celebritățile și modelele când zboară oriunde în lume. ― Dar Geraldine, spun eu zâmbind, cred că uiți că eu nu sunt nici o celebritate, și nici model. Sunt jurnalist la Kilburn Herald. Și oricum - îmi deschid geanta și-i arăt ce e înăuntru -am pus niște haine de schimb, vreau să mă simt confortabil în avion. ― În primul rând, Brad nu știe că lucrezi la Kilburn Herald, îmi amintește ea. El crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
model. Sunt jurnalist la Kilburn Herald. Și oricum - îmi deschid geanta și-i arăt ce e înăuntru -am pus niște haine de schimb, vreau să mă simt confortabil în avion. ― În primul rând, Brad nu știe că lucrezi la Kilburn Herald, îmi amintește ea. El crede că ești Miss Prezentatoare Împopoțonată de Televiziune, și atâta timp cât nu-ți sugerez să porți un costum sau cizme înalte până la genunchi în timpul zborului, folosește cel puțin un pic de strălucire, spune ea și plescăie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă tot gândesc că a făcut o greșeală. N-ar trebui să fie cu mine, ar trebui să fie cu unul din modelele alea frumoase, sau cu vreo actriță. Nu cu mine, nu cu Jemima Jones cea greoaie de la Kilburn Herald. ― Și, au fost înțelegători cu concediul? spune el, mutând conversația pe un teren mai neutru, mai confortabil. ― Da, și or să mă promoveze când mă întorc. ― Te promovează? Unde te mai pot promova? Rahat! Aproape că am pierdut jocul. Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a făcut dragoste cu mine chiar în dimineața asta înainte să se ducă la birou și cum am stabilit să ne vedem mai târziu. Mă gândesc la viața pe care am lăsat-o în urmă, la munca ingrată de la Kilburn Herald, și mă gândesc la ce-ar spune prietenii mei dacă m-ar putea vedea acum. Cu toate că a trecut mai puțin de o săptămână, știu că m-aș putea obișnui cu asta. Cum să mă întorc acolo, înapoi în vechea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dimineața asta, nu mă pot abține să nu mă întreb dacă asta chiar e suficient. Nu fii fraieră, sigur că e suficient, trebuie să fie suficient. Numai că, doar ca să fiu complet sigură, pun mâna pe telefon și sun. ― Kilburn Herald. ― Geraldine? Eu sunt. ― Jemima? Bună! Mi-e dor de tine, obrăznicătură mică ce ești, ghici cine trebuie să-ți facă afurisita de rubrică cât ești plecată. Mersi mult. Nu vorbește serios, dar înțelege în sfârșit de ce eram eu atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oraș unde străinii te tratează ca și cum ați fi vechi prieteni, nu este tocmai același lucru cu a fi singură acasă. Mai ales când trebuie să strângi cureaua așa cum trebuie s-o facă acum sărmana Jemima. După cum știm deja, de la Kilburn Herald primește un salariu modest, și toți banii pe care i-a strâns în timp ce nu avea o viață aproape că s-au dus. Pentru moment, este aproape împăcată cu faptul că Brad îi plătește tot, așa că hai să sperăm că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
imensă pe farfurioara ei și mi-a turnat cafeaua, am simțit un miros pe care parcă nu-l mai simțisem de ani de zile, un miros care m-a purtat direct la Londra, înapoi la Geraldine, la Ben, la Kilburn Herald. Oricât de ciudat ar părea, mi-am dat seama deodată că Broadway Deli e primul restaurant în care am intrat și unde se poate fuma, chiar dacă numai la bar. Cum stăteam eu acolo și adulmecam mirosuri, am simțit că niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se uită la mine și rămâne cu gura deschisă. ― Nici să nu te gândești să-mi spui că... ― Ba da, la naiba! am zis, râzând tare. ― Nu se poate. Unde lucrezi? ― Nu întreba, am spus, cu un oftat. La Kilburn Herald. ― Ei, e un început. Eu am lucrat înainte la Solent Advertiser. Atunci am început să râd și mai tare. ― Ce-i așa amuzant? întrebă Lauren. ― Nu contează. Mi-ar lua prea mult să-ți explic. Deci unde lucrezi? Lauren a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lucru, sau dacă nu, să mă pună în legătură cu persoane care ar putea să-mi ofere de lucru. Adică, la naiba, nu e ca și cum aș pleca de la o slujbă fantastică, cine știe ce revistă fantastică. Nu, e vorba de un amărât de Kilburn Herald. ― În al doilea rând, continuă Brad, nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu ce faci aici. Cunosc sute de persoane în industria televiziunii, așa că dacă hotărăști să rămâi, sunt sigur că-ți pot găsi ceva. Oricum, n-ai de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nevoit să spun da. Cât de mult ai de gând să mai stai? ― Trei luni? Iese ca o întrebare, nu mă pot abține. ― Bine, Jemima, dar cu o condiție. ― Da? Încep să am îndoieli. ― Oricât de tare ar fi, Kilburn Herald are nevoie de un pic de luciu. Sunt de acord să rămâi acolo dacă accepți să scrii o rubrică săptămânală despre Los Angeles. Aș vrea să aibă și cititorii noștri acces la un pic de bârfă de primă mână de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
E exact ceea ce am sperat că-mi va spune. ― Lauren, ce m-aș face eu fără tine? ― Mai exact, ce m-aș face eu fără tine? spune Lauren zâmbind. ― Dar ce mă fac fără bani? Adică, am rubrica de la Kilburn Herald și o parte din salariul meu, dar asta nu mi-ajunge. ― Ești jurnalistă, JJ. Banii sunt ultimul lucru despre care să-ți faci probleme. În primul rând, pot să aranjez cu redactorul-șef de la revistă să-ți dea ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asta, tachinările, amiciția, și chiar dacă nu l-am mai văzut de luni de zile, e ca și cum abia dacă ar fi trecut o zi. Vreau să zic că suntem atât de relaxați, încât parcă am fi tot la cantina de la Kilburn Herald. Și Ben ce simte? Cu cât stă mai mult în acest restaurant, cu această femeie frumoasă, cu atât mai puțin rămâne ea o blondă superbă și cu atât mai bine îi face ea loc Jemimei Jones. Asta pentru că Ben se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că am trecut de limita cardului meu, și că de fapt nu mai am nici un ban al meu. Sună prea trist, prea tare ca vechea Jemima Jones, așa că gândesc logic și vin cu scuza perfectă: ― Fac o rubrică pentru Kilburn Herald, și știi și tu cum e redactorul-șef, trebuie să rămân aici, altfel îmi pierd slujba. ― O să-mi fie dor de tine, îmi șoptește el într-un final, trăgându-mă aproape de el și sărutându-mă pe frunte. ― Ne putem scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nimeni înapoi. A sunat-o pe Geraldine, dar singurul număr pe care îl știa ea era cel de la Brad, și nici Sophie și Lisa nu l-au putut ajuta prea tare. A încercat chiar și la redactorul-șef de la Kilburn Herald, dar acesta era mai interesat să se plângă de faptul că n-a primit încă materialul Jemimei și nu luase legătura cu el, să-i spună că se mutase. Ben căutat prin haine, prin genți, prin valize, și tot n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cât ajung mai aproape de casă, cu atât mai entuziasmată mă simt. Acesta este un nou început, Jemima Jones. E un capitol cu totul nou: să-l scriu eu oricum vreau. Primul pas este să nu mă mai întorc la Kilburn Herald. Dacă Ben a putut face asta, la fel pot și eu. Îmi voi împlini acel vis, să lucrez la o revistă de lux, și ăsta e numai începutul. Odată, asta m-ar fi îngrozit, dar acum de-abia aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vagonul restaurant. Așa că pentru câteva zile se strânseră la Café du Dome, evitând La Rotonde, care era peste drum, pentru că acolo era plin de străini, și apoi familia Elliot Închirie un castel În Touraine, În urma unui anunț apărut În New York Herald. Acum Elliot avea deja niște prieteni care-i admirau poemele și doamna Elliot Îl convinse s-o cheme pe prietena ei din Boston, cea care avusese atunci grijă de ceainărie. Doamna Elliot deveni mult mai veselă după ce veni prietena ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o distanță de o sută de pași de drum. Acolo, printre primii copaci, se intuiau siluetele câtorva iliri călări, ce păreau să caute ceva sau pe cineva. — E acolo, în desiș. Au prins pe cineva la catâri. Venise, între timp, heraldul, ce ținea stindardul roșu al lui Gundovek, împreună cu cei doi însoțitori; toți trei îi urmăreau cu curiozitate pe romani, căutând să-și facă o idee despre ce se întâmpla. Indispus de întârziere, Sebastianus era gata să strige la ilirii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o jumătate de duzină de călăreți ce îi veneau în întâmpinare, cu toții la pas; aceștia se opriră curând înaintea lui Richelmus. Bărbatul ce conducea grupul, pe la patruzeci de ani, grizonat și îmbrăcat elegant, dar fără armură, schimbă câteva cuvinte cu heraldul, apoi se îndreptă către el. — Salutare, Aulus Sebastianus! exclamă, întinzându-i palma deschisă, după obiceiul roman, și măsurându-l cu o privire iute, scormonitoare, ce nu lăsa să se piardă nimic din spontaneitatea zâmbetului său. Eu sunt Manlius Lutterius Alpinianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu toate acestea, consideră că, oricum, era mai bine să cântărească mai întâi cât de demn de încredere era cu adevărat și să-și facă o idee despre situația generală, înainte de a-i dezvălui ce aflase. Având înaintea lor pe herald, iar în urmă cele două escorte, mergeau împreună pe drumul plin de oameni care, urmând o pantă ușoară, traversa centrul intens populat al cetății. Pe măsură ce se apropiau de Pretoriu, mulțimea devenea nesfârșită, iar înaintarea micului cortegiu era tot mai anevoioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce nu avea să se mai repete, bănuții pe care socotiseră că îi vor câștiga. Sosirea lui Sebastianus, cu soldații săi splendid înarmați și echipați, nu putea să nu provoace curiozitatea mulțimii; dar pe chipurile burgunzilor, care, avertizați fiind de herald, făceau loc, șovăitori, la trecerea cortegiului, romanul putea citi nervozitate, curiozitate și o așteptare plină de neliniște. Punând capăt unui scurt moment de liniște, Sebastianus întrebă: — Funeraliile lui Waldomar?... Vor avea loc în seara asta, imediat după adunare. Gundovek, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înalt și osos, ținea cârja pastorală ca și cum ar fi strâns în mână o suliță și privea cu ochi severi mulțimea adunată în fața palatului. Sebastianus nu putuse să prindă ultimele cuvinte ale lui Gundovek, dar își dădu seama că acesta văzuse heraldul ce își făcea loc prin mulțime și se întrerupsese; coborând în piață, înainta, la rândul său, cu pas măsurat, invitându-i pe războinicii săi să facă loc. în tânărul blond și cu trăsături hotărâte ce îi stătea alături, Sebastianus îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
De ce nu mă duceți în Alcina? Am o convingere... Smith făcu o pauză și îl cuprinse încordarea... că este foarte important. - Imposibil! Doctorul vorbi aspru. Te asigur că facem totul ca să te identificăm. Numărul de mâine al ziarului Alcina Weekley Herald va cuprinde o relatare depre dumneata. Dar nu te pot lăsa să pleci acum. Brațul ți-a fost amputat abia acum treisprezece zile. - Dar mă simt foarte bine. Văzu că discuția era inutilă. Se lăsă pe spate. Doctorul îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]