952 matches
-
Descoperirea se va referi, în acest caz, nu la un registru fragmentar din constituția lumii și/sau a omului, ci la mecanismele minții, ale cunoașterii și înțelegerii, ca expresie a conștiinței umane. De aceea, Eliade va lega dezvoltarea acestei dimensiuni hermeneutice de dezvoltarea concomi tentă a unei „fenomenologii a minții“: „Dintr-un anumit punct de vedere, s-ar putea spune că o nouă Fenomenologie a Minții își așteaptă elaborarea prin luarea în considerare a tot ceea ce istoria religiilor este capabilă să
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
hermeneutica proprie.“ Cercetătorul religiilor ca hermeneut va face, creator, trecerea de la dimensiunea descriptivă în studierea fenomenului religios la dimensiunea normativă, atingându-și miza de a-i propune și a-i oferi o călăuză către sine omului de astăzi: „[...] Din efortul hermeneutic de descifrare a semnificației miturilor, simbolurilor și a altor structuri religioase tradiționale rezultă o considerabilă îmbogățire a conștiinței; într-un anumit sens se poate chiar vorbi de o transformare interioară a cercetătorului și, să sperăm, chiar și a cititorului atras
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
implică, pe de o parte, valorificarea tuturor acumu lărilor anterioare, iar, pe de altă parte, unirea tuturor registrelor ființei în concentrarea care naște noua privire, ca ori zont nou de înțelegere și interpretare. Astfel, gestul creator este implicit un gest hermeneutic, prin reevaluarea, revalorizarea și renașterea propriei viziuni. El va implica întotdeauna un efort de concentrare ce depășește simpla îngrădire academică, coagulând tot ceea ce este relevant, în toate dimensiunile, pe linia istoriei personale, și nu doar pe linia specializării îngust academice
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
anumite moduri de înțelegere a parodiei în diferite perioade istorice. Trimiterea la noțiunile de teorie literară, la anumiți pași din istoria literaturii care s-au făcut atât de greoi din perspectiva asocierii parodiei și a romanescului la nivel critic și hermeneutic se dovedește un instrument util observațiilor de finețe și rafinament: fiindcă romanul, o specie înzestrată cu o extremă capacitate de metamorfozare ce o face să "devină" gen autonom, a atras, cum remarcă judicios autoarea, un număr mult mai mare de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
roman. Este deci de dorit un studiu mai aplicat din punctul acesta de vedere. Parodie romanescă sau roman parodic? În ciuda problematizării generice pe care o ridică, întrebarea rămâne, în fond, retorică, mai degrabă un prilej de a deschide noi căi hermeneutice decât de a oferi răspunsuri limitative și, pe alocuri, chiar limitate. Descoperind, prin parodie, o contrapondere comico-ludică a tuturor aspectelor serioase, chiar și a celor înspăimântătoare precum Infernul, temă tabu a Inchiziției medievale, romanul a înglobat în structura sa, încă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cazuri (ancorându-ne interesul strict în periplul literar care ne interesează aici, și anume parodia în roman), doar anumite părți sau capitole. Romanele (nu numai cele) parodice latine au, în prezent, un aspect lacunar. Așa se și face că presupozițiile hermeneutice valorizează, de obicei, contextul istoric inevitabil "provocând" opera, dar și subtextul semantic, implicațiile, trimiterile "deghizate" sau excesele fățișe când usturător satirice, când îmbibate de servilism pe care autori de talia unui Petronius le-au gândit la adresa regimurilor politice în care
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Quintilianus diferențiază net modul de a gândi și clasifica parodia în acel moment, în comparație cu modul în care este ea reconsiderată de cercetătorii de azi. Să ne gândim, o clipă, la uriașa diferență: odinioară considerată un gen minor, nedemn de interes hermeneutic și chiar vulgar, parodia este actualmente intens promovată de Linda Hutcheon sau Gérard Genette ș.a. Secolele XX și XXI o recuperează axiologic, în avangarda și apoi pe urmele postmodernismului în care parodia, din umbra romanului, tinde să se afirme ca
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
apropiat de imaginea infernală, acreditează și el ideea unei lecturi pluristratificate 347: de la schemele de compoziție specifice romanului polițist, care se desfășoară într-o mănăstire din Nordul Italiei, în secolul al XIV-lea, se glisează cu ușurință către alte coduri hermeneutice. Unul ar fi cel filozofic (problema culpei, a crimei și a mântuirii), altul cultural (care include și numeroasele citate în limba latină, dar de multe ori parodiază fie Biblia, fie diferite opere ori motive specifice unor autori celebri 348, dar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
arhetipurilor, care constituie o "constelație" sau un "bazin semantic", după Gilbert Durand, în lucrarea citată); pe planul expresiei, prin simbolizare, proces posibil datorită caracterului plural al semnului și datorită unei "fracturi" de sens care se petrece în interiorul narațiunii, de descifrat hermeneutic - ni se precizează: "după Eliade" (Dubois 28). Pe această bază, Dubois avansează o nouă tipologie a mitului, pentru a sprijini demersul metodologic al întregului grup de cercetare: acela de a construi comentarii aplicate pentru perioade istorice diferite, plecând de la "radiografii
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aspecte legate de traducerea metaforei în terminologie: 1) din perspectiva analizei descriptiv-semasiologice nu putem pune semnul egalității absolute între metafora din limba-sursă și metafora din limba-țintă; 2) echivalența conceptuală în traducerea metaforelor polilexicale rămâne în cele din urmă, expresia demersului hermeneutic al traducătorului. Într-o altă ordine de idei, cuvintele aparținând lexicului comun al unei limbi sunt productive în grade diferite, sub aspect conceptual și sub aspectul capacității de a dezvolta sensuri specializate, prin analogie. Așa de pildă, "bridge" realizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
conflictul cu radicalismul islamic, China tace și face, astfel încît raporturile geopolitice și geoeconomice se vor schimba în următorii ani pînă la a face din fostul Imperiu de mijloc o superputere mondială greu de înțeles și abordat din perspectiva stereotipurilor hermeneutice cu care ne-am obișnuit. Dezlănțuirea Asiei bulversează geopolitica și geoeconomia mondiale, răsturnînd ierarhii și născînd foarte multă îngrijorare în cancelariile occidentale. Într-adevăr, în ultimele decenii, majoritatea țărilor asiatice au cunoscut o dinamică fără precedent, reușind să devină actori-cheie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
se prezintă astfel, precum și prin ierarhizări favorizante ale premiselor și faptelor. Identificarea și explicarea lor prin a n a l i z a d i s c u r s u l u i reprezintă în acest caz un efort hermeneutic ce antrenează aspecte preponderent lingvistice, dar în asociere cu cele logice și cognitive. V. paralogism, raționament, silogism. D. FILOZ. 1978; FLEW 1984; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO SPECIFICITATE. De mult timp, s-a observat și s-a cercetat abaterea în folosirea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constantă, cu teme derivate, dezvoltarea unei reme divizate); totuși, dificultatea stabilirii obiective a esenței și departajării celor două tipuri de factori ai coerenței conduce la impas în cercetarea textului. În același timp, coerența este considerată deopotrivă și produsul unei activități hermeneutice, căci cel care realizează interpretarea pleacă de la premisa că unui text trebuie să i se confere aprioric un sens, orice text avînd o intenție, o finalitate. Eugen Coșeriu, respingînd în mod justificat pretenția gramaticilor transfrastice de a fi simultan părți
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
integratoare asupra stării discursului social, conceput ca ansamblu de discursuri specifice, de genuri și de sub-genuri, doctrine și ideologii, iar orice analiză discursivă sectorială trebuie să surprindă cu precădere funcțiile și valorile obiectului discursiv izolat, înainte de a evalua un potențial hermeneutic global, generat de rolul său de dispozitiv intertextual. În aceeași perspectivă, o stare a discursului social devine similară unei diviziuni de sarcini discursive, adică un ansamblu coexistent, marcat și arbitrat de discursuri specifice (genuri, sub-genuri, doctrine și ideologii) regrupate în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
accepta această idee aberantă, insultătoare pentru tot ce este românesc, este vehement criticat de Ion Druță, care amenință cu o creștinească scindare a Uniunii Scriitorilor, iar guvernul, altfel debil și jalnic în administrarea țărișoarei, ia o hotărâre prin care sugerează hermeneutic ea e obligatoriu că bustul lui Lupan să fie „clasicizat”. Ce sunt toate acestea? Restaurație, reziduuri ale comunismului, amnezie, sfidare a istoriei, prostie?... Cred că sunt toate la un loc, într-un foarte original și colorat melanj, cum numai aici
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
datelor ca și atunci când fac alegeri cu privire la subiectele cercetării. Specialiștii care studiază realitatea socială în termeni de semnificații stabile sunt plasați în zona pozitivistă. Cei din zona post-pozitivistă preferă terminologia de reprezentare. Dar, inevitabil, aceștia se află într-un cerc hermeneutic al interpretărilor.69 Problematica intențiilor are legătură cu cea de-a doua categorie a constructivismului, cea legată de cauze și motive din domeniul explicațiilor cauzale. Neconcordanța constructivismului cu raționalismul privește modul în care este înțeleasă cauza anumitor acțiuni. Majoritatea constructiviștilor
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
omului occidental este aceea de rezista. Astfel apare necesitatea unui nou tip de intermediere între individ și instituții. Pornind de la această întrebare, înțelegem de ce autorul folosește perechea de termeni: "sistem" și "fragment", în demersul său de a crea un "dispozitiv hermeneutic" pentru înțelegerea realităților contemporane. Din acest punct de vedere, aceasta pereche de termeni, poate ajuta individul să înțeleagă paradoxul în care trăim. Ioana Cristea DRĂGULIN Despre comunism ca soluție la problema râului. Mărturia critică a lui Mijlovan Djilas 1 [About
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
limitele în cunoașterea politică), cât și orientarea anti-metodologică pe care o aduc în atenție dezvoltările teoretice din gândirea politică recentă. Pe linia trasată de acestea din urmă, este ilustrat ulterior un model interpretativ de analiză a ideologiei, în cadrul căruia rafinamentul hermeneutic e adăugat, în chip firesc, demersului explicativ. Într-o a doua etapă, accentuarea importanței conceptului de ideologie în procesul cunoașterii politice va fi realizată prin luarea în considerare a provocărilor teoriei politice contemporane. Conjectura mea este aceea că, investigând conexiunile
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
loc în jurul lor"390. Pentru a studia această lume socio-istorică în care ideologia se insinuează prin intermediul semnificației formelor simbolice care au rolul de a institui și menține relații de dominație, John B. Thompson propune, în fapt, o metodologie de tip hermeneutic. Înainte de a o prezenta, amintesc aici o subliniere importantă pe care teoreticianul american o face, și anume aceea că nu toate formele simbolice au o încărcătură ideologică, ci numai în măsura în care semnificațiile lor sunt utilizate pentru circumscrierea unor relații de putere
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nu numai primejdia catastrofei atomice, dar și, mai presus de toate, tehnica și sistemul de informație ce-i conferă un soi de imobilitate realmente non-istorică. Nietzsche și Heidegger, și împreună cu ei toată acea gândire care se revendică de la temele ontologiei hermeneutice, sunt aici acceptați chiar dincolo de intențiile lor drept acei gânditori care au pus bazele pentru construirea unei imagini a existenței în aceste condiții de non-istoricitate sau, mai bine zis, de post-istoricitate" (Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității. Nihilism și hermeneutică în cultura
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a povestirii lucrările esențiale sînt Propp (1968) și Barthes (1977). Pentru o critică riguroasă a formalismului, vezi Jameson (1972). Mai tîrziu, Barthes s-a depărtat de analiza structurală, sedus fiind de conținut - a postulat cinci „coduri” surprinse în construcția istoriei (hermeneutic, semic, proaieretic sau acțional, referențial sau cultural, simbolic); S/Z constă într-o aplicare a codurilor la analiza unei povestiri balzaciene, Sarrasine (vezi Fowler, 1981 pentru comentarii). Chatman (1969) este un recenzent favorabil al primelor lucrări de Barthes și Todorov
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
oferită de generația a treia postmaioresciană. Existența și activitatea acesteia justifică deplin orice demers exegetic. Nu din alte rațiuni ci tocmai din sentimentul prețuirii lucide făță de o personalitate marcantă a generației amintite sa născut cartea de față. Efortul nostru hermeneutic nu este nici arhetipal, nici tematist, nici structuralist, nici psihanalitic, nici abisal. S-a edificat aproape impresionistic, din iubire pentru un senior al spiritului, întemeindu-se până la urmă pe o feerie a frumoaselor citate... 5 COORDONATE PRELIMINARE În monografia consacrată
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Wyler, cu Terence Stamp și Samantha Eggar în rolurile principale. Adevărul e că romanul, impecabil tradus de Mariana Chițoran (Editura Polirom, 2002, 334 p.), aparent canonic în privința scriiturii, excelează prin originalitatea tipologiei aduse în scenă, prin demersul analitic, am zice hermeneutic, încrustat în trama epică, prin rama livrescă (de la "Furtuna" shakespeariană și biografismul social al lui Th. Hardy la variantele narative durrelliene) bruiată de tumultul silențios al clasei-care-urcă, în disprețul castelor codificate. Protagonistul ni se prezintă la început printr-un jurnal
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tradiție, corpul Scripturii și trupul viu al Bisericii. Stăniloae este unul dintre primii gânditori ortodocși din secolul XX care a limpezit raportul între aceste trei instanțe ale Revelației, recunoscându-le regimul cuantic de inseparabilitate. Acest model, care creditează paradoxul cercului hermeneutic, se opune rigidității mecanice conținute în interpretarea romano-catolică a Scripturii și a tradiției; în linia deciziilor luate la Conciliul tridentin, Scriptura și tradiția sunt privite ca două surse distincte pentru revelație. În fapt, există o unică sursă a Revelației: Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
evenimentul pascal prin care noul Adam a biruit moartea, putând fi mărturisit, fără tăgadă, ca „Domn și Dumnezeu”. Recunoașterea retrospectivă a profețiilor scripturistice conduce teologia creștină în exercițiul liturgic, doxologic și euharistic al recunoștinței. Ca analogie pentru acest extraordinar efect hermeneutic ne putem gândi la felul în care învățăcelul aflat în uimire curată la picioarele maestrului își interpretează cursul întregii sale vieți - fără să despartă eșecurile de succese - ca pregătire „necesară” pentru întâlnirea finală cu învățătorul. Această întâlnire are caracterul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]