557 matches
-
lipsite de viață într-un mediu cu condiții de temperatură și lumină propice unei dezvoltări normale, iar mușchii au început să crească. Descoperirea cercetătorilor lasă să se înțeleagă că mușchii pot supraviețui încă și mai mult timp în stare de hibernare. Există în mod clar un potențial de supraviețuire mult mai lung pentru acești mușchi. Acest lucru dezvăluie un nou mecanism de supraviețuire și un refugiu pentru aceste plante, elemente majore ale biodiversității polare”, precizează cercetătorii, conform Agerpres. Se poate presupune
Descoperire incredibilă - Au revenit la viață după 1.500 de ani by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62433_a_63758]
-
în prezența unor prieteni, pe 1 mai 1843 și în următoarele zile. Cred că au fost primele experimente de acest fel care au fost încercate vreodată și au reușit de fiecare dată Într-o lucrare ulterioară, "Observații despre transă sau hibernarea umană" (1850), Braid oferă, probabil, prima relatare despre autohipnoză a cuiva care a întreprins-o asupra lui însuși:<br> "Relatarea lui Braid despre autohipnoză"<br> Émile Coué a fost una dintre cele mai influente figuri în dezvoltarea ulterioară a autohipnozei
Autohipnoza () [Corola-website/Science/337356_a_338685]
-
de seamă: îmi lipsește cheia. Cheia glagoriei, vreau să zic. Fără ea, degeaba, nu pricep nimic. Abia de am atâta discernământ cât să mă întreb: acu’ ce dracu’ fac? Răspuns, n-am de unde. Gata să intru în stupefacție, prefață a hibernării, deodată mă iluminez. Nu-i decât o rază scurtă, repede trecătoare, dar e de ajuns. Mi-am adus aminte că în volumele Corinei, pregătite să pornească ici și colo, în capitală și în teritoriu, unele pagini nu se deslipesc. Las
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2656_a_3981]
-
Consiliul artistic)... și încă altele. Nu de inventar e vorba acum, ci de faptul că nimic din toate acestea nu a avut caracter de obligativitate! Iar pentru ianuarie, februarie și martie am hotărât să sistez tot ce ține de „lumire”. Hibernare pe linie și scris în vizuină. Iar din martie încolo nu ține decât de mine să-mi reiau întâlnirile cu elevii (la Târgoviște, Horezu, Sibiu, Sighet), lansările de la Bookfest, participarea la festivalul de teatru sibian etc., etc. Asta voiam, deci
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
de-a-ntregul rațiunea. într-un moment groaznic pentru țară, e normal ca oamenii lucizi, raționali și patrioți să pună umărul la împiedicarea alunecării României în bezna feudal-bolșevică din care abia ne-am smuls. E obligatoriu ca intelectualii să iasă din hibernarea de trei ani și să reamintească unei populații la care deruta s-a transformat în deznădejde de ce e nevoie să voteze împotriva cleptocrației adunate sub drapelul iliescian. A sosit timpul să ne regăsim vocile, spune dl. Ciocârlie, să redeschidem ochii
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
a nu se mai repeta nimic din ultimii 60 de ani, ci a fost un vot în speranța "moțăirii", în ideea că "poate mai merge cumva". Exagerările propagandei electorale a C.D.R. au fost interpretate ca o promisiune de prelungire a hibernării. P.D.S.R. nu mai putea ține ordinea, nu mai putea păstra liniștea. Iar cei ajunși în fotoliile puterii, cu prea puține excepții, au crezut că puterea li se cuvine în loc să slujească poporul în numele ei. Au cîștigat puterea în numele memoriei și au
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
salariilor umflate, îndatoririlor minuscule și unui așa-zis statut de privilegiat. E un nou tip de migrație, dinspre marile orașe spre capitalele ori subcapitalele de județ, în numele sfintei nevoi de căpătuială. Trecuți pe pilot automat, ei intră într-o prematură hibernare. Nu pentru că n-ar avea vocație și n-ar fi bine pregătiți. Ci pentru că nu e nevoie de aceste calități. Un veritabil savant ar crea panică printre colegii de catedră, i-ar speria de moarte pe deținătorii funcțiilor administrative, dar
Ați fi de acord să se desființeze universitățile proaste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7588_a_8913]
-
prin prieteneasca benevolență a lui Aristide Blank, la Editura Cultura Națională, în 1947, a fost retras din librării și distrus în aprilie 1948. Prigoana începea. Tînărul scriitor intră într-o perioadă pe care, cu trist umor, a denumit-o "de hibernare", cu o durată de 12 ani, în decursul căreia glasul muzei a fost aproape redus la tăcere: "Nu am realizat decît unele traduceri din poeți englezi (rămase manuscrise pînă de curînd) și am început să-mi notez, foarte rar și
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
cu cantitatea. Importantă mi se pare însă înaintarea constantă și erudită a gânditorului către un filon al reflecției personale. Indiferent de scopul (sau de scopurile) pentru care va fi scris, Sorin Pavel s-a plasat de timpuriu la nivelul unei hibernări auctoriale. Cu rare excepții, el a fost radiat din orice fel de referiri. Mă întreb dacă nu și refulat. Pe fondul contextului istoric nefavorabil și al cotației sale modeste la bursa valorilor naționale, mai contează drept cauză și narcisismul moștenitorilor
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
încheierea oarecum amortizată a cărții, venită o dată cu expirarea timpului regulamentar anunțat în titlu. Din nou naratorul își asumă un statut puțin mai amplu decât îi permit teoriile didactice: "Peste trei zile, toate s-au precipitat, timpul a ieșit brusc din hibernare. Toate ziarele anunțau moartea subită a tovarășului Leonid Ilici Brejnev, toate posturile de radio difuzau muzică deprimantă, la școală învățătorii își exprimau doliul prin îmbrăcăminte neagră, discursuri patetice și apostrofări ale elevilor nu prea triști. Mama se dusese la grădiniță
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
alergarea hămăleală de dansul dârdâie de cântecul carantină această armă de cumințenie o tot demontez o curăț și o fac la loc întreagă mereu altfel stânca din vis încet o rășină pe scoarța prunului ursuz curcubeu cum sângele ursului în hibernare încet ca o ștergere de contururi în bogata ninsoare vocea aceea tremura încet se târa leoarcă de sărut în liniștea de febră vocea ploua peste tot imaculare de nu se auzea nimic așa cum la tropice nu vedeai stropi nu auzeai
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
cum capătă sobrietatea și veșnicia muntelui, a cărui infimă părticică devenise pentru o clipă. Liniștea era Cutia cu bătrâni 179 întreruptă doar de clipocitul picăturilor grele de apă filtrată sau de fâlfâitul și de țipătul strident al liliecilor, stârniți din hibernarea lor de piatră. Să fi trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la capătul tunelului. Era ciudat să dai de lumină în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sfat, să dea acatiste sau pur și simplu să sărute mâna sihastrului. Lângă bisericuță, Pimen își săpase în piatra muntelui mormântul, acoperindu-l cu o lespede, lăsând loc atât cât să se poată strecura înăuntru când intra în perioada de hibernare sau atunci când își va fi simțit sfârșitul aproape. Capitolul VII CÎND AJUNSE îNAPOI LA SCORBURA în care își ascunsese lucrurile, bătrânul se simți într-un spațiu vidat și instabil, ca și cum s-ar fi aflat la granița fragilă dintre două vise
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
noi mai bine: lenea de gândire și lenea pur și simplu. Să-i lăsăm pe Năstase, Mitrea, Popescu, Agaton și Geoană să ne încalece definitiv și să vedem ce-o ieși din experiența asta. Să ne pregătim pentru o nouă hibernare, cu capul în țărână, mormăind inaudibil ancestrale blesteme. Să ne recunoaștem învinși, pentru că oricum nu știm ce să facem cu libertatea. Dacă asta vor românii, de ce ne-am mai opune?
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
și plouă sau ninge. Loviți de rafalele ploii sau de viscol, iubiții mei compatrioți se înfășoară în paltoane, merg cu pași măsurați pe stradă și țin gura închisă. Par civilizați. Câinii vagabonzi redevin resemnați și tăcuți. Iar bacteriile recad în hibernare, creând impresia că trăim într-o țară curată.
Vine primăvara. Păcat! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13094_a_14419]
-
și acum totul are culoare. Mii de gâze și gândaci zboară fericiți purtați de adierea lină a vântului. Zumzetele harnicilor albinuțe răsună în tot satul. Copiii alergă fericiți și profită de vremea bună. Ursul se leagănă încetișor încă amețit din pricina hibernării. Milioane de flori multicolore așteaptă să fie admirate de oameni și toate ființele mari sau mici se bucură de venirea primăverii. Zâna cu rochie de ghiocei și toporași a presărat petece de pământ fără zăpadă, a trezit la viață întreaga
ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
Acest gând îi produce încântare și o face să se întoarcă înapoi la ciornă. Lucrează până se trezește Mao. Inima ei bate veselă când îl aude recitând o poezie de deșteptare din timpul dinastiei Han: Primăvara m-a trezit din hibernare, Soarele mă zorește de la spate. Se ridică de pe scaun și îi toarnă ceai. Pe urmă se duce înapoi la birou și așteaptă. Vine la ea. Îi arată ciorna. El se apleacă spre lumină ca să citească. Mâinile lui se strecoară pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
drumul, mistuindu-se în pădure împreună cu ceilalți oameni ai lui. IX Sturmbannführer Schultz deschide fereastra biroului pe care-l ocupă la etaj. Noaptea adusese o liniște grea, apăsătoare. Viscolul se sfârșise și acum totul este nemișcat, înghețat parcă într-o hibernare fără sfârșit în gerul lipsit de orice adiere de vânt. Sub el se întinde parcul cochet și bine îngrijit a fostului sanatoriu. Aleile betonate, delimitate de gardul viu și mărginite cu bănci din lemn, vopsite în culoarea verde, sunt trasate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alcoolul. Erau și verzi, de culoarea mușchiului și a dealurilor păscute de oi răzlețe, păzite de năluci fără vârstă și câini agresivi. Foloseau orice loc disponibil din creier. Se încolăceau în toate ungherele și încă de pe acum își pregăteau pentru hibernare trupul fluid - după o zi, imaginea era tot atât de savuroasă ca la început (caracter ce nu i se putea schimba), dar era totuși puțin diferită. După încă o zi, iar se schimba, și tot așa, rămânând în schimb pururea gustoasă. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
glorie nu se ivesc și după toate aparențele vor întârzia multă vreme de acum încolo. Secolele trec, exploratorii hibernează și uneori se trezesc plictisiți din somnul criogenic. Nici o surpriză. Samuel Samore a uitat câte sute de ani a acumulat prin hibernare. E unul din cei mai vechi astronauți trimiși să inspecteze lumi. Anularea elementului temporal i-a afectat în mare măsură memoria, așa că rareori găsește un răspuns aproximativ la întrebarea: cărei generații aparțin? Parcă mai există ceva fragmente de amintiri terestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
jumătate de somn, îl chema Sammorka. În prezent, radioul subspațial (prin care se poate comunica în timp real, mare invenție a secolului XXII) îl strigă, provizoriu, Samore, cu un ușor accent italienesc. E chiar hilar să te trezești din lunga hibernare petrecută în coconul de sticlă și să te dezmeticești în vreme ce radioul zbiară ritmic: Samore! Samore! Samore! Rispunde, Samore! Buza cutre Samore!* Samuel își întinde brațele cu mușchi de copil și își zice în gând că cel puțin prenumele lui n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Centauri, Nausi, Grasele Galbene, și în acest timp Samuel dormea congelat sau își vedea de educația Margaretei, desfășurată într-un orășel minunat din secolul XXI, aflat la poalele unor munți calchiați după Apalași. La sutele de ani artificiali acumulați prin hibernare se adăugară pe nesimțite douăzeci de ani de căsnicie activă și ireal de fericită, aproape fără suișuriși coborâșuri, luminoși ca într-un serial de televiziune fără personaje negative. Totul funcționa perfect. Atmosfera familială, umbrită câteodată, rar de tot, de amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Numai pe codoși i-ar fi putut interesa. Curând am ajuns În Grosse Pointe. Ulmii desfrunziți se Întindeau din ambele părți ale străzii și-și dădeau mâna, iar zăpada făcuse crustă În straturile de flori din fața caselor calde, aflate În hibernare. Corpul meu reacționa la vederea casei. De fericire, Înăuntrul meu săreau scântei multicolore. Era un sentiment canin, plin de dragoste vie și imun la tragism. Aceasta era casa mea, Middlesex. Acolo, pe bancheta din cadrul acelei ferestre, stăteam și citeam ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de hartă și lasă-ți idolii acasă. Asta-i rețeta, dar nu-ți uita flașneta: 1. Cu statuia dansatoare din transferul întârziat și cu Fashion Street-ul din pasajul budapestian, se iau low-cost flights și long-term nights. Se continuă cu hibernarea glacială și cafeaua transcontinentală... ... la Londra, prima cafea ne-a întins-o un indian. Cafelele cresc enorme din căni „to go“, le bei pe stradă, în metrou, în parc și în stomac, de la jumătate de oră în sus. Cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
mai are aderență la exercițiul cotidian al vieții; și atunci te lași purtat numai de reflexele stereotipe ale menținerii sacadate în viață, ale unei vieți din care interiorul e absent. El nu este cu totul absent, el subzistă letargic, în hibernare, undeva în tine, foarte departe; ca o amintire dispărută; și atât timp cât mediul îți este organic ostil, viața ta se reduce doar la reflexele ei mecanice. Știi, mental, că ai un interior, dar, cu toate astea, interiorul nu mai dă nici un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]