905 matches
-
care nu și-l mai permitea. Mai târziu, în cursul acelei dimineți, Hugo a arătat unui cuplu în vârstă un bungalow care, în mod incredibil, se numea „Osokozi“. Mai degrabă „Osourât“1, s-a gândit Hugo când a observat inorogii hidoși, pictați cu vopsea maro, care tronau deasupra fiecărui stâlp al porții. În ciuda aspectului și a prețului exorbitant, cuplul părea realmente interesat de proprietate. Bătrânica s-a întors către Hugo cu niște ochi apoși, dar încrezători. Dacă ați fi în locul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Zidurile exterioare ale casei gemeau de pantofi vechi atârnați de sfori și îndesați cu pământ- „sunt niște jardiniere grozave“, se entuziasmase Jake. Alice considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea trăia înconjurată de milioane de obiecte din astea hidoase. Dar măcar scăpase de teama că Vechea Morgă ar fi bântuită. Simpla cantitate de gunoaie adunate în locul ăla însemna că singurul suflet neliniștit pentru care mai era loc era al ei. Și nu numai ceea ce o înconjura pe Alice se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mirosea îngrijorată, că emana un iz mucegăit. Totuși Rosa părea fericită, așa că Alice s-a dus în baie să-și spele niște piure de legume de pe haine. A încercat să nu se uite la capacul canapelei. Acesta, cu suprafața lui hidoasă, căptușită cu un material plastic de un roz prăfuit, era folosit ca întăritură pentru masa de schimbat scutece, care de-acum era evident că stătea să se prăbușească, iar iminența acestei situații nu putuse să fie ignorată nici măcar de Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice. —Deloc - ei, presupun că uneori se mai și minte, a mărturisit Hugo, gândindu-se, cu vinovăție, la cuplul Osokozi. Și-a amintit, cu un sentiment de disconfort, cum doamna cea bătrână îl întrebase dacă el ar cumpăra bungalow-ul ăla hidos și cum el o asigurase că l-ar cumpăra. Apoi mai erau și diversele trucuri pe care voise să le folosească înainte de incidentul cu câinele. Hugo s-a perpelit puțin sub privirea lui Alice. A, ia uite, a exclamat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În timp ce ambulanța alerga în continuare, Hugo își închipuia cum erupția, cu aspect de tapet cu model pufos, se întindea în tăcere, dar cu efect letal, pe sub salopeta cea albă, devenind din ce în ce mai închisă la culoare și mai proeminentă, cu umflăturile ei hidoase. Cu un efort, Hugo a revenit la conversația lui Alice. Sunetul vocii ei îl liniștea și-i distrăgea atenția. —Bețivii? Într-adevăr? Vreți să spuneți că bețivii sună la ambulanță? Numai pentru că sunt beți? Sigur că da. Am avut unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
numai pentru că, în sfârșit, atmosfera se liniștea. Ci și pentru că Hugo avea o senzație de gratitudine și de mândrie la gândul că era în stare să-i ofere fiului său un adăpost sigur și cald. În noaptea asta, după seara hidoasă prin care trecuseră, momentul acesta i se părea mai special ca oricând. Hugo s-a îndepărtat în vârful picioarelor, simțindu-se, în mod simultan, gata să explodeze de atâta dragoste și mai obosit decât fusese vreodată în toată viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-se, în mod simultan, gata să explodeze de atâta dragoste și mai obosit decât fusese vreodată în toată viața lui. Îndreptându-se către ușă, Hugo s-a împiedicat de ceva mare și pufos. Și-a dat seama că era câinele hidos, operat pe bază de baterii, care și lătra. Unul dintre cadourile grotești ale Amandei. Câinele era uriaș, iar lătratul, care era activat de la câțiva centimetri distanță datorită unui senzor montat în nas, era terifiant de realist și de agresiv. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mușchii i se topesc de durere. —A fost așa de greu, a declarat Amanda întorcând către el niște ochi cu priviri tragice. Să fac să meargă totul. Serviciul, Theo, tu și cu mine. Jonglatul cu toate astea. Toată chestia asta hidoasă cu mama care și muncește. Hugo a simțit cum în el se năștea un val familiar de furie. Nu mai avea chef de tot rahatul ăsta cu autoiluzionarea. Aducându-și aminte de Barbara, aproape leșinată de oboseală în holul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mine, de fapt, la întâlnirea asta?“, a întrebat din senin inginerul. N-am zis nimic. Era răspunsul corect, diplomatic, profesionist. „N-o să-ți spun.“, mi-a șoptit Grosescu, apropiindu-și fața de urechea mea. Alunița i se înroșise toată, pulsa hidos, supradimensionat. „Poate deja am aflat, poate urmează să aflu, poate nu mă interesează de fapt nimic. Dumneata n-o să fii niciodată sigur. Și poate că-i mai bine așa. Tata a știut prea multe, Maurer la fel, și-acum amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
izvorul artei: „ ??rman copil zice b? trânul zeuDe ce r?scole?ți tu toat? durerea Ce sufletul ț?u tan?r a cuprins? Nu crede c?-n furtun?, În durere, În arderea unei puteri b? trâne, În arderea ?i amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumuse?ea. Nu În seninul În lini?tea adânc? sufleteasc?, Acolo vei g?și adev?rata Unică frumuse?e... " (,, Odin ?i Poetul") Este, În termenii lui Josef Knecht Magister Ludi (protagonistul celebrului român „Jocul cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
așa mutră și Aristidul corespunzător, primește din nou să acopere cu mantaua sa degetele lungi ale partizanilor și apucăturile lor. Despre fostul președinte al Camerei, actualul ministru de interne, țara are o opinie formată de mult. Stigmatizat cu epitetul de "hidoasă pocitură " de către cel mai mare scriitor al României, numit "geniul rău" de către chiar ai săi, acest vlăstar vițios și... onest al rădăcinilor fanariotice din țară e o garanție îndestul că signatura noului cabinet și a activității lui politice va fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
are mai corupt și mai ignorant. Am spus că România a devenit, în urma domniei roșilor, o mlaștină în care se scurge tot ce e material și moral putred în câteșipatru unghiurile lumii. Cabinetul C. A. Rosetti este eflorescența acestei mlaștini, "hidoasa pocitură" e bobocul ce stă să înflorească din mijlocul foilor unei plante ce nu poate răsări decât din putrefacțiune. Țara legală era deja pe cale de-a fi asfixiată prin guvernarea roșie; asfixia se va consuma de-acuma înainte și mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pentru ca mucenicul să aibă dreptul a mâna pe țărani dincolo de Balcani sub sulița căzăcească, e suficientă pentru a face din Pișca, Giani și Carada oameni de stat. În momentul în care un interes material îi înregimentează pe patrioți sub drapelul "hidoasei pocituri " și când toată politica și tot parlamentarismul consistă în mașinală ridicare de mâni, "Romînul" ne spune că d-lor au puterea de la națiune și de la încrederea suveranului și că nu trebuie s-o părăsească decât atunci când națiunea și suveranul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
va să zică deloc a discuta politică serioasă de stat cu absolvenți ai claselor primare și matematici cu Nastratin Hogea. În loc de a lucra ca, întru cât privește relațiunile internaționale, românii să se înfățișeze străinilor totdauna uniți, ziarele opozițiunei propagă dezbinarea " continuă "Romînul" hidoasa pocitură Ce-am semănat în țară invidie și ură ne spune că noi semănăm dezbinarea. Dar existat-a dezbinare înaintea roșiilor? Nu s-au ridicat toți ca un om de câte ori era un interes al țării la mijloc? Dar cine a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o treaptă cu Carada? Tot ei. Cine au înstrăinat oamenii țării de cătră Domnia Sa cu pizme și năpaști, ca darea în judecată? Ei. Cine arată mare vrăjmășie cătră toți oamenii țării? Ei și iar ei. Dar nu spune Alexandri despre .................. hidoasa pocitură Ce-au semănat în țară invidie și ură? Ciudat lucru. Dar azi, de-ar trăi Radu Vodă, 60 de ani după nu 30 de ani înainte de fanarioți, el n-ar face alt portret guvernanților decât cel pe care l-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lupta nu are pentru cititorii noștri un interes direct, totuși înverșunarea cu care se poartă, precum și vederile deosebite ce se ciocnesc în ea merită atenție și îndeamnă la asemănări. În Germania luptele electorale sunt departe de-a avea acea lature hidoasă de intrigi personale, de mici interese de păsuială, de vânătoare de funcții și de diurne pe care le au la noi. Organele statului, cele judecătorești și cele administrative, sunt inamovibile, miniștrii se bucură de încrederea regelui chiar atunci când reprezentația națională
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Întâi, cestiunea succesiunii, astfel cum se prezintă, e o cestiune constituțională. O modificare a Constituției va fi neapărat necesară și aceasta nu se poate face decât prin alegeri nouă, cu două treimi, a Adunării de revizuire. Vedem de pe acum spectacolul hidos al mecanismului prefectorial, pus în mișcare cu toată furia, pentru ca, prin liste falsificate, prin puneri în funcțiuni, prin promisii și intimidări să se scoată din urne Fundeștii și Costineștii respectivi. Nicicând siluirile conștiinței alegătorilor nu vor fi mai desperate decât
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
prin orașele din țară unde reședeau acele comisiuni au putut vedea pe ulițe, stoluri-stoluri, venind contribuabilii - și mai cu seamă contribuabili săteni - plîngîndu-se despre nedreptățile ce li s-au făcut. Recensimîntul mai era dominat de-a idee de-a dreptul hidoasă. Falcea de pământ lucrată de sătean pentru el însuși s-a găsit de cuviință de-a se estima cu un preț foarte mare, mult mai mare decât cel mai urcat preț al pământului proprietății mari. Pentru ce această nedreptate? Pentru
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mi-a povestit-o: „La început, lumea era scufundată în tenebre. Nu era nici soare și nici zi. În noaptea eternă nu erau stele și nici lună. Totuși, existau tot felul de animale și păsări. Printre animale erau niște monștri hidoși, fără nume, de asemenea: dragoni, lei, tigri, lupi, vulpi, castori, iepuri, veverițe, șobolani, șoareci și tot felul de animale târâtoare ca șopârlele și șerpii. În aceste condiții, umanitatea nu se putea dezvolta, căci animalele și mai ales șerpii distrugeau progenitura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
înaripat încerca să-i omoare pe urși, cu atât mai mult se înmulțeau ei. N-au putut să fie omorâți nici dragonii, ce erau acoperiți cu patru straturi cornoase în care săgețile nu puteau pătrunde. Unul dintre monștri, cel mai hidos și ignobil, era invulnerabil la săgeți și atunci vulturul a zburat foarte sus, purtând o piatră rotundă și albă în gheare, lăsând-o să cadă în capul monstrului, omorându-l într-o clipă. Această piatră a jucat un rol important
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
slabi de povara unei hotărâri, oricare ar fi fost ea. Pecetea nepăsării era Întipărită pe acele fețe, precum stigmatul de foc al tâlharilor. În afară de Lapo, În care sămânța corupției răzbătuse mult dincolo de suprafață, transformându-l Într-un soi de satir hidos, o alegorie perfectă a concetățenilor săi. La Palatul căpitanului poporului era un neobișnuit du-te-vino de oameni Înarmați. Dante Îl recunoscu pe șeful uneia dintre cele trei corporații ale poporului de la San Piero și Îl opri pe treptele edificiului. - Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau monștri urcați dinspre adâncimi necunoscute. Toți acei bărbați, grupați doi câte doi, iar uneori chiar În hidoase grupuri de câte trei, se pipăiau fără nici o reținere, trăncănind și șoptindu-și vorbe dulci la ureche. Scala din fund era un continuu du-te-vino de oameni care urcau și coborau Într-o mișcare agitată și convulsivă. Simțea cum crește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
câștige, era cel mai plin de farmec copil al universului. Și asta te distrăgea. Poți să mormăi; poti să zici că e un truc, o șmecherie a celor dăruiți să te împiedice să ajungi la încâlceala de viperă și nodurile hidoase ale dorințelor lor, dar dacă meșteșugul prin care reușesc asta este îndeajuns de profund și purtat mai departe până se transformă în joc, își depășește condiția. Dacă e într-adevăr festiv, ceea ce uneori era cazul lui Einhorn, când nu urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
înhățat de gât, lovindu-l în falcă cu patul pistolului. Asta s-a întâmplat exact sub ochii mei și ai lui Happy; stăteam la fereastra cântarului, și l-am văzut pe Guzynski prins acolo, cu dinții lui pătrățoși și ochi hidoși, de un albastru murdar, cu mâinile încârligate, neîndrăznind să înhațe pistolul cu care Simon l-a lovit a doua oară. I-a tăiat obrazul cu el. Când am văzut pielea despicându-se, am simțit că mi se face inima cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
așteaptă să te afli veșnic pregătit să îți îndeplinești îndatoririle sociale, și cu cât ești mai disponibil, cu atât mai neînsemnat te simți. Luni îți justifici existența prin munca pe care o faci. Dar duminca, cum te justifici? O, dumincă hidoasă, dușman al omenirii. Duminica ești lăsat la bunul tău plac - liber. Liber pentru ce? Liber să descoperi ce se află în sufletul tău, ce simți față de nevastă, copii, prieteni, preocupări. Spiritul omului, înrobit, hohotește în tăcerea plictisului, acel antagonist înverșunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]