567 matches
-
debutase în „Literatorul” lui Macedonski (1918, cu poezia Ființa) ajunge la o deplină consacrare. Frecventează asiduu cenaclul Sburătorul, publică versuri în revista cu același nume, ca și în „Umanitatea”, „Cuvântul liber”, „România nouă”, „Contimporanul”, „Viața românească”, „Cugetul românesc”, „Cetatea literară”, „Hiena”, publică în 1921 După melci (plachetă ilustrată complet inadecvat, ca o carte pentru copii), intră în Antologia poeților de azi a lui Ion Pillat și Perpessicius cu poemele Păunul și Uvedenrode (1925), iar în istoria literaturii române cu volumul Joc
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Ce măsori a tale pasuri după curgerea de râuri, După curgerea eternă. Tu în codrii cei de cetini Din pustiu fără de margini îți alegi ai tăi prietini. 2282 În pustiuri fără margini, străbătute de nisipuri Se nasc lupi, se nasc hiene, leoparzi cari ia chipuri Omenești, ce[---] neamuri * cu străine porturi, {EminescuOpVIII 204} Ce, mișcând din țară-n țară tot imperiul lor [de] corturi, Ce, flămânzi de cucerire și-nsetați adânc de sânge, Lung întind aripa morții peste-o lume care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
corturi, Ce, flămânzi de cucerire și-nsetați adânc de sânge, Lung întind aripa morții peste-o lume care plânge. Cu-a lor crime-nfricoșate de tartari zdrențoși și cruzi 2254 Tu, stăpână peste vânturi, nălțătoare de nisipuri, Ridici leul și hiena, [---] [cu] strâmte chipuri Ce, cu limba lor pocită, cu pestrițele lor porturi, Mișcă-a lor [î]mpărăție și de turme și de corturi. Da, flămânzi de cucerire și-nsetați adânc de sânge, Ei întind atâtea *-aripe peste-o lume care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te cred... Este așa... tu spune că nu-i așa... Voi fugi apoi, voi duce pustiurile sufletului în pustiurile pământului... voi muri... dar fă-mă să nu mor crezând că Dumnezeu este Satana și că Satan e Dumnezeu... Tu taci, hienă... cadavrul unui suflet disperat este dulce, nu-i așa? [SCENĂ] [MAGDALINA-]ADINA Da, am omorît-o, fiindcă te iubeam... te iubesc... Mă voi atârna de poalele tale, mă voi tîrî peste pietrele înfiorate de crima mea... voi fi ușure ca [o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
află între cei care lansează în 1921 „Gândirea”. Întors în București, desfășoară o bogată activitate publicistică. Rămâne în redacția revistei „Gândirea”, la „Universul” ține ani în șir o rubrică de însemnări cu caracter literar. Publică, de asemenea, la „Chemarea”, „Fapta”, „Hiena”, „Rampa”, „Viața românească”, „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Bilete de papagal”, „Boabe de grâu”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Este redactor la „Urzica” (1918), „Voința” (Cluj, 1920-1922), un timp, din 1931, la „Dimineața”, iar între 1930 și 1933 conduce
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
unul dintre principalii ei conferențiari, vorbind despre poezia lui Walt Whitman, teatrul lui Frank Wedekind, mișcarea de la „Contimporanul” ș.a. A colaborat cu publicistică politică sau literară și cronici dramatice la „Fapta”, „Viața românească”, „Teatrul”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”, „Rampa”, „Hiena”, „Cele trei Crișuri” ș.a. A mai semnat cu inițiale și cu pseudonimele Teofil și Iunius. F. se numără între cei care au susținut, după întâiul război mondial, ideea racordării vieții noastre intelectuale și artistice la aceea europeană. Conceptul de „europenism
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
artistice la aceea europeană. Conceptul de „europenism”, așa cum îl schițează în articolele din „Cuvântul liber” sau în conferințe, presupune o integrare în planuri variate - politic, economic și, mai ales, cultural. Totodată, luările sale de poziție, criticate de „Gândirea” sau de „Hiena”, susțin necesitatea temperării crezului tradiționalist, precum și adevărul că o atitudine „europenistă” nu afectează cu nimic ceea ce constituie trăsăturile definitorii ale „românismului”. Articolele referitoare la „criza” teatrului sau la situația Teatrului Național sub directoratele lui Al. Mavrodi și Liviu Rebreanu și
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
ca supliment al ziarului „România” (1938-1940). Din redacție fac parte Pericle Martinescu, G.M. Ivanov, Constantin Virgil Gheorghiu, George Demetru Pan, Virgil Gheorghiu, Octav Șuluțiu, Septimiu Bucur. Condusă cu pricepere de Cezar Petrescu, sub a cărui direcție ieșiseră reviste importante precum „Hiena” și „Gândirea”, noua publicație își propune inițial să fie o exponentă a curentului tradiționalist, foarte puternic în anii ‘30. Fără a formula un program precis, directorul susține în articolul Cuvinte pentru încă un început că soarta multor scriitori, cărți, reviste
ROMANIA LITERARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
Revista idealistă”, „Românul literar și politic”, „Depeșa Prahovei” (Ploiești, 1907-1908), pe frontispiciul căreia figurează ca director-proprietar, „Opinii” (1908-1909), „Minerva”, „Minerva literară ilustrată”, „Seara” (1910- 1916), în redacția căreia a activat, „Presa”, „Ilustrațiunea română”, „Flacăra”, „Rampa”, „Dreptatea”, „Gazeta Bucureștilor”, „Cuvântul liber”, „Hiena”, „Gândirea”, „Ora”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul”, „Îndreptarea” (1926-1928, 1931-1935), fiind angajat aici și ca redactor, „Curentul”, „Vremea”, „Curentul literar”, „Cele trei Crișuri”, „Bis”, „Evenimentul zilei”, „Capitala”, „Curentul familiei” și multe altele. A scos, în 1916, revista „Masca”. A mai
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Struțeanu, „Ferestre luminate”, „Viitorul”, 1921, 9 octombrie; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], „Ferestre luminate”, RP, 1921, 1 101; G. Topîrceanu, Scrieri alese, II, îngr. și pref. Al. Săndulescu, București, 1971, 375-380; Al. Bogdan, Poezia feminină, LUT, 1922, 114; Teodor Râșcanu, Feminism, „Hiena”, 1922, 9; Craioveanul [F. Aderca], „Ferestre luminate”, „Năzuința”, 1922, 2; Ion Sân-Giorgiu, Nedreptățiții, NRL, 1926, 21; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 195-196; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 198, 258, 294; Lucia Popescu, Siluetă: Alice Soare, „Știrea”, 1935, 253
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
Aflat pe front în anii primei conflagrații mondiale, va fi decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” în rang de Cavaler și cu Croix de Guerre din partea Guvernului francez. Demobilizat, în 1919 scoate la București, apoi la Cernăuți, împreună cu Cezar Petrescu, revista „Hiena” (ianuarie 1919-februarie 1924), iar cu Dimitrie Bucevschi și Cezar Petrescu, ziarul „Bucovina” (1919-1920). Întors în capitală, va fi director al cotidianului „Ora” (1921), dar continuă să scrie, cu febrilitate și vehemență, particularizat de acum prin stilul său, articole și comentarii
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
funcție în care s-a ilustrat prin pasiune și competență. Debutează în mai 1919, cu schița Bunicii, la „Însemnări literare”, fiind îndemnat să publice de Ibrăileanu. Primul volum de proză, Ulița copilăriei, îi apare în 1923. A mai colaborat la „Hiena”, „Gândirea”, „Gândul nostru”, „Viața românească”, „Tot”, „Însemnări ieșene”, „Adevărul literar și artistic”, „Bis”, „Bucovina”, „Comedia”, „Crinul”, „Galeria”, „Lumea literară și artistică”, „România literară” (1938-1940), „Universul literar”, „Umanitatea” ș.a. Cu povestirile din Ulița copilăriei, dar mai cu seamă cu romanele La
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
la Expoziția Internațională de la Paris. Colaborează cu articole, cronici și comentarii teatrale, cu versuri și fragmente din scrierile dramatice sau cu desene și caricaturi la numeroase ziare și reviste, între care „Acțiunea”, „Boabe de grâu”, „Curentul”, „Curentul magazin”, „Gazeta”, „Gândirea”, „Hiena”, „Lumea”, „Neamul românesc”, „Politica vremii”, „Reporter”, „Spectatorul” ș.a. În principalele creații dramatice ale lui P. trama se bazează pe împlinirea dragostei, cu toate adversitățile care o împiedică. Carmen Anta, eroina din Ciuta (publicată în 1924; Premiul Asociației Criticilor Dramatici și
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
începe gimnaziul la Liceul Internat din Iași (1903-1904), își continuă învățătura la Roman (1904-1907) și iarăși la Iași, la Liceul Național (1907-1910), cu ultima clasă în particular. Urmează Facultatea de Drept la Universitatea din Iași (1911-1914). Este codirector la revista „Hiena” (1919), redactor la „Adevărul”, „Dimineața”, „Bucovina”, „Țara nouă”, la ziarul „Voința” (1920) din Cluj, aici înființând în mai 1921, împreună cu Gib I. Mihăescu, Adrian Maniu ș.a., revista „Gândirea”. Redactor la ziarele „Cuvântul” și „Curentul” (1928), mai târziu director al cotidianului
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
balcanice, dar și la Paris, notar într-un sat ardelean, subprefect în câteva rânduri, profesor la Conservatorul din Brașov etc., după primul război mondial și-a potolit neastâmpărul, găsindu-și de lucru în redacțiile unor periodice precum „Cronicarul”, „Legea nouă”, „Hiena”, „Ora”, „Epoca”, „România nouă”, „Țara noastră”, „Funcționarul” și, în cele din urmă, la „Îndreptarea”, „Săptămâna CFR”, „Gluma”, pentru colegi rămânând totuși „ultimul trubadur” sau „ultimul din boema de altădată”. Inițierea poetică a lui M. are drept cadru cenaclul lui Al.
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
ofițeri din Botoșani. Ia parte la luptele de la Mărășești și Muscel, primind o decorație pentru bravură. Debutează la „Luceafărul” (februarie 1919) cu schița Linia întâi, urmată de câteva crochiuri satirice, neincluse în volumele ulterioare, și colaborează la „Sburătorul”, „Viața românească”, „Hiena”. Se reînscrie la Facultatea de Drept, prezentându-se la examene în 1920. Gazetăria îl atrage și, din 1919, devine redactor la „Țara nouă”. În 1921, la Cluj, împreună cu Cezar Petrescu, Adrian Maniu ș.a., întemeiază revista „Gândirea”. În 1923 își ia
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
acceptă cu stoicism, ca într-o expiere târzie, să-și petreacă viața în infernul umed-torid al serei cu orhidee, în compania bătrânului general, așa cum o face Rusty Regan, sau că nu-și pot imagina existența altfel decât în postura de hiene amușinând prin gunoaiele mirosind a bani, personajele cărții și-au fixat acele busolei pe direcția dobândirii, cu orice preț, a câștigului material. Cazinoul este, din acest motiv, locul magic spre care tind majoritatea personajelor, ca niște insecte ale nopții atrase
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și hotărârea. În vis, cerbul simbolizează faptul că subiectul stăpânește pe deplin mijloacele de care dispune, fiind cuceritor și ambițios. Este gata să se angajeze într-o luptă loială pentru a câștiga poziția de conducere ce i se cuvine. Șacal, hienă În simbolistică, precum și în expresiile populare, șacalul și hiena corespund unei semnificații negative de josnicie, cupiditate și corupție. În această calitate, încarnează pulsiunile condamnabile pe care le simte subiectul sau actele de dispreț al căror obiect este. El evoluează sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
stăpânește pe deplin mijloacele de care dispune, fiind cuceritor și ambițios. Este gata să se angajeze într-o luptă loială pentru a câștiga poziția de conducere ce i se cuvine. Șacal, hienă În simbolistică, precum și în expresiile populare, șacalul și hiena corespund unei semnificații negative de josnicie, cupiditate și corupție. În această calitate, încarnează pulsiunile condamnabile pe care le simte subiectul sau actele de dispreț al căror obiect este. El evoluează sau are sentimentul că evoluează într-un univers nesigur și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
care le simte subiectul sau actele de dispreț al căror obiect este. El evoluează sau are sentimentul că evoluează într-un univers nesigur și amenințător, simțind prezența «devoratorilor de cadavre» care nu îi așteaptă decât căderea pentru a-l «nimici». Hiena, despre care se spune că «râde», adaugă tabloului deja descris ironia perfidă și cruzimea torționarului care se bucură să își vadă victima suferind. Cămilă Ce greu le este celor bogați să intre în împărăția lui Dumnezeu! Căci mai ușor trece
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Sibiului și Brașov. Debutează în 1909, în revista vâlceană „Junimea”, cu traduceri și o proză scurtă. Publică apoi cronici teatrale în „România ilustrată” și „studii provinciale” și comentarii în „Cronica”. În primii ani de după război, semnează articole politice în „Chemarea”, „Hiena” (sub pseudonimul Pelham) și „Cuvântul liber”. Ulterior, colaborează cu portrete critice, eseuri, versuri și traduceri, iscălite și Elena Protopopescu, la „Mișcarea literară”, „Universul literar”, „Cuvântul”, „Bilete de papagal”, „Pământul”, „Convorbiri literare”, „Strada”, „Lanuri”, „Symposion”, „Tribuna”, „Viața” ș.a. În 1938, o
BOTTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
dreptul apocaliptică. Spectacolul, pus în scenă de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie, în care „cadavre neîngropate la timp”, infestate de viermi hidoși, stau alături de șerpi, „cameleoni anxioși” și hiene, alcătuind laolaltă un bestiar al spaimei și coșmarului. O lume a „golului metafizic” și a „eroilor apocrifi”, nouă Sodomă în care domnesc dezolarea și zădărnicia: „Aici e la fel de trist, de stupid, de zadarnic,/ nu mai ai nici pe cine ucide
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
purtat niciodată o mască, / încet în larmă apun - și nu le mai deosebim / din piramida de cranii ce crește mereu / printre volutele dansului nostru.” Aflate sub semnul lui „nu”, al negației totale și definitive, personajele acestei lumi așteaptă venirea „zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un univers otrăvit și stigmatizat, unde, odată cu cărțile, „bisericile goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea eșuează în abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea cu accente morbide a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
versuri, recenzii, însemnări memorialistice și chiar un studiu din domeniul istoriei. În 1916, C. debutează cu versuri în „Flacăra”; mai semnează și Luca Ion sau Luca din Străoști. Publică în „Vremea”, „Viața românească”, „Sburătorul”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Hiena” ș.a. Deși încă din 1916 pregătește mai multe caiete cu versuri (Efigiile înfiorate, 1916, Chipurile sulemenite, 1917, Izvodul vrajei, 1917, Dintr-un oraș de munte, 1916-1921, apărute, toate, postum, în volumul Jocul oglinzilor, 1972), abia în 1921 hotărăște să încredințeze
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde Cu mutra de vândută, cu ochiu vil și viclean. {EminescuOpI 61} O! aduceți potopul, destul voi așteptarăți Ca să vedeți ce bine prin bine o să ias-; Nimic.... Locul hienei îl luă cel vorbăreț, Locul cruzimii vechie, cel lin și pismătareț, Formele se schimbară, dar răul a rămas. Atunci vă veți întoarce la vremile-aurite, Ce mitele albastre ni le șoptesc ades, Plăcerile egale egal vor fi-mpărțite, Chiar moartea când va
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]