681 matches
-
mă duce acasă?“ Omul era binevoitor. Jacopo se urcase alături de el, și cu dricul pentru morți Începuse Întoarcerea către lumea celor vii. Acel Charon, aflat În afara programului, Își mâna taciturn telegarii lui funebri peste hurducături, Jacopo ținându-se drept și hieratic, cu trompeta strânsă sub braț, cu viziera lucioasă, pătruns de noul său rol, nesperat. Coborâseră colinele, la fiecare cotitură se deschidea o nouă Întindere de vii albăstrii ca piatra-vânătă, Într-o lumină tot mai orbitoare, iar după un timp incalculabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de cancelarie a tuturor statelor europene până la curbura Carpaților. De aici, de la Țara Românească, Moldova și țările balcanice și până În stepele Îndepărtate ale Ducatului de Lituania și ale Marelui Ducat al Moscovei, se folosea slavona, limba ortodoxiei și a sfinților hieratici, palizi, prelungi, pictați pe pereții mănăstirilor de la Moldovița și Bistrița, ca și pe cei ai mănăstirii Studenica, În munții Serbiei, sau În minunile de biserici cu cupole poleite În aur ale marelui Novgorod. Oană ascultase vocile descriind ultimele acțiuni ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
idee, ba Ionel Ciocîrdel de la " Telegraful" s-a pus să facă discuțiuni filologice, precum că și terminația numelui redactorului "Timpului" e slavonă. În adevăr Bistrița, Dâmbovița, Râmnic, Târgoviște, Craiova, Suceava, Romanul, Bogdan și Vladislav, Radu sunt numiri slavone pentru că limba hieratică și de stat era în România cea slavonă, precum era în Occident latina. Francofortul, Berolinul, Monachiul, Vindobona, Londini sunt orașe latine? Cromerius, Goethius, Curtius - romani? Craiova - oraș slavonesc? Altfel însă stă cu redactorul hel dendîi de la "Telegraful". Trecând de la bucătărie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
atrage la Reformă și poporul românesc. Ei bine, biserica și Domnii noștri au combătut Reforma cu armele ei proprii. Au pus a se traduce cărțile bisericești în limba românească, au introdus limba poporului în biserică și stat, în locul celor străine hieratice. Daca chiar ar fi existat înclinări de dialectizare a limbei noastre, ele au încetat din momentul în care biserica au creat limba literară, au sfințit-o, au ridicat-o la rangul unei limbi hieratice și de stat. Din acel moment
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
biserică și stat, în locul celor străine hieratice. Daca chiar ar fi existat înclinări de dialectizare a limbei noastre, ele au încetat din momentul în care biserica au creat limba literară, au sfințit-o, au ridicat-o la rangul unei limbi hieratice și de stat. Din acel moment trăsătura de unitate a devenit și a rămas limba și naționalitatea, pe când înainte românul înclina a confunda naționalitatea cu religia. Retipărirea cărților bisericești cu caractere latine și cirilice nu mai suferă întîrziere. Tipăriturile vechi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prea judec în genuri. Scriu și ficțiune, dar nu am realizat nimic de ficțiune. Am publicat teatru și în vremea comunismului și după ce am plecat din țară. Cred că teatralitatea, dar nu în sensul peiorativ al cuvântului, ci o teatralitate hieratică, asumată, aduce foarte mult, dă o structură. O teatralitate care vine din ochiul meu, nu din jocul personajelor. Sunt filme la care particip și eu. În toate filmele la care țin și pe care le arăt, sunt și eu personaj
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
hilare, savuroase, susținute de o oralitate neaoș arhaică. Socotit al patrulea baladist al Cercului Literar la apariția Străzii care urcă la cer (în echivalență proprie, Himmelsberggasse sau La Rue qui monte au ciel), S. se deosebește însă de tonul solemn hieratic, neoromantic în fond, caracteristic lui Ștefan Aug. Doinaș sau vărului său Radu Stanca. Evocând Strada Dealului și Orăștia copilăriei, emblemă, de fapt, a provinciei patriarhale interbelice, poetul se apropie mai curând, prin prozaismul intenționat, de Ioanichie Olteanu. Acest spațiu sacralizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
a spus: „cancelaria Moldovei e și în această privință mai puțin înnoitoare. Sub înrâuriri primite de dincoace de Milcov s-a statornicit în actele moldovenești, pentru aproape două veacuri, semnul crucii sub formă de prapor. Invocația simbolică, într-o atitudine hieratică, ține tovărășie inițialei...“11, iar monograma lipsește. Primul hrisov muntean, din această mică serie, cel din 10 iulie 1614 prin care Radu Mihnea întărește mănăstirii Dealul stăpânirea peste un mare număr de sate, fiind scris și miniat de un cărturar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
trei hipostaze și trei aniversări din istorie și după, Roma, 1970; Trei peisagii, alte poeme și parapoezie, Roma, 1971; Kairos, Madrid, 1974; ed. postfață Gheorghe Grigurcu, București, 1995; Jurnal, Salamanca, 1976; Timp și literatură, München, 1977; Între utopia orfică și hieraticul mioritic, München, 1979; Imperiul, Paris, 1981; ed. București, 1996; Ego Zenovius, îngr. și pref. Nicolae Florescu, București, 2001. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, „Memnon”, F, 1934, 4; Șerban Cioculescu, „Memnon”, RFR, 1934, 9; Eugen Ionescu, „Memnon”, „Credința”, 1934, 190; Șerban Cioculescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
a fost rapid. Experimentat în realizarea unor expresii datorită „tradiției” de mascagiu, Niculae Popa reușește dintr-o dată să intre în esențialul formei, să croiască în piatră caractere și să alcătuiască o lume comică și arhaică în același timp, parodică și hieratică, expresivă nu prin virtuozitatea cu care știe să prelucreze forme ci prin desăvârșita ignorare a detaliilor nesemnificative, prin siguranța cu care „materializează” noțiunea de sculptură. Lucrările lui în piatră nu prezintă etape de asimilări, de clarificări în vederea unei maturizări profesionale
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
fără un loc ori locuri ale memoriei, a Început să devină o problemă a stilului sau stilurilor În care narațiunile istorice au fost scrise. După multă vreme, În care s-a brodat admirabil de artistic pe seama evenimentelor considerate obiective, povestirile hieratice ale istoriei au căzut Într-un con de umbră. Locul adevărat al memoriei este unul din ce În ce mai problematic. Să fie doar o modă ce se răzbună pe prea trecătoare certitudini? Istoricul de azi seamănă uneori cu un artist al memoriei, un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în schimb, și-o intensifică, dând roluri memorabile, în teatru și în film, fiind distins cu Premiul de Stat. Pe scenă, e o apariție inconfundabilă. Fără să denatureze personajele, el le împrumută întotdeauna o intensitate a trăirii la limita calcinării. Hieratic în gest și vorbă, fără teamă de a trece drept manierist, creează în juru-i un spațiu singular de aristocrație intelectuală, de poezie dureroasă. Apogeul carierei actoricești coincide cu redescoperirea scrierilor sale literare, care sunt reeditate - Poezii (1966), Trântorul (1967) -, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
de contrasens deconcertează, devastează și marchează. Angelicele frumuseți dantesco-petrarchiste licăresc în depărtări; sunt niște idealități pan-umane. Enigmaticele fete de la Baaad, cu nume neobișnuite (ca la Dimitrie Stelaru) Stribi, Mil, Magnoline, Briene, Rimaya, Ilen, Lo (lita), Dora, Sakti -, apariții vibratile, hieratice, nu atenuează conștiința finitudinii; ca atare, discursul liric se clatină sub arcul lucidității în alertă. Pe scurt, contemplatorul de la Baaad, nereținut, încorporează ipostaze ale iubirii din toate timpurile și din toate spațiile, punând în pagină, în spiritul lui Denis de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pereche de struți". Scenarii erotice memorabile, la confiniile eminescienelor clipe de poveste, sunt de găsit nu numai în Diotima (cu subtitlul expres: "poezii de dragoste"), dar și în Poemul de purpură și alte poeme (1994) și în alte cicluri. Nălucă hieratică, visată de "mii de ani", ființa-etalon din Cântec vechi, face pereche cu iubita fără corp a lui Eminescu; idealizant la modul mistic, imnograful zboară spre ea pe-un cal alb planând "prin codrii mari de lilii / în veșnică hipnoză". Rostirea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lumii (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, 1982, p. 145). O mamă de necuprins în concepte! Mama astfel percepută, mamă-geniu, circulă în marginea mitului. Se ajunge, progresiv, la o mamă suprapersonală, o mamă-idee proiectându-se în eternitate, o mamă hieratică meritând adorație, acționând suprasenszorial ca un fluid fortifiant. Câteva poeme evocă Buzele mamei, Părul mamei, Mâinile mamei, altele trimit la Tăcerea mamei, ori la Nopțile mamei, ori la Steaua mamei, însă deasupra acestora planează duhul mamei-simbol, o mamă care unifică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
reglementeze viața oamenilor cu lumea divină. Un autor avizat care a consacrat o carte și o viață acestei probleme, scrie: „Forma, numărul și ritmul, înscrise în sistemul arhitectural al templelor dacice, din Munții Orăștiei, apare ca expresie a unui limbaj hieratic, prin intermediul căruia dacii au înscris pe vîrfuri de munți cele mai ermetice pagini ale unei culturi, care sub această formă s-a păstrat pînă în zilele noastre, am putea spune secret și în același timp sacru”. Să ni-l imaginăm
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
muzica lui Richard Wagner, César Franck, Claude Debussy, iar în plastică la Auguste Rodin, Gustave Moreau ș.a. Sunt menționați, în linia rafinării și a diversificării experienței simboliste în lirica nouă, Gabriele D’Annunzio, expresionistul Richard Dehmel, Rainer Maria Rilke și hieraticul Stefan George, suprarealiștii André Breton, Charles Cros, cum, din aceeași perspectivă, este ca și condamnată teatralitatea futurismului lui F.T. Marinetti. În 1922-1923, într-o serie de eseuri consacrate direcției „fanteziste” a noii poezii, romanului și teatrului francez, Mia Frollo îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
intersecția unde viețuiesc cei doi prieteni ai săi, să descopere Iașul profund. Și pe amândoi să-și explice, să ne Împărtășească și nouă, cum de gropile cele mai mari se găsesc În fața vilelor celor mai falnice? (11.05.2009) Grobianul hieratic Student la Marburg, un tânăr teolog german, Friedrich Dedekind (1524-1598), a compus un poem, În 1549, intitulat Grobianus, În care deplânge decăderea moravurilor epocii. Opera sa a cunoscut un succes rapid, iar numele „Grobianus” a devenit un simbol. Preluat din
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și politică, ci și În cultură, În câmpul științific, universitar. A descoperit că stilul popular, frust, direct, accesibil nu mai are căutare și s a transformat În contrariu, exploatând „tensiunea istorică”. Grobianus a devenit „clasă superioară”: elitist, prețios, academic. Adesea hieratic. Se propune pluralitatea, descentralizarea, amestecul, postmodernitatea? Personajul devine imediat individ distinct, unic, personalizat. Cultivă acum etnocentrismul, subiectivitatea, punând cunoașterea istorică și discursul adaptat la context În slujba propulsiei de sine. O strategie a subversiunii, demolând vechile ierarhii, minând valorile consolidate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ceea ce i se pare util În construirea unei imagini puternice, care-l pune În evidență, dar face amestecul Într-un mod personal, sfidând, dând cu tifla. Se exprimă prețios, cultivă eleganță, se poartă ca o mironosiță educată la maici, e hieratic, dar nu ezită să te trimită să i numeri ouăle. Derapează când nu te aștepți. Elegantul-mitocan nu se sfiește să Înjure, să persifleze, să se comporte ca o țață la piață. Am o răfuială cu o subspecie: AtV-istul, individul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
considerat o mandala (Vintilă Horia), o psihocosmogramă (G. Tucci) "care organizează psihia candidatului în funcție de niște scheme tradiționale socotite a avea o anumită influență asupra centrilor "subtili" psiho-fizici, și care vrea, în inițierile indo-tibetane, să ducă la descoperirea treptată a structurii hieratice a nivelurilor ontologice ascendente"69. Căutarea lui Ștefan Viziru este o "divinație în istorie", deoarece realizează legături "între oameni și evenimente și ajunge la o "figură" ce-i rezumă simbolic destinul"70. Culianu compara acțiunea protagonistului Nopții de Sânziene cu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cuvine să dea de gândit în opera lui Eliade"): "Lena, ființa desfrâului și a materiei (asemenea Sophiei din complexul gnostic, descoperită de omul de lumină într-un bordel din Tyr) se "descompune" în iubirea pentru Barbu Hasnaș, pentru a "renaște" hieratic și "luminos" în erosul resimțit pentru Mavrodin" (op. cit., p. 65.). 39 Mircea Eliade, Nuntă în cer, Chișinău, Editura "Eus", 1995, p. 124. 40 Ibidem, p. 8. 41 Ibidem, pp. 7-8. 42 Ștefan Borbély, op. cit., p. 162. 43 Mircea Eliade, Memorii
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
of Traité d’Histoire des Religions”, Archævs IV (2000), fasc. 4, pp. 51-77. 5. Carl Martin Edsman (n. 26.07.1911): unul dintre venerabilii reprezentanți ai școlii suedeze de la Uppsala, care, asemenea conaționalului său Helmer Ringgren, de la altitudinea unei vârste hieratice, poartă o mărturie vie asupra biografiei și evoluției, pentru aproape un secol, a studiilor deistorie a religiilor. Între 1940 și 1949, docent în istoria religiilor la Universitatea din Uppsala, iar între 1949 și 1950, la cea din Lund. Din 1950
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
religioase. 341 Franz Cumont, Religiile orientale în păgânismul roman, Editura Herald, București, 2008, p. 80. 342 Canoanele de reprezentare figurativă se răsfrângeau și asupra modului de înfățișare a clasei conducătoare, a divinităților și suveranilor. Aceștia erau redați într-o postură hieratică, figura faraonului considerat zeu fiind surprinsă la vârsta unei "tinereți eterne", nemarcate în nici un fel de factorul timp. (Cf. Kazimierz Michalowski, op. cit., p. 204). 343 E. H. Gombrich, Istoria artei, Pro Editură și Tipografie, București, 2007, p. 55. 344 Facem
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
toate direcțiile de activitate, angajează până la sleire puterile omenești. Acest dinamism, care insuflă un duh de nestabilitale tuturor formelor de viață, îl putem înțelege în comparație cu epoca medievală. Epoca medievală e o epocă așezată ierarhic, în forme definitive, cu un caracter hieratic și static. Lumea medievală e, din punct de vedere geografic chiar, o lume în sine Imperiul lui Alexandru Macedon și după el, Imperiul Roman, precizase într-un fel marginile omenirii și această cunoaștere, care se mulțumea cu orizontul spațial știut
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]