593 matches
-
astăzi nu mai există ea s-a topit chiar în acea noapte din cauze pe care orice cititor decent le înțelege totuși, astronomii au numit ulterior această planetă absentă Planeta Domnișoarei ri pe harta universului ea este marcată cu o hieroglifă ciudată căreia chinezii i-au dat numele de Hieroglifa ri cum oamenii de știință nu exclud posibilitatea altor întîlniri senzuale între mine și Domnișoara ri topirea corpurilor cerești din motive strict erotice a primit numele de fenomenul ri mai nou
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în acea noapte din cauze pe care orice cititor decent le înțelege totuși, astronomii au numit ulterior această planetă absentă Planeta Domnișoarei ri pe harta universului ea este marcată cu o hieroglifă ciudată căreia chinezii i-au dat numele de Hieroglifa ri cum oamenii de știință nu exclud posibilitatea altor întîlniri senzuale între mine și Domnișoara ri topirea corpurilor cerești din motive strict erotice a primit numele de fenomenul ri mai nou însă omenirea este preocupată de dispariția unor mari cantități
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
copleșitor, o promisiune ieșită din comun. Fără să-mi dau seama, primul cuvînt asimilat de creierul meu a fost acesta : GenIU. Chiar dacă nu l-am auzit pronunțat, l-am văzut etalat pe fața mamei mele ca un desen, ca o hieroglifă. extazul ei în fața persoanei mele, în fața pruncului care eram avea ceva ireversibil, pus sub semnul certitudinii absolute. Indiferent ce făceam și ce spuneam devenea, pe fața mamei și în mintea ei, o dovadă suplimentară de genialitate. Chiar înainte de a spune
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
categoric. acele cutii reprezentau un tezaur istoric. o comoară de gînduri. Din păcate însă urmau să rămînă în veci niște semne mute. Cum așa, exclamă Guy Courtois. există specialiști în decodificare, pînă și scrierea cuneiformă a fost descifrată, pînă și hieroglifele egiptene... Poate că secretul hieroglifelor a fost găsit, dar cheia scrierii rapide inventată de doamna masek era pierdută pe vecie. Și doamna masek ? Ce se întîmplase cu doamna masek ? moartă la revoluție. împușcată în cap în Piața Palatului. Bătrînelul furios
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tezaur istoric. o comoară de gînduri. Din păcate însă urmau să rămînă în veci niște semne mute. Cum așa, exclamă Guy Courtois. există specialiști în decodificare, pînă și scrierea cuneiformă a fost descifrată, pînă și hieroglifele egiptene... Poate că secretul hieroglifelor a fost găsit, dar cheia scrierii rapide inventată de doamna masek era pierdută pe vecie. Și doamna masek ? Ce se întîmplase cu doamna masek ? moartă la revoluție. împușcată în cap în Piața Palatului. Bătrînelul furios păru pe punctul de a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
arăta atât de în vîrstă). - Bine. Atunci ia din față! îi comandă Maria C. Nicolici în argou. Și îi întinse să taie calupul celor 78 de lame ale Tarotului de Veneția. Număr corespunzând, în interpretarea lui Etteilla, celor 78 de hieroglife din Cartea lui Thot. Și pe care cartomanta nu încetase să le mestece, să le dirijeze în șiruri și să le întroneze în cerc. Păstrând deoparte cartea de neant sau lamele pentru surpriză, manevrîndu-le cu viteză variabilă, potrivită întețirii sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mult decât orice până acum în clasa XII-a când venise profesor Neacșu. Deci l-a scos la lecție și îi spune să continue exercițiul. Magi era înalt dar miop, purta ochelarii când avea chef se apropie, se uită la hieroglifele scrise de Ion și Kemi de la o distanță de cel mult 15 cm de tablă și așa rămâne vreo 2-3 minute; singur cu tabla în față, timp în care n-a spus nimic nici nu avea ce! Această scenă nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cealaltă parte: mînie reținută, simplitate, veșminte modeste, dialog În șoaptă... Acolo (În tabăra română): „misterul și tăcerea” pădurii, „flăcări triste”, lucirea, din cînd În cînd, a săbiilor, străfulgerarea ochilor mînioși, jurăminte („dor crunt de răzbunare”), un umor discret În dialog, „hieroglife sfinte” brăzdate pe brațele și pe piepturile luptătorilor. Aici: „mii și mii de focuri” vesele, „zgomotul orgiei”, fastul cortului regal, „duzini de candelabre”, sticle cu vinuri spaniole și calabre, un cerb de patru ani Încins cu șiruri de fazani, două
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ales atunci când se încearcă refacerea jocurilor evoluției într-un cadru de laborator. 4.4.1. Direcții de cercetare post-genomice Cunoașterea completă a secvențelor ADN nu echivalează cu înțelegerea semnificației lor; din acest punct de vedere, genele au fost asemănate cu hieroglifele care au așteptat să fie nu doar inventariate, ci și descifrate. În cazul genelor, genomica funcțională și-a asumat rolul de a face pasul următor, adică de a determina ce anume codează aceste gene - mai exact, care sunt proteinele pe
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
reducea viața doctorului numai la atît? De bună seamă că nu. Petrecerile muzicale nu erau niciodată semnalate și numai indirect cineva putea infera delectațiile sale din însemnări ca aceasta: Reparat arcușul violoncel". Este sigur că doctorul punea pe hârtie simple hieroglife, în scopul de a-și reconstitui mintal mai târziu culoarea zilelor G. Călinescu trăite. Astfel, "indispus" trebuie să fi fost rezumatul unui proces complex de melancolie cunoscut direct numai lui Hergot, dacă nu cumva sub aceste vorbe abstracte nu se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puse pe creștetul casei o mică cruce de fier forjat făcută din semicercuri, asemeni cârceilor de viță. Atunci se G. Călinescu răspândi îndată versiunea că Ioanide a căzut precis la misticism, sau că și-a făcut cabana ostentativ, ca o hieroglifă politică. Curiozitatea atrase pe unii membri ai Mișcării, care începură a trece în grupuri de câte doi-trei pe strada lui Ioanide. De asemenea se perindară prin fața casei un număr cu totul anormal de preoți. În sânul clerului se determinară două
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la autorul lui este atitudinea față de lume și viață. Ca și Mircea Eliade, el este un neistovit căutător de „semne” și un căutător al „drumului spre centru”. El crede Întro logică supremă a lumii, În destin și Încearcă să descifreze hieroglifa care Închide În ea secretul destinului său. Intrarea sa, 46 la Începutul romanului, În pădure previne asupra existenței celor două sisteme care vor intra În tensiune fantastică, pentru că „pădurea este linia despărțitoare Între lumea istorică și cealaltă”(/150), lumi În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
copilăria sa (aceeași cu a camerei interzise În copilăria autorului). Deși nu unică, problema erosului este o problemă axială În scrierile lui Eliade, de la romanele de tinerețe și până la ultimul său roman. Iubirea este pentru Ștefan Viziru un „semn”, este hieroglifă a destinului, iar femeia trebuie să-i revele un mister, să-l Învețe ceva: „... iubirea aceasta ar putea să mi revele ceva. Poate te-am Întâlnit și m-am Îndrăgostit de d-ta ca să mă Înveți ceva. Învață mă atunci
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
în compendiul său de istorie, pentru a face din el jucării mnemotecnice pentru copii? Nimica mai puțin decât asta. El caută spiritul, ideea acelor forme, cari ca atare sânt minciune, și arată cumcă mitul nu e decât un simbol, o hieroglifă, care nu e de agiuns că ai văzut-o, că-i ții minte forma și că poți s-o imiți în zugrăveală pe hârtie, ci aceasta trebuie citită și înțeleasă. Trecând la obiceiuri, e iarăși sigur că ele numai în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fiecare sat certe ruine arheologice... la fiecare pas, peste tot, în vatră, în câmp astfel că harta așezărilor este, în felul ei, un scris prin care ni se transmit gândurile și scopurile întemeietorilor, scris care poate fi descifrat ca niște hieroglife”. Evident că nu se au în vedere, în acest context, vestigiile arheologice propriu-zise, ci posibilitatea și necesitatea de a face o „reconstituire în principiu și un control al trecutului unei vieți sociale sătești pe calea analizei rămășițelor sale materiale concretizate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
situat pe două coordonate: gesturile ca expresie (exterioară) a unui conținut psihic interior (emoție, sentiment, reacție psihică) și gesturile ca producere (Grotowski, de pildă, refuză separarea netă între gîndire și expresie corporală; pentru el gestul este o producere-descifrare de ideograme, hieroglifa fiind emblema gestului teatral intraductibil, în timp ce pentru Meyerhold gestul hieroglific este "descifrabil"). 8.4. Interacțiunea gestualitate-limbaj Limbajul curent reflectă această realitate prin expresii precum "a vorbi cu mîinile", "a se înțelege din ochi"; nordicii vor spune "vor-besc cu mîinile" ŕ
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și ape în tangibil deci ar duce la o provizorie reconciliere, dacă nu la acomodarea cu cenușia poveste a lumii. Enigme teribile se întrepătrund însă și aici, în toate chipurile; semnale indescifrabile vorbesc despre misterul-sumă care e misterul cosmic. Pretutindeni hieroglife! Dat fiind că instrumentul pentru stabilirea corelațiilor e imperfect, lumea pare o criptografie imensă (cum și-o imagina Schopenhauer), entitate implicând relații oculte, ermetice între părți: În chip de rune, de veacuri uitate,/ poart-o semnătură făpturile toate..." La autorul Nebănuitelor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poate fi decît regăsirea unității dintre ego și Sine, la nivel individual și colectiv, ceea ce înseam nă restaurarea sacralității vechilor altare, a condiției și a vieții umane în general. R. W. Emerson spunea: "Condiția fiecărui om este o soluție în hieroglife pentru acele între bări pe care el le-ar pune. El o interpretează ca viață, înainte de a o pricepe drept adevăr". Marele sistem colectiv de simboluri pe care le oferă creștinismul, dar și alte religii, nu mai e viu, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mod paradoxal, tocmai materialitatea corpurilor, a costumelor, a culorilor, a mișcărilor și a sunetelor este ceea ce face din teatrul balinez un teatru al Manifestării invizibilului prin vizibil. Corpurile se plasează aici la granița dintre concretețea cărnii și abstracție, sunt corpuri-semn, hieroglife însuflețite, situate în spațiul ce desparte trupul viu de marionetă sau de manechin, în acel spațiu unde incarnarea se află la limita dezincarnării sau, mai exact, pare să resimtă nevoia de a o integra. În ceea ce-l privește pe Kantor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unei alterități ce se lasă văzută, căci, prin frumusețea stranie a costumelor, a pieptănăturilor - o frumusețe nepământeană, ce trimite la o lume de dincolo de uman -, el evocă „ceva neomenesc, ceva divin”, produce „o miraculoasă revelație”. Veritabile semne plastice, autentice statui, „hieroglife în trei dimensiuni” (operând, ca atare, fuziunea semnului pictat cu cel sculptat), actorii dispun - în toată această splendoare a materialității lor - de „semne misterioase ce corespund unei realități neștiute, fabuloase și obscure”. O realitate aparținând unui altundeva, morții sau divinității
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Și e greu, spunea prietenul lui, să accepți absența sentimentelor În univers, natura lui neîndurătoare. Bătrânii oameni de știință o priveau ca pe o enigmă care putea fi dezlegată doar dacă erai În posesia codului adecvat: ceva cam ca o hieroglifă oferită de Dumnezeu. Asta Înseamnă că Într-un anume mod poți avea dreptate, deoarece, dacă schimbăm vorba „Dumnezeu” cu conceptul de sistem al unor legi oculte, ideea rămâne valabilă, chiar dacă e greu de determinat. Înțelegi? E la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
percepțiilor (imaginea perceptivă), imaginea a posteriori, amintirea (imaginea mnezică) și imaginea alegorică, în lipsa obiectului (imaginea anticipatoare) constituie punctul de plecare pentru formarea "prismei imaginilor" 42: fantasma, visul, imaginea hipnogogică (imaginea inconștientă), figurile de limbaj (imaginea verbală), cifru, enigmă, criptograma, ideograma, hieroglifa, arhetipul, tipul, prototipul, stereotipul (imaginea matricială), imaginea-artefact (imaginea materială). Această interacțiune a imaginilor valorifică un imaginar polimorf, dar care acționează unitar: imaginar științific, magic și estetic 43. Petru Ursache 44 a identificat, la nivelul mentalității tradiționale, un tipar al imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mobilitatea vizuală a detaliilor sau monumentalitatea frustă a unei clădiri. Nu mai puțin ancore temporale, revelatoare ale epocii care se exprimă printr-un stil, reflexele "spațiale" ale existenței -în-timp poartă "semnătura" caracterologică a subiectului. În sens poetic, spațiul locuit este hieroglifa persoanei, expresie materială și totodată simbolică a unei naturi umane. Cînd se confundă cu blazonul familiei, expresie a ridicării pe scara socială, casa este și obiect al expunerii, al expozițiunii, etalare orgolioasă, dar caracteristică, a însemnelor de proiecție și autoimagine
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
între naratorul savant și fecioara, în biblioteca. S-ar iubi în papirusuri și s-ar înfășură în ele, ele s-ar umple de sânge, ei s-ar duce la baie și s-ar șterge cu incunabule, cu pagini scrise, cu hieroglife, cu cuneiforme, pe urmă ar face dragoste între opere celebre care s-ar deschide singure, pe urmă cu operele lui Sade și ale lui Sacher Masoch... Nu mă interesează, i-am răspuns repede, în biblioteca lui Dasgupta nu aveau cum
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Ioan Cuza" din Iași. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al ALGCR, redactor la revistele "Poezia", "Contact Internațional" și "Zon@ literară". Volume publicate: Didactica literaturii. Metode (2006), Elemente de didactica literaturii române (2007), Didactica literaturii române. Fundamente teoreticoaplicative (2008), Hieroglifele poeților (2008), Basarab Nicolescu. Eseu monografic (2008, 2009), Fantastic și alteritate (2013). A mai publicat peste 400 de studii, articole, cronici și recenzii în principalele reviste de cultură și academice din țară, prefețe sau postfețe la numeroase volume de poezie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]