1,830 matches
-
fiduciar (de încredere în misterul cosmic), cine n-are, e ateu. Ce este uimitor e că ateul are înclinația de a-l privi cu dispreț pe credincios, ca pe un naiv căruia slăbiciunea îl silește să ia drogul consolator al himerei divine, cum și credinciosul îl privește cu compasiune pe ateu, ca pe un mutilat căruia îi lipsește o coardă în strunele emotive. În plan cognitiv, ateul e convins că o cunoaștere cu rădăcină în credință este o aventură alterată în
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
vorbi la Barthes despre o operă teoretică, meritul ei acesta este: de a articula altfel forma și istoria sau, dacă vreți, forma și referința. Acest nou mod de articulare pornește deci de la presupoziția că pragul literarității nu e decît o himeră avangardistă, ea însăși înscrisă într-o istorie și semnificantă în aceeași măsură în care, să spunem, semnifică „regimul alimentar”. Așa după cum acesta din urmă apare diferit raportat la sănătate de la indivd la individ și de la aliment la aliment, și pînă
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
doar pentru a face răutăți, pentru a necăji niște oameni. Au ei destule... - Ce părere aveți despre „revizuiri”? Au fost ele necesare, după 1990, au schimbat ceva din fizionomia literaturii române? Au fost mai curând o modă, un poncif, o himeră? - Au fost necesare, dar cum nu s-au prea făcut, au devenit și mai necesare. Aș zice că, dincolo de ceea ce constituie un proces permanent de re-evaluare/reinterpretare (în care e prinsă toată literatura), cea din timpul comunismului are nevoie de
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
adultul, despre Victor, adolescentul. Protagonistul e, de data aceasta, chiar desenatorul. Concurat, îndeaproape, de Mircea Cărtărescu. Victor, Lulu, Savin, Clara, Măgălie sunt numai niște amintiri. Imortalizate, cândva demult, pe hârtie. Amintiți-vă cum începea Travesti: „Prietene, cum să lupt cu himera mea? Dragul meu, apropiatul meu, tu, singurul om pentru care scriu, pentru care am scris vreodată, cum să scap de rujul acela întins pe viața mea ca pe o oglindă de spălător și care nu se șterge cu nimic, dimpotrivă
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
Titulatura aceasta misterioasă, omul care urma să-și ia puterea de a o face, nu-l exclude, din privilegiile ei, pe Victor. La urma urmelor, Capitala, așa cum arăta ea la începutul deceniului al optulea, nu mai există oricum. E o himeră confuză. Au rămas din ea vestigii de ciment (fiindcă așa a hotărât instinctul brutal al unui lider politic) și imagini teratologice (fiindcă așa au proiectat-o simțurile unui puști îmbibat, pe atunci, de literatură.) Cartea evoluează, deci, în două direcții
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
subiective” (Roșa Luxemburg, Critică a revoluției ruse), ci pe chiar formulă să teoretică. Vladimir Tismăneanu atrage atenția asupra faptului că, pretinzând a pune bazele paradisului terestru, comunismul nu a fost, de fapt, decât o religie politică de expresie soteriologic-seculară, o himera cu capacitate de mobilizare și seducție. În partea instrumentala, cănd ideologia a devenit regim politic, explozia de resentiment social a dus la institu- ționalizarea urii, pe care a susținut-o în ritmul demonic caracteristic bolșevismului prin ostilitate în fața valorilor și
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
iubirii, atracției și dorinței, ne vorbește despre aparențe, tabuuri, pasiuni mistuitoare, regrete și obsesii, despre acele momente în viață când ai fi în stare să dai cu piciorul la tot ce-ai construit până atunci, numai pentru a urmări o himeră. Intrăm în lumea asta plini de ezitări și nesiguranțe și apoi avem la dispoziție o viață întreagă să ne construim certitudinile, așa cum credem de cuviință. Iar atunci când, în sfârșit, credem că am reușit, apare ceva sau cineva care ne aruncă
Tentațiile trecutului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5192_a_6517]
-
prezentului. Din el răzbat, figuri date spre o chinuitoare vizionare, nicidecum spre atingere, ori aducere înapoi, iubite reci cu voce cunoscută, făpturi bine știute purtînd, ca pe un cîștig de dincolo de viață, marca discretă a diferitului. În acest acvariu cu himere, viața este o miză pe hazard: "Omule, n'ai zărit fugarii?/ Nu stelelor, nu scăpărătoare lună!/ Și un dulce somn îmi mîngîie ochii/ Și cade fața'n palme ca un ban care sună." (Cosmos). O ascunzătoare imperfectă, dînd socoteală despre
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
de moarte". Antrenarea pentru răbdare, repetițiile pentru ultimul rol, magistral, fiindcă neîngăduitor de retușuri, sînt antidoturile unei frici care nu-și află deznodămînt. Asta vrea să fie Lecția de opium, o divulgare a artificiului unei realități artificiale, o renegare a himerelor stimulate să poftească în spațiul strîmt al unei singurătăți post-ludum, o învățare, duioasă facere de curaj, cu plecarea: "Emil, fumătorule sălbatec, tăcut/ Spune adio tărîmului acestuia." Care dintre fețele lui Emil va spune, de fapt, adio, care obraz se va
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,,o lighioană de zece mii de stadii”. În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
luciditatea de a discerne șansele în cotidian și a îndrăzni să decizi în consecință; că nu trebuie disprețuit efemerul, fericirea fiind făcută din Ťeternități de o clipăť: că fericirea nu e o pleașcă omogenă, lăbărțată ca aluatul, adică nu o himeră a insatisfacției și a minților leneșe, nici a vanității și resentimentelor, ci e o dificilă și aprigă virtute (ajutată, firește, și de noroc) care se plătește. Prețul ei e foarte mare, dar e o nebunie a-l refuza." O instituție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
de furtunile vieții, de a învinge prin fie neprezentare fie prin supralicitare. Gluma lui Kundera „ne obligă să aprofundăm definiția" potrivit căreia romanul este „locul coliziunii între nălucirile și minciunile imaginației și duritatea lumii: iluzia se izbește de principiul realității, himerele sentimentale și marile speranțe sunt nimicite de adevărul efectiv". Primul om și Povestea unui neamț, publicate amândouă după moartea autorilor, aduc în scenă personaje de condiție modestă incapabile să țină pasul cu marșuri victorioase (al decolonizării Algeriei în cartea lui
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,, o lighioană de zece mii de stadii". În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
condiția vindecării eroinei. Romanul Ceciliei, o formă sistematizată de delir autoscopic, este de fapt viața propriei minți, acest sanctuar în care existența dobândește valoare, în care ies din ascundere dorințele și spaimele eroinei, în care dă expresie liberă anxietății, construiește himere simultan cu desfășurarea vieții obișnuite, cu automatismele și țelurile ei inevitabile. Fuga eroinei din orfelinat este epilogul firesc al aducerii în lumina clară a conștiinței, a fobiilor și conflictelor de care se va fi lecuit, înțelegându-le zădărnicia. Altfel spus
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
semene tot mai mult cu liberalii, așa expli-cîndu-se astăzi nașterea unor corcituri cu iz de caricatură mondenă: partidele liberal-conservatoare. În genere un liberal e un pragmatic convins că mîntuirea vine de la economie, în vreme ce un conservator este un idealist naiv cultivînd himera tradiției, cei doi neîntîlnindu-se decît sub forma disprețului pe care îl nutresc unul pe seama altuia. A-i pune în aceași barcă înseamnă a-i destina naufragiului sigur, așezîndu-i în pluta lui Gericault. Ce impresionează la Gottfried e lipsa de iluzii
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
Așa cum apare ea în operele scriitorilor români, migrația e, de pildă, mai degrabă „o formă a izgonirii” decât o regăsire fericită a patriei universale: „(...) împinși de foame, teamă, dezamăgire, zădărnicie, purtați mai mult de imaginea unei țări blestemate decât de himera paradisului, românii au devenit un popor de nomazi”. Acută, de reținut, mi se pare și distincția între „prozatorii memoriei”, preocupați de „trecerea de la o lume la alta, de la dictatură la postcomunism”, (Dan Lungu, Florina Ilis, Radu Pavel Gheo, Lucian Dan
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
de evaziv, amănuntele biografice repugnîndu-i pînă la a le omite cu totul. De aceea, ți-e cu neputință să-ți faci o imagine clară despre suferințele prin care a trecut: iubita pierdută e atît de aluziv descrisă că rămîne o himeră fără chip, la fel cum creația al cărei eșec îl deplînge e o umbră despre care nu poți spune mare lucru, cum și viața anodină pe care a respirat-o rămîne prinsă în aburi enigmatici. Numai că pudoarea de a
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
firavă uscîndu-se tot mai mult, pînă la înfățișarea vespilică pe care o va căpăta în ultimii ani: anorexic, mereu astenic și cu o fizionomie famelică de strigoi viu. În fond, spiritul său aventuros, care l-a predispus la abnegația pentru himere teoretice, i-a însămînțat totodată neglijența față de sănătatea trupului, de unde și prăbușirea prin care va trece în scurt timp. În schimb, aderența la ideile socialismului se explică prin antecedentele spirituale pe care le moștenise de la tatăl său. Grigore Conta a
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
a trăit destinul în afara tiparelor obișnuite e un biet eufemism. Judecat după cursul insolit pe care i l-a luat viața, Ion Papuc pare un inadaptat cronic de esență fantastă: un intelectual fără aderență la pojghița lucrurilor concrete, absorbit de himere ideale și trăind sub fervoarea unor modele de noblețe clasică. Mai mult, privilegiul de a nu fi stat sub servituți comuniste l-a plătit printr-o carență îngrijorătoare a oricărei inserții sociale, aproape un deceniu ducînd literalmente o viață clandestină
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
pasaj: „Gorduz, singurul nume semnificativ din sculptura autohtonă după Brâncuși, are o operă marcată, ca și aceea a maestrului cu atelierul acum la Beaubourg, de un umor voluntar căutat prin înșurubarea subtilă, perfidă, a formelor și a sensurilor. Capodoperele sale, Himerele grăbite, Pasărea obișnuită, Conversaț ia cu iarba, sunt mici monumente de virtuozitate și de poezie, în care surâsul șăgalnic, senzualitatea și ironia mușcătoare, se îmbină în entități aparent absurde, dar care răsună de o muzică lăuntrică. La fel, o perfectă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
care poate conta. Ne lipsește vocația legii și a valor(ăr)ii. Minciuna ca adevăr ascuns, parțial, și adevărul ca minciună necesară, ca tăcere, sunt de luat în seamă cu egală îndoială. „Independența, în sensul clasic al cuvântului, este o himeră”. Ființa se caută în dubluri schizoide, lumea pare să-și fi pierdut legea morală și cerul cu stele în egală măsură, sensurile nu s-au bulucit să locuiască teritoriul intim al proaspătului eliberat de tabu-uri. Orice regim poate fi
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
îmbogățiți de aici și vom ști, - pe baza unui credo, cum este elaborat de prof. Postolache, cum se schița și din expunerea excelentă a domnului Aurelian Dochia -, nu să rîvnim la vreun cinic cîștig piramidal, bun să ne rătăcească în himerele unei exuberante avuții simbolice, dar atașați, dimpotrivă, realităților esențiale, să tindem neabătut spre acea „égalité d’âme”, pe care, pe drept cuvînt, o preconizau moraliștii de stirpe autentică. În ipostaza care e homo oeconomicus, se cuvine să răzbată asemenea elemente
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
are viziune. La sfîrșit rămîi cu senzația unui mănunchi de bucle lexicale care nu au acoperire într-o idee: înfășurări sinonimice și grade de asonanță înlăuntrul unor familii de cuvinte, peste toate plutind, mai mult ghicită decît arătată, umbra unei himere divine. De aceea, Scufundătorii din Delos e precum un tablou în care cititorul vede tentele cromatice (filiațiile etimologice și familiile de cuvinte), dar nu vede desenul sugerat de ele. Aude notele muzicale, dar nu percepe melodia. Vede cuvintele, dar nu
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
din colțul pe care strada Kaprova îl face cu strada Radnice și unde pe muchia zidului unei case se află o placă memorială, oglinda de metal concavă purtând pe ea încrustat motivul labirintului, iar deasupra masca de aur - profilul de himeră al profetului terorii moderne, al lui Franz Kafka... Dacă întinzi mâinile într-un unghi de 45 de grade cu axa chipului tău îndreptat spre axa Himerei, în stânga ei, la capătul străzii, urcând colina, se vede Castelul, în dreapta un anticariat și
Masca de aur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5771_a_7096]
-
concavă purtând pe ea încrustat motivul labirintului, iar deasupra masca de aur - profilul de himeră al profetului terorii moderne, al lui Franz Kafka... Dacă întinzi mâinile într-un unghi de 45 de grade cu axa chipului tău îndreptat spre axa Himerei, în stânga ei, la capătul străzii, urcând colina, se vede Castelul, în dreapta un anticariat și Catedrala Tin, unde este înmormântat Tycho Brache, astronomul căruia i-a plesnit vezica la un prânz cu împăratul Rudolf... Noaptea, în cornișele fațadei Catedralei luminate de
Masca de aur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5771_a_7096]