480 matches
-
a unei vederi ciclopice căreia îi corespunde stilistic hiperbola. „Nu este vorba neapărat aici de pasiuni primare, de pulsiuni ancestrale, ci de stili- zarea ăprin hiperbolăă a vodevilului celui mai banal. (...) Nu altceva constituie folosirea obsesivă a mise en abîme-urilor : hiperbolă a simulacrului (...)” În opinia lui Alex. Leo Șerban, multiplicarea vertiginoasă a ramelor conduce la dispariția reprezentării, la efectul de hiperrealitate care configurează universul propriu al distopiei. Tratând despre efectele spe- culare și relația lor cu configurarea unui profil identitar, Mircea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a exprima o idee sau un sentiment prin negație” (DN 1986) ; „Figură de stil care constă în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers.” (MDN 2000) și „Figură de stil, opusă hiperbolei, care constă în ate- nuarea, comprimarea expresiei, cu scopul de a face să se înțeleagă mai mult, spunând cât mai puțin, sau pentru a sugera o idee prin negarea contrariului acesteia ăex. Nu e frumoasă în loc de Este urâtăă.” (sursa DE
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pensées ; il n’y en a qu’une qui soit bonne” . „Între diferitele expresii care pot reda unul dintre gândurile noastre, nu există decât una care este potrivită.” (trad. mea, A.M.) Definiția de dicționar ne conferă și figura stilistică opusă, hiperbola, care constă în augumentare, în dilatare, în exagerarea proporțiilor, pe când litota apelează la diminuarea lor în vederea unui efect de claritate. Plecând de la aceste observații, putem vorbi în acest caz de o stilistică în măsură să definească struc- tural opera lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care se lasă cercetată tocmai prin stilistica ope- rei lui Caragiale, o stilistică deopotrivă a discursivității și a gesticulației personajelor caragialiene transpozabilă ori- când personajelor empirice ale oricărei secvențe temporale ulterioare. Iar acestei stilistici îi corespunde la nivel struc- tural hiperbola, pentru că nu este vorba de a identifica figuri de stil în opera scriitorului, ci practici discursive, conduite emblematice etc.. Însă, H.-R. Patapievici operează oblic prin intermediul unei lecturi a operei, cea oferită de filmul lui Lucian Pintilie și înlocuiește hiperbola
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
hiperbola, pentru că nu este vorba de a identifica figuri de stil în opera scriitorului, ci practici discursive, conduite emblematice etc.. Însă, H.-R. Patapievici operează oblic prin intermediul unei lecturi a operei, cea oferită de filmul lui Lucian Pintilie și înlocuiește hiperbola din rapor- tul de simetrie stilistică, litotă vs hiperbolă, pe care fraza de început îl reclamă, cu termenul de „bășcălie”. Bășcălia ține astfel stilistic de registrul hiperbolei. Să nu uităm că avem aliniați trei termeni : delirul politic, sexul și bășcălia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de stil în opera scriitorului, ci practici discursive, conduite emblematice etc.. Însă, H.-R. Patapievici operează oblic prin intermediul unei lecturi a operei, cea oferită de filmul lui Lucian Pintilie și înlocuiește hiperbola din rapor- tul de simetrie stilistică, litotă vs hiperbolă, pe care fraza de început îl reclamă, cu termenul de „bășcălie”. Bășcălia ține astfel stilistic de registrul hiperbolei. Să nu uităm că avem aliniați trei termeni : delirul politic, sexul și bășcălia. Primii doi nu vor fi utilizați în analiză, însă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unei lecturi a operei, cea oferită de filmul lui Lucian Pintilie și înlocuiește hiperbola din rapor- tul de simetrie stilistică, litotă vs hiperbolă, pe care fraza de început îl reclamă, cu termenul de „bășcălie”. Bășcălia ține astfel stilistic de registrul hiperbolei. Să nu uităm că avem aliniați trei termeni : delirul politic, sexul și bășcălia. Primii doi nu vor fi utilizați în analiză, însă relevanța primului este capitală și pentru opera lui Caragiale și pentru edificarea unui complex identitar. Dacă delirul politic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în context scolastic, ironia se des- fășoară în același regim ca și litota sub raport stilistic, apelând la o inversiune și la același artificiu al diminuării pentru a obține un efect de sens contrar. Urmând aceeași logică care opune stilistic hiperbola litotei, ar trebui prin simetrie ca bășcălia să constituie un echivalent al opusului retoric al ironiei. În ce privește ironia, Quintilian este cel care o definește, în De Oratore, ca figură a validării prin contrast, ca un mod de exprimare „contrarium quod
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
etimonul nu stilistic, cât literar al excesului pe care-l dezvoltă bășcălia aparține operei lui Caragiale, stă în „simț enorm și văz monstruos”. Bășcălia reprezintă o deformare cu o totul particulară, care nu ține de simpla exagerare ca în cazul hiperbolei utilizate excesiv, ci adoptă „mobilitatea sofisticii” anulând orice predicație, atât pe cea care validează cât și pe aceea care invalidează. Bășcălia dereglează astfel această raportare prin contrast, ea transcrie doar o logică a excesului pe care o H.-R. Patapievici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
limbajul e presărat cu numeroase exclamații și interjecții. Scrisul lui Creangă e lipsit de metafore, el fiind așa cum afirma Garabet Ibrăileanu, ―unicul prozator român care are particularitatea asta-. Expresivitatea limbii provine în mod deosebit din folosirea de comparații, repetiții și hiperbole. Semnul distinctiv al oralității stilului lui Creangă este abundența expresiilor onomatopeice, a interjecțiilor și a verbelor imitative: ―haț!-, ―țuști!-, ―zbrrr!-, ―alelei-, ―hârști-, ―huștiuluc-, ―huța-, ―trosc-, ―pleosc-, ―a bocăni-, ―a bâzâi-, ―a clămpăni-, ―a găbui-. Creangă folosește în mod frecvent dativul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
supuse unei prefaceri radicale care poartă pecetea originalității sale, a jovialității care îl caracterizează. Pornește de la schemele narative statornicite prin tradiție, dar nu se afundă în fantasticul celor mai multe dintre basmele poporului. Altfel spus, el umanizează fantasticul sau, când împinge prin hiperbolă realul spre fantastic, realizează mai degrabă grotescul, în maniera pe care o utiliza în secolul al XVI-lea umanistul francez François Rabelais. Miezul poveștilor e deopotrivă național și general-uman, în Panciatatra hindusă, în fabulele lui La Fontaine, în basmele lui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de personaje fantastice, ci de un om, e drept, altfel decât toți oamenii, un om însemnat, cu care eroul, prea tânăr, n-ar fi trebuit să se însoțească dacă asculta sfaturile tatălui său. Spânul, a cărui răutate este împinsă prin hiperbolă dincolo de marginile realului e un impostor egoist, periculos. Oglindind viața într un mod fabulos, cum spune George Călinescu în studiul său Estetica basmului, umanizând fantasticul, Ion Creangă ne-a oferit un roman alegoric, în care se întâlnesc problemele familiei, ale
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
bătaie”, la „mijloc de rău și bun”, cât și între lumea familiară, ordonată, a creației și neant. Pe el, am văzut, se vine din două direcții, dinspre viață și dinspre amorf. Repetiția pleonastică „vechiuleț și de demult” are contururi de hiperbolă a atemporalului mitic. Acoperirea cu ierburi a vitalului, aici a unui semn al dinamicului, se întâlnește și în colinde, unde tânăra nubilă este covârșită de un somn greu, și el cu semnificație rituală: „Că de când ai adormit;/ Iarba toată te-o-ngrădit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de puritate”, implicație aflată în acord cu statutul nubil al fetei. Aurul ține de solar și uranian și tocmai de aceea îmbracă jumătatea de sus a protagonistei printr-o cuprindere în transcendent, iar alăturarea metalelor nobile apotropaice dă naștere unei „hiperbole metalurgice” a statutului suprem. Îmbăierea în lapte constituie un ritual în sine (îndeplinit adeseori de moașe la naștere) și asigură „calea inițiatică” spre nemurire. Dublat de înmiresmarea cu flori de măr, simboluri ale frumuseții fecunde, gestul părinților conține toate sugestiile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în plină desfășurare și feciorul nu poate deconspira ființa divină circumscrisă prin el planului uman. Numele miresei este revelatoriu pentru funcția ei de reînnoire a universului, el conține un superlativ absolut al frumuseții și, în același timp, o închinare a hiperbolei estetice întru cosmos. Frumoasă pentru lume, prin neofit, mireasa va fi pierdută pentru ca traseul inițiatic să se completeze cu drumul uranian, consacrant. Făt-Frumos este expus tentației profanului marital, al cărui refuz îl poate costa viața. Revelându-și statutul marital special
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eu”, „un cal răpciugos și bubos și slab”, „zăcând pe coaste”. Ca și cerbul care pornește potopul, calul zace pentru că energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în frâu mi-l ține,/ Măru cu flori dalbe!/ Cinci voinici mi-l netezesc,/ Cinci voinici șeaua i-o pune,/ Cinci voinici în chingă-l strânge,/ Cinci voinici coada i-o-nnoadă” (Câinenii-de-VâlceaVâlcea), capabilă să concu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
răului. Personajele ce se prind tovarăși cu flăcăul, uneori după o măsurare a forțelor în luptă, constituie o grupă distinctă, care materializează instinctele și forța primară, cu rezidență în id. Analizați sub eticheta de uriași sau monstruozități, adjuvanții care constituie hiperbola simțurilor, necesităților și abilităților umane poartă nume expresive: Ochilă, Fomilă, Alergător, Setilă, „frigurosul”. Funcția acestor personaje este de a compensa caracteristicile organice ale neofitului, de a completa calitățile lui morale și sufletești în plan visceral, pentru a forma spectrul supradimensionat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de a se maturiza începe să se manifeste tot mai de timpuriu, iar tinerii adulți par a voi să trăiască într-o perpetuă prelungire a copilăriei sau a adolescenței lor. Cum trebuie interpretat un atare fenomen? Philippe Muray, care cultivă hiperbola catastrofistă în numele fidelității față de realitate, n-a ezitat să recunoască în aceste manifestări una dintre formele „grădiniței universalizate”, simptomul decesului ființelor umane istorice, un „moment capital al mutației pe care o suferă omenirea” subit reinfantilizată, nediferențiată, amalgamată, transfrontieristă, monstruoasă 19
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
perioada lui de formare, e un lup perfect, fabulos pare tatăl tuturor lupilor din toate poveștile. Da, ochii lui ard exact ca doi cărbuni aprinși.) Pe scurt, filmul ăsta care se numește 300 și spune povestea bătăliei de la Termopile duce hiperbola cam cît de departe o poate duce o epopee cinematografică realizată în zilele noastre, adică mai mult pe computer decît pe platoul de filmare. Vă mai amintiți de fulgii aceia amestecați cu scîntei care pluteau atît de frumos în prima
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
stop-cadre, ralantiuri și accelerări nonstop), încît impresia finală e una de poză adică de static. S-a spus despre Stăpînul inelelor că e mai mult un joc video decît un film, dar era film toată ziua : avea nu numai simțul hiperbolei, ci și simțul detaliului modest, cazual, necontrolabil tehnologic, care lasă să intre puțin aer într-o lume sută la sută inventată ; eroismul lui Frodo și al lui Sam nu era o poză, ci (în limitele literaturii pentru copii) un lucru
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
superspioni. Adam Sandler joacă rolul unui James Bond al armatei israeliene, pe numele lui Zohan, iar John Turturro joacă rolul unui redutabil terorist palestinian, supranumit Fantoma. Calitățile lor de luptători sînt evidențiate de regizorul Dennis Dugan printr-o serie de hiperbole împrumutate din limbajul desenului animat. De exemplu, Fantoma își începe ziua de lucru spărgînd două ouă într-un pahar și bînd cei doi pui vii care ies din ele. La rîndul lui, Zohan poate demonta arma din mîinile unui terorist
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Mă întrerupe violent. Păi stai puțin, omule, și tu chiar crezi că eu o să public o tâmpenie ca asta? Pe cine să intereseze conversația noastră telefonică? Ia gândește-te tu puțin. Ce treabă are cititoarea revistei cu metaforele tale, sau hiperbole sau ce-or mai fi? Că tot aberații se cheamă. Ce vină are ea? Crezi că dă ea banii pe revistă ca să citească figuri de stil? Uite cum facem, n-am toată ziua la dispoziție să vorbesc prostii cu tine
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
vigilența edililor, este parcă hărăzit uzurpării, fredonării după ureche, gângăvelii și piticizării de către orice mămăiță. Și, poate că genul este cu adevărat ușor, dacă ai talentul specific, dacă ai izbutit să pui cap-compas spre categoriile estetice proprii acestei literaturi: culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic, adică să deții vizele universal-valabile pe pașaportul literaturii pentru copii epică densă până la suspans, humorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea ș.a. Cum comunic cu contemporanii mei, copiii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unei dulci beții). Sau "Perdea peste trei mii de chi/Ce spânzură de sus/ Te-ntrebi: e fluviu de argint/ Ce curge-n zbor apus?" (Privind perdeaua de apă de pe Lushan) și multe alte versuri în care sunt folosite des hiperbole și metafore, devenite celebre și larg răspândite de-a lungul veacurilor. Li Bai a lăsat posterității peste 900 de poeme și peste 60 de proze. Lirica lui, caracterizată printr-o imaginație miraculoasă și o impetuozitate magnifică, a influențat profund generațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Novăcești sunt realizate cu mijloace artistice din fondul tradițional autohton. În cântecele bătrânești aparținând categoriei eroico-legendare se întâlnesc elemente din basme: fabulosul, ființe monstruoase (fata sălbatică, Dârvij, balaurul) sau procedee caracteristice basmului: formule introductive și finale, întreita repetiție a acțiunii, hiperbola descriptivă (ca în portretul fetei sălbatice: „Buzele ca clisele, / Măselele ca piuăle, / Mânele ca bârnele, / [...] Iar dinții ca lopețile”) ș.a. De asemenea, prin trăsăturile sufletești și fizice Novăceștii amintesc de personaje din basme. În baladele vitejești ale ciclului, proporțiile fantasticului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]