898 matches
-
adulți a determinat că pentru fiecare scădere cu 20 mmHg a TA sistolice și cu 10 mmHg a TA diastolice s-a înregistrat o reducere la jumătate a ratei AVC și a mortalității [8]. Recomandările actuale susțin că la pacienții hipertensivi și cu stenoză asimptomatică, TA trebuie menținută sub 140/90 mmHg (clasă I, nivel A) [7]. La pacienții cu stenoză carotidiană severă există temeri că o reducere agresivă a TA (în special la cei cu stenoze bilaterale > 70% sau cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
trebuie efectuată în 12 derivații. Aceste teste nu pot prezice în mod direct răspunsul cardiovascular la efortul fizic, dar identifică persoanele la care exercițiile fizice vor fi contraindicate, incluzându-i aici pe cei cu ischemie marcată, aritmii severe și răspuns hipertensiv exagerat la exercițiu (1, 3, 7). La ceilalți pacienți vor fi preferate exercițiile de forță celor aerobice datorită răspunsului mai scăzut al frecvenței cardiace și produsului frecvență-presiune. Efortul fizic la pacienții cu boală vasculară periferică și/sau neuropatie periferică: riscul
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
la ințierea dializei se asociază înalt semnificativ cu riscul de mortalitate cardiovasculară în timpul tratamentului hemodialitic. Fiecare creștere cu 1 g a masei ventriculare stângi a fost asociată cu o augmentare a mortalității cu 0,7%. Riscul de deces la pacienții hipertensivi în momentul ințierii hemodializei a fost cu 220% mai mare în comparație cu subiecții normotensivi la momentul debutului tratamentului dialitic [De Lima et al., 2001]. Mai mult, asocierea hipertrofiei ventriculare stângi cu HTA este evidentă încă din stadiile incipiente ale insuficienței renale
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
stâng cuantificat prin diametrul telediastolic fiind similară la cele două grupuri. HTA mai severă la pacienții peritoneali este în mare măsură explicată prin controlul mai dificil al stării de hiperhidratare la această categorie de pacienți. Clasificarea unui pacient ca fiind hipertensiv reprezintă o sarcină dificilă, chiar în populația generală, non-uremică, atât din cauza variabilității intrinseci a TA în timp, discrepanțelor în metodele de măsurare a TA, cât și a erorilor des întâlnite în măsurarea tensiunilor arteriale înregistrate obișnuit (clinic, office) [Appel et
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
TA clinice predializă au fost de 142/80 mm Hg, iar postdialitic de 135/77 mm Hg, diferențele dintre aceste valori fiind semnificative statistic. Având în vedere limitele de definiție ale HTA sistolice pentru monitorizarea ambulatorie, 82% dintre pacienți erau hipertensivi, față de numai 65% conform definițiilor JNC VI pentru TA măsurată clinic, discordanța fiind și mai mare pentru TA diastolică (60% hipertensivi la monitorizarea ambulatorie, față de numai 13% la măsurarea clinică). S-au constatat corelații înalt semnificative statistic între TA măsurată
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
deși s-au normalizat în cursul ședințelor de hemodializă, au crescut din nou, fie la scurt timp după hemodializă (grupul C), fie la distanță după ședința de hemodializă (grupul B); în fine, grupul D, cu valori tensionale persistente în perimetrul hipertensiv. Prevalența HVS a fost diferită între aceste grupuri: masa VS a fost mai redusă la grupurile A și B față de grupurile C și D (cu valori normotensive imediat postdialitic, dar cu revenire rapidă la valori hipertensive, respectiv cu valori constant
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hipersimpaticotonia cronică, dar mai ales statusul microinflamator cronic al pacienților uremici, predispunând la proliferarea celulelor vasculare/cardiace și apoi la fibroză mediointimală și miocardică. Rolul antiproliferativ și antifibrotic al IECA a fost evidențiat în numeroase studii experimentale. Astfel, la șobolani hipertensivi, IECA au determinat regresia HVS, respectiv dezvoltarea acesteia, efect independent de cel hipotensor [Amann et al., 2000]. Tratamentul îndelungat timp de 8 luni, cu lisinopril la șobolanii spontan hipertensivi cu hipertrofie VS severă și fibroză miocardică importantă a dus la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
IECA a fost evidențiat în numeroase studii experimentale. Astfel, la șobolani hipertensivi, IECA au determinat regresia HVS, respectiv dezvoltarea acesteia, efect independent de cel hipotensor [Amann et al., 2000]. Tratamentul îndelungat timp de 8 luni, cu lisinopril la șobolanii spontan hipertensivi cu hipertrofie VS severă și fibroză miocardică importantă a dus la reversibilitatea completă a HVS, a fibrozei cardiace (cu îmbunătățirea semnificativă a complianței ventriculare), precum și la ameliorarea netă a funcției sistolice [Brilla et al., 1996]. Un efect cel puțin comparabil
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
fibrozei cardiace (cu îmbunătățirea semnificativă a complianței ventriculare), precum și la ameliorarea netă a funcției sistolice [Brilla et al., 1996]. Un efect cel puțin comparabil cu cel al IECA asupra masei VS a fost evidențiat la modele animale experimentale șobolani spontan hipertensivi și pentru o altă clasă de medicamente care interferează cu sistemul renină-angiotensină: blocanții receptorului AT1 al angiotensinei II sartanii [Tamura et al., 2000]. Varo et al. [2000] confirmă rolul sartanilor în regresia HVS la șobolani, evidențiind în plus un efect
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
grup [Huting et al, 1991] a comparat pacienții cu DPCA având HVS cu două loturi de control: unul constituit tot din pacienți cu DPCA comparabili în ceea ce privește parametrii demografici și vechimea în dializă, dar fără HVS, și altul de subiecți non-renali hipertensivi cu HVS. Funcția sistolică a fost normală la toate cele trei categorii de pacienți. Parametrul ecocardiografic specific pentru cuantificarea disfuncției diastolice, numit raportul E/A, a fost la fel de redus în ambele grupuri de pacienți peritoneali, în comparație cu cei non-renali. La bolnavii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și a dilatației ventriculare (după un timp mediu de 22 de luni de urmărire) la pacienții tratați prin DPCA (sau transplant renal) în comparație cu cei hemodializați, ameliorare atribuită reducerii muncii inimii. Leenen et al. [1985] au investigat prospectiv 18 pacienți peritoneali hipertensivi cu HVS (concentrică sau excentrică) timp de 6-12 luni de la inițierea terapiei. Masa VS s-a redus la 15 pacienți și a crescut la doi dintre ei. La două treimi dintre subiecți, dimensiunile VS s-au redus până la valori aproape de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mortalității cardiovasculare atât la pacienții cu hipertensiune arterială esențială, cât și la pacienții uremici. Tensiunea arterială medie îndeosebi cea sistolică obținută prin monitorizare ambulatorie se corelează de asemenea mult mai bine cu hipertrofia ventriculară stângă decât TA clinică, atât la hipertensivii uremici, cât și la non-uremici. Este această constatare valabilă și la pacienții transplantați renal? Într-adevar, Lipkin et al. [1993] au evidențiat, la pacienți etichetați drept normotensivi la măsurarea clinică obișnuită a TA (și, ca urmare, neprimind medicație hipotensoare), valori
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
al., 1994]. Enzima de conversie este o proteină-cheie în sinteza de angiotensină II și este astfel implicată în sinteza proteinelor cardiace [Lindpaintner et al., 1991]. Ca urmare, inhibiția farmacologică a enzimei de conversie reduce mult mai eficient HVS la pacienții hipertensivi decât alți agenți hipotensori (metaanalize pentru HTA esențială la pacientul non-renal la Dahlof et al., 1992; Schmieder et al., 1998). Efectul inhibitorilor enzimei de conversie (IECA) la pacienții TR a fost însă mai puțin studiat. Un genotip tip inserție-deleție (ID
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
non-renale. Există o lipsă covârșitoare de date bazate pe studii controlate care să ghideze activitatea practică, astfel că aceasta trebuie să se bazeze (în mare măsură) pe extrapolarea datelor obținute de la alte grupuri de pacienți, cum ar fi vârstnicii, diabeticii, hipertensivii sau hiperlipidemicii [Goldsmith [i Covic et al., 2001]. Prevalența bolii arteriale coronariene la pacientul renal Prevalența stenozelor semnificative (peste 50%) ale arterelor epicardice determinată angiografic depinde, firește, de populația la care aceasta este studiată. Datele variază de la o prevalență de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
riscul aritmogen [Mall et al., 1990; Amann et al., 1998]. Având în vedere istoria naturală a HVS și a cardiopatiei ischemice la pacienții renali, se poate presupune că riscul crescut de aritmii ventriculare debutează o dată cu inițierea bolii renale cronice. Pacienții hipertensivi cu hipertrofie ventriculară stângă prezintă un risc de moarte subită de 10 ori mai mare decât hipertensivii fără HVS. Mayet et al. [1996] au demonstrat o asociere puternică între lungimea și dispersia Q-Tc și a TA, respectiv indexul masei ventriculului
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și a cardiopatiei ischemice la pacienții renali, se poate presupune că riscul crescut de aritmii ventriculare debutează o dată cu inițierea bolii renale cronice. Pacienții hipertensivi cu hipertrofie ventriculară stângă prezintă un risc de moarte subită de 10 ori mai mare decât hipertensivii fără HVS. Mayet et al. [1996] au demonstrat o asociere puternică între lungimea și dispersia Q-Tc și a TA, respectiv indexul masei ventriculului stâng. Pacienții cu HVS prezintă Q-Tc prelungit, respectiv dispersie mai mare a Q-Tc în comparație cu subiecții cu masă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Patogenia cardiomiopatiei diabetice este complexă și numai parțial cunoscută, putând fi luate în discuție mai multe mecanisme. Disfuncția diastolică. Disfuncția diastolică este prezentă la diabetici secundar modificărilor de structură a peretelui ventricular enumerate anterior, mai ales dacă pacientul este obez, hipertensiv sau vârstnic. Evaluarea funcției diastolice este ușor de efectuat ecocardiografic Doppler și prin ventriculografie radioizotopică și poate explica prezența fenomenelor de insuficiență cardiacă la persoane cu funcție sistolică normală. Existența unei disfuncții diastolice pare să fie cea mai specifică afectare
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
modificări, se impune analiza lipidogramei cu fracțiunile lipoproteice. Explorarea paraclinică sau de laborator se poate extinde și la alte tipuri de analize specializate, recomandate țintit, în funcție de datele clinice și de orientarea diagnosticului. Înainte de a începe o evaluare complexă a pacientului hipertensiv cu diabet, trebuie exclusă prezența unei forme de HTA secundară, cum ar fi, spre exemplu, cea dată de stenoza de arteră renală, care se găsește în aceeași proporție la diabetici și la nediabetici și beneficiază de aceeași sancțiune terapeutică cu
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
tensional. Efectele adverse legate de modificarea tonusului vegetativ, somnolență, uscăciunea mucoaselor, bradicardia și hipotensiunea ortostatică reduc întrucâtva utilizarea compușilor acestei clase, dar aceștia rămân în continuare o medicație eficace și foarte utilă în tratamentul HTA. De menționat este și rebound-ul hipertensiv la întreruperea clonidinei din tratament, care trebuie evitat, iar dacă se dorește oprirea tratamentului cu clonidină, atunci aceasta se face treptat și sub supraveghere, înlocuind clonidina care se reduce progresiv, cu un alt medicament hipotensor. Diureticele, în special cele de
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
valvelor mitrale, sugestive pentru prezența disfuncției diastolice. Anomaliile de relaxare a VS par să fie corelate cu durata de evoluție a diabetului și cu prezența complicațiilor microvasculare. Hipertrofia VS a fost decelată numai la pacienții diabetici care erau concomitent și hipertensivi. Totodată, pacienții hipertensivi aveau o incidență mai mare a insuficienței cardiace congestive în comparație cu pacienții diabetici normotensivi, un raport crescut PPE / TEVS și fracție de scurtare scăzută. Toate aceste date trebuie interpretate în contextul în care funcția diastolică a VS este
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
pentru prezența disfuncției diastolice. Anomaliile de relaxare a VS par să fie corelate cu durata de evoluție a diabetului și cu prezența complicațiilor microvasculare. Hipertrofia VS a fost decelată numai la pacienții diabetici care erau concomitent și hipertensivi. Totodată, pacienții hipertensivi aveau o incidență mai mare a insuficienței cardiace congestive în comparație cu pacienții diabetici normotensivi, un raport crescut PPE / TEVS și fracție de scurtare scăzută. Toate aceste date trebuie interpretate în contextul în care funcția diastolică a VS este influențată și de
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
monitorizării ușoare a REA în condiții de ambulator. Valorile RAC măsurate în mg/g între 30-300 semnifică MA, peste acestea fiind vorba despre proteinurie clinică. RAC este, de asemenea, deosebit de util pentru efectuarea screening-urilor în populația generală sau la pacienții hipertensivi. În aceste situații s-a recomandat să se considere pozitive valorile mai mari decât 90% dintre valorile înregistrate. Într-un astfel de studiu populațional finalizat recent [9b], pe un lot de 11000 de subiecți non-diabetici și fără boli renale anterioare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
STNH-1 și producția excesivă de matrix extracelular în BDR incipientă. Implicarea STNH-3 a fost mai intens studiată în ultimii ani, în legătură cu patogeneza HTAE și a BDR; rolul său central în patogeneza HTAE a fost sugerat de faptul că șobolanii spontan hipertensivi prezintă o creștere a expresiei și activității STNH-3 la nivelul tubilor proximali; de asemenea, s-a constatat că efectul de creștere marcată a natriurezei secundar unei creșteri acute a TA, atât experimental cât și la subiecți umani, are ca substrat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
T1DM , este contratransportorul natriu/litiu (CT Na/Li) eritrocitar. Activitatea acestuia a fost găsită crescută la pacienții diabetici și non-diabetici cu HTA esențială, ca și la cei cu istoric familial de HTA și evenimente cardio-vasculare, dar nu și la pacienții hipertensivi fără istoric familial de HTA, sugerându-se astfel că activitatea crescută a CT Na/ Li este un marker genetic de HTA dar nu și unul diagnostic (predictiv). Un studiu recent [146] a demonstrat că acest marker genetic este predictiv pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
130/85 mmHg (medie zilnică) în cazul determinării ambulatorii a TA. Aceste diferențe se explică în special prin așa-numitul „efect de halat alb”, care este cu atât mai evident cu cât determinările TA se fac mai rar. Pacienții diabetici hipertensivi prezintă mai multe caracteristici clinice specifice, dintre care cele mai importante sunt: creșterea diferenței dintre TA sistolică și diastolică (pulsul presiunii), hipertensiunea nocturnă și hipotensiunea ortostatică. Creșterea pulsului presiunii arteriale este un indicator fiabil al scăderii complianței arteriale și este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]