511 matches
-
aferențe nervoase poate determina modificări ale respirației. Astfel, durerea poate induce o perioadă de apnee urmată de hiperventilație, iar încălzirea pielii determină hiperventilație (diferită de creșterea ventilației observată în cazul febrei, care este parte a răspunsului global la stimularea termoreceptorilor hipotalamici). 18.6.6. Centrii nervoși Ciclul respirator este o alternanță inspir expir, care asigură ventilația alveolară și care se bazează în esență pe automatismul centrului inspirator bulbar. Acesta este permanent controlat de alți nuclei respiratori bulbopontini și influențat de diverse
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de K+ (fig. 104). Permeabilitatea pentru apă a porțiunii terminale a tubului distal și a întregului tub colector este determinată de reglarea hormonală prin intermediul arginin-vasopresinei, denumită și hormon antidiuretic sau ADH. În prezența unei secreții bazale de ADH de către nucleii hipotalamici, aceste segmente tubulare sunt permeabile pentru apă, dar în absența acestuia, sunt practic impermeabile. 25.2.5. Tubul colector medular Deși tubii colectori medulari reabsorb mai puțin de 10% din apă, la nivelul lor se realizează procesarea finală și de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
fie eliminate complet, până la echilibru. Volumul urinar normal poate varia de la 400 ml (minim) până la valori foarte mari (5-6 litri/zi) în funcție de aport. În condiții normale, este de 1500 ml/zi. Hormonul antidiuretic (ADH) este un nonapeptid sintetizat de neuroni hipotalamici, localizați în nucleii supraoptici și paraventriculari, apoi transportat în hipofiza posterioară și eliberat la depolarizările axonilor din nucleii respectivi. Eliberarea ADH-ului este modulată de o multitudine de factori și situații, printre care durerea, traumele, stresul, anestezicele, nicotina, morfina, angiotensina
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
renal la apă și permite apei să se deplaseze după gradientul de concentrație și să fie reabsorbită în interstițiul medular hipertonic. Ca urmare se retenționează apa și scade osmolalitatea fluidului extracelular. Modificări de numai câțiva mOsmol/l vor stimula osmoreceptorii hipotalamici și determină eliberarea de ADH. Osmolalitatea urinară poate ajunge la 1200 mOsmol/l, când ADH este prezent, și poate coborî până la 50 mOsmol/l când ADH este absent. Unii stimuli nonosmotici pot cauza secreția de ADH, chiar dacă osmolaritatea extracelulară nu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
negativ pentru apă și o hiperosmolalitate, se întâlnesc în: • pierderi de apă extrarenală cutanată sau respiratorie necompensate; • pierderi de apă la nivel renal prin absența secreției de ADH sau absența sensibilității renale la ADH; • anomalii ale centrilor setei sau osmoreceptorilor hipotalamici. 16.2.3. Diagnostic Semnele clinice sunt mai severe dacă instalarea hipernatremiei a fost brutală și sunt aproape absente când natremia este inferioară la 160 mmol/l. Predomină semnele neurologice: iritabilitate, confuzie, stupoare, crize epileptice, comă. Uneori pot apărea semne
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
inadecvată de ADH (SIADH) Acest sindrom apare în condițiile în care, în ciuda diminuării concentrației serice a sodiului, secreția de ADH persistă și continuă aportul de apă; aceasta va fi reținută și natremia va scădea. Mecanismele SIADH: • creștere anormală în producția hipotalamică de ADH; • producție ectopică de ADH tumoral; • efect ADH-like asupra tubului colector, a unor substanțe exogene (medicamente); • potențarea de către unele droguri a efectului tubular renal a ADH. SIADH se poate întâlni în situații variate: boli ale SNC: - abcese cerebrale, tumori
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
o tulburare în care există o stimulare primară a setei. Se observă la anxioși, la femeile de vârstă medie și la pacienții care consumă droguri antipsihotice (produc uscăciunea gurii cu consum crescut de apă). Polidipsia poate apare și în leziuni hipotalamice (și leziuni infiltrative de tipul sarcoidozei) care afectează direct centrul setei. Concentrația sodiului plasmatic este normală sau ușor scăzută în polidipsia primară, deoarece excesul de apă este eliminat. în rare cazuri, aportul de apă depășește 10-15 l/zi și poate
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și stocat în hipofiza anterioară. Ca element biochimic, STH este un polipeptid linear conținând 191 resturi amino-acidice, fiind principalul hormon al hipofizei anterioare. El reprezintă 5-10% din substanța uscată a acestei glande (6). Secreția de STH se află sub control hipotalamic depinzând de integritatea sistemului port hipotalamo-hipofizar descris de Popa și Fielding. Acțiunea STH este indirectă, mediată de IGF (insulin-like growth factor) sau somatomedină (2). Concentrația plasmatică a STH variază invers proporțional cu concentrația glucozei. O scădere a glicemiei este rapid
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
insipid (1921), insulina în diabetul zaharat (1922), cortizonul în insuficiența suprarenală etc. B. Identificarea unor elemente de morfofiziologie fundamentală a sistemului endocrin: conceptul de neurosecreție (Scharrer 1936); descrierea sistemului port hipotalamo-hipofizar (Popa și Fielding 1930) și dezvoltarea conceptului de control hipotalamic al hipofizei (Harris 1948); identificarea elementelor turnover-ului hormonal și existenței controlului feedback (Moore și Price). Se dovedește că glandele cu secreție internă nu sunt izolate, ci funcționează în sinergie sau în rețea, ilustrând formula lui Maranon: Hipofiza este șeful de
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
metodologiei dozărilor radioimunologice, a căror sensibilitate a crescut prin posibilitatea de a se produce anticorpi monoclonali; identificarea factorilor de creștere, molecule esențiale pentru controlul endocrin și paracrin al creșterii, cu implicații și în carcinogeneză (EGF); identificarea de noi hormoni: hormonii hipotalamici (decoperiri încununate cu premiul Nobel: Scally, Guillemin); hormonii tubului digestiv; descoperirea conceptului de sistem APUD; descoperirea receptorilor membranari și de la nivelul genomului, precum și stabilirea sistemului de mesageri secunzi cu care receptorii sunt cuplați: adenil ciclaza (Sutherland premiul Nobel), tirozin-kinaza, proteinele
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
în domeniul endocrinologiei în această perioadă sunt C.I. Parhon (cu rolul glandelor endocrine în procesul de îmbătrânire), L. Cîmpeanu (gușa endemică și cretinismul în Transilvania), D. Danieloupolu (carența iodată și gușa endemică, studiul sistemului nervos vegetativ etc.). Descoperirea sistemului port hipotalamic hipofizar este legată de numele lui Gr.T. Popa, al cărui nume îl poartă astăzi Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași. Maestrul său, Fr.I. Rainer, îl observase macroscopic, pe materialul necroptic. și în această perioadă, Gh. Marinescu are importante contribuții
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
sistemului endocrin. Hipotalamusul influențează eliberarea hormonilor hipofizari pe cale neuronală, direct prin tractul hipotalamo-hipofizar în hipofiza posterioară și pe cale vasculară, prin sistemul port hipotalamo-hipofizar în hipofiza anterioară. De asemenea, influențează activitatea medulosuprarenalei și pancreasului endocrin prin legăturile sale eferente simpatice. Neurohormonii hipotalamici: Ca structură chimică, neurohormonii hipotalamici sunt peptide sau amine. Unii hormoni hipotalamici sunt denumiți hipofizotropi controlând activitatea adenohipofizei la nivelul căreia ajung pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar (descris de prof. Gr.T. Popa și colaboratoarea sa U. Fielding). Aceștia sunt fie
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
hormonilor hipofizari pe cale neuronală, direct prin tractul hipotalamo-hipofizar în hipofiza posterioară și pe cale vasculară, prin sistemul port hipotalamo-hipofizar în hipofiza anterioară. De asemenea, influențează activitatea medulosuprarenalei și pancreasului endocrin prin legăturile sale eferente simpatice. Neurohormonii hipotalamici: Ca structură chimică, neurohormonii hipotalamici sunt peptide sau amine. Unii hormoni hipotalamici sunt denumiți hipofizotropi controlând activitatea adenohipofizei la nivelul căreia ajung pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar (descris de prof. Gr.T. Popa și colaboratoarea sa U. Fielding). Aceștia sunt fie activatori (liberine), fie inhibitori (inhibine
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
hipotalamo-hipofizar în hipofiza posterioară și pe cale vasculară, prin sistemul port hipotalamo-hipofizar în hipofiza anterioară. De asemenea, influențează activitatea medulosuprarenalei și pancreasului endocrin prin legăturile sale eferente simpatice. Neurohormonii hipotalamici: Ca structură chimică, neurohormonii hipotalamici sunt peptide sau amine. Unii hormoni hipotalamici sunt denumiți hipofizotropi controlând activitatea adenohipofizei la nivelul căreia ajung pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar (descris de prof. Gr.T. Popa și colaboratoarea sa U. Fielding). Aceștia sunt fie activatori (liberine), fie inhibitori (inhibine). Un alt grup de hormoni hipotalamici, denumiți
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
hormoni hipotalamici sunt denumiți hipofizotropi controlând activitatea adenohipofizei la nivelul căreia ajung pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar (descris de prof. Gr.T. Popa și colaboratoarea sa U. Fielding). Aceștia sunt fie activatori (liberine), fie inhibitori (inhibine). Un alt grup de hormoni hipotalamici, denumiți neurohipofizari, se sintetizează în nucleii supraoptic și paraventricular și ajung în neurohipofiză pe calea tractului hipotalmo-hipofizar. Neurohormonii hipofizotropi: Hormonii activatori (liberine-releasing): TRH (thyreotropin-releasing hormon, tiroliberina): tripeptid, stimulează specific eliberarea TSH. Stimulează și secreția prolactinei (PRL) și gonadotropilor. GnRH sau
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
inhibitori (inhibine, inhibiting): Somatostatina (GH-IH, GIH growth hormon inhibiting hormon): peptid cu 14 aminoacizi, inhibă secreția GH (STH). Inhibă, de asemenea, secreția TSH. PIF sau PIH (prolactin inhibiting factor sau hormon): dopamina, inhibă secreția PRL. Inhibă și secreția TSH. Hormonii hipotalamici neurohipofizari: hormonul antidiuretic (ADH, AVP-arginin vasopresina): polipeptid cu 9 aminoacizi. Acțiuni: antidiuretică (favorizează resorbția facultativă a apei în partea distală a nefronului), intervine în producerea senzației de sete, diminuează secrețiile digestive, scade secreția sudorală. Intervine în procesul de învățare și
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
GH-RH, somatostatină, feedback metabolic (glicemia și nivelul somatomedinelor). PRL Prolactină: polipeptid și 198 acizi aminați, asemănătoare ca structură (și în parte ca acțiuni) somatotropului. Induce și menține secreția lactată pe glanda mamară preparată anterior de estrogeni și progesteron. La nivel hipotalamic, PRL inhibă secreția GnRH și scade gonadotropii hipofizari. Blochează și acțiunile FSH și LH la nivel gonadic. Reglarea PRL este asigurată de PIH (dopamină). Ar exista și un PRH hormon eliberator al secreției de PRL. în timpul suptului sau al stimulării
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Secreția ACTH are un ritm circadian cu maxim matinal (orele 600-900) și minim la miezul nopții. Stimulează funcția corticosuprarenalei, în special secreția de glucocorticoizi și sexoizi suprarenali și mai puțin a mineralocorticoizilor. Controlul feedback este asigurat de cortizol. CRH-ul hipotalamic îi stimulează secreția. TSH hormonul tireotrop: este o glicoproteină cu 2 subunități: a și b. Subunitatea a este comună tuturor hormonilor glicoproteici (TSH, FSH, LH, HCG) și are 96 acizi aminați; subunitatea b este specifică, are 110 acizi aminați. TSH
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
diencefalică. ˛ntre cei doi lobi există o porțiune mică, lobul intermediar, rudimentar la om. Vascularizația hipofizei este asigurată de artera hipofizară superioară și cea inferioară. Arterele hipofizare se adună în venule la nivelul eminenței mediane și tijei pituitare, iar neurohormonii hipotalamici ajung prin sistemul port hipofizar constituie o rețea de capilare în hipofiza anterioară, de unde drenează apoi în sinusul cavernos și jugulare. Sistemul port hipofizar a fost descris pentru prima dată în 1930 de Gr.T. Popa și U. Fielding (fig. 1
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Stimulatori Inhibitori 2. Farmacologici hipoglicemia hiperglicemia estrogenii glucocorticoizii TRH tiroxina antagoniști dopaminergici agoniști dopaminergici depleția de catecolamine agoniștii serotoninei inhibitori de catecolamine precursori de serotonină agoniști GABA agoniștii histaminei opiacee Clasificarea etiopatogenică a hiperprolactinemiei 1. Tulburare hipotalamo-hipofizară A. Organică leziuni hipotalamice: tumori, leziuni infiltrative, degenerative, post-infecțioase leziunile tijei pituitare: post-traumatic, post-necrotic afecțiuni hipofizare: prolactinom (PRL > 200 ng/ml) acromegalie boală Cushing empty sella adenoame nesecretante prin compresiune. B. Funcțională: post-partum (sarcină, alăptare) tulburări psihice (stres psihic, anorexie nervoasă) factori toracici + excitarea
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
ACTH atingând axa CRH și receptorul, sau ACTH și receptorul său (sdr. de insensibilitate la ACTH). În sdr. Allgron (insuficiență corticosuprarenală prin rezistență la ACTH) nu se cunoaște încă gena codantă sau factorul de transcripție implicat. Diabet insipid neurogen leziunile hipotalamice și ale tijei pituitare dau diabet insipid permanent leziunile sub eminența mediană induc diabet insipid tranzitoriu. Etiologie intervențiile hipofizare, pe cale joasă transsfenoidal = DI tranzitoriu traumatisme cranio-cerebrale: dau în 30% din cazuri DI global/parțial tranzitoriu leziuni neuro-hipotalamice: tumori primitive (craniofaringiom
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
exces de H2O2 care determină distrucția tiroidei. Aproximativ 10% din hipotiroidismul congenital este tranzitoriu și se datorează anticorpilor blocanți antireceptor TSH materni transferați fătului, ingestiei materne de compuși cu proprietăți antitiroidiene (iodul în cantități mari, ATS etc.), prematurității (cu imaturitate hipotalamică). Tablou clinic Hipotiroida congenitală este boala endocrină pediatrică cea mai frecventă. La naștere tabloul clinic este variat, mergând de la un aspect absolut caracteristic până la aparența normală, fiind necesare săptămâni sau luni până ce diagnosticul clinic poate fi evocat. Nou-născutul hipotiroidian poate
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
T. Reichstein descoperă deoxicorticosteronul și aduc proba naturii steroidiene a hormonilor corticosuprarenali. 1937 E.C. Kendall extractul de corticosuprarenală inhibă efectul adrenocorticotrop al hipofizei. 1941 Ph.S. Hench virtuțile antiimflamatorii ale cortizonului. 1948 G.W. Harris a postulat existența unui factor hipotalamic care se secretă în sistemul port hipotalamo-hipofizar și stimulează ACTH-ul. 1955 Wittstein și Schmidlin sinteza aldosteronului 1981 W. Vale a caracterizat și sintetizat CRH-ul ovin. Ulterior apare o cascadă de descoperiri care duc la identificarea inhibitorilor steroidogenezei, a
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
glucocorticoizi și androgeni corticosuprarenali Zona fasciculată și cea reticulată se află sub controlul ACTH, care le stimulează troficitatea și modulează steroidogeneza, acționând la nivelul etapei inițiale a procesului: conversia colesterol pregnenolon. Cortizolul inhibă secreția de ACTH, acționând la nivelul secreției hipotalamice de CRH. în afara mecanismului clasic de control prin feedback, sistemul CRH/ACTH prezintă două sisteme particulare de control: sistemul serotoninergic, localizat la nivelul nucleului arcuat, care asigură ritmul nictemeral al secreției de ACTH un sistem care asigură răspunsul sistemului CRH
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
de creștere. Insuficiența corticosuprarenală secundară survine în următoarele circumstanțe: corticoterapie prelungită post-adrenalectomie pentru tumori suprarenale secretante de glucocorticoizi responsabile de inhibiția ACTH-ului endogen adenomectomie sau hipofizectomie leziuni hipofizare: autoimune, tumorale, infiltrative sau traumatice. Insuficiența suprarenală terțiară survine în leziuni hipotalamice. în insuficiențele suprarenale secundară și terțiară nu apare deficit de mineralocorticoizi. Insuficiența suprarenală acută poate surveni prin infarctizarea bilaterală a suprarenalelor în cursul hemoragiilor prin tratament cu anticoagulante, embolie, tromboza venei suprarenale prin traumantisme ale zonei dorsale, sau în cursul
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]