286 matches
-
extra-anatoliene, așa cum reiese din unele mituri bilingve (hatico-hitite și hurrito-hitite), asimilate și reelaborate În mod autonom de scribii și preoții din Hattușaș. Tipologia textelor mitologice nu conduce la un singur model, ci variază În funcție de originea și funcția motivelor mitice; Înșiși hitiții disting trei tipuri principale de texte: invocațiile/evocările, povestirile și cântecele (Pecchioli Daddi-Polvani, 1990). Există totuși numeroase fragmente care, atât În hitită, cât și În alte limbi (hatică, hurrită, luviană, palaică), nu pot fi trecute În categoria miturilor cunoscute, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
i-a dăruit iubirea sa. Acum, zeul furtunii reușește În sfârșit să ucidă balaurul. Apoi este ucis și ¾upașiya, care, nesupunându-se poruncii zeiței, Își vizitase soția și fii; Inara acordă stăpânirea apelor subterane, care fuseseră luate de la balaur, regelui hitit; În amintirea acestui fapt a fost instituită prima sărbătoare purulli. În cea de-a doua versiune, balaurul, după ce Îl Învinge pe zeul furtuniixe "zeul furtunii", Îi scoate acestuia ochii și inima. Pentru a le putea recupera, zeul se folosește de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epocile care vor urma. Distrusă probabil de Sargon din Akkad În jurul anului 2300, regăsim o Ebla din nou Înfloritoare În timpul secolului al XX-lea Î.Hr., care va deveni Însă obiect al unei a doua și definitive distrugeri, provocate de hitiți În jurul anului 1600 Î.Hr. Pentru această a doua fază nu posedăm arhive, dar topografia urbană și dislocarea multor edificii sacre a fost studiată În amănunt. Cea mai mare parte a textelor are caracter administrativ și lexical, Însă nu lipsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu siguranță o zeitate de acest tip. Încercările de descifrare a scrierii minoice au Îngăduit, poate, ca, pe anumite mese de libație să fie citit termenul jasasara, alternat cu hasasara, și să fie interpretat ca „Stăpână” prin confruntarea cu termenul hitit cuneiform și cu luviana. Succesivul potinija din textele miceniene, grecescul potniaxe "potnia", ar putea fi atunci o traducere a acestui titlu. Dar tocmai Întrucât este un titlu, el este generic, iar atribuirea lui unei singure divinități nu este neapărat exclusivă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grecești, micenienii sunt prima și cea mai documentată prezență indo-europeană pe teritoriul grecesc. Nu este cu putință să susținem nici o identificare a lor cu Akhkhiyawa, despre care vorbesc arhivele hitite, chiar dacă aceștia erau, poate, greci micenieni stabiliți În apropierea teritoriului hitit și chiar dacă acest nume Îl poate aminti, prin asonanță, pe cel al aheilor din poemele homerice. În orice caz, organizarea societății și statului micenian a dat la iveală analogii cu cea a regatelor anatoliene mai mult sau mai puțin contemporane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rămânând gravid. Dar chiar admisă omologia lui Kumarbi cu Cronos, care Își emasculează tatăl pentru a-și elibera frații oprimați În sânul mamei și apoi Își Înghite proprii fii, emascularea lui Uranus poate fi atât rodul unei reformulări a modelului hitit, reformulare petrecută pe pământ grec și realizată de Hesiod, cât și opera lui Hesiod Însuși sau reelaborarea greacă rafinată a unui motiv mitic prezent deja În substratul indo-european, căruia poetul din Ascra i-a dat o formă sistematică. Analog, lupta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uraniană și meteorică (subcapitolul 1.3), Împotriva lui Typhon (Hesiod, Teogonia, 820-885), după care fiul lui Cronos Își Însușește În sfârșit regalitatea și Își desfășoară ordinea În cosmos, poate găsi o paralelă și chiar o matrice Într-un alt mit hitit, În care Zeul Furtunii luptă Împotriva balaurului Illuyankaxe "Illuyanka". Varianta târzie a lui Pseudo-Apollodor (I 6, 3), care prezintă puternice analogii cu acea povestire și care situează faptul chiar În Cilicia, În sud-estul Anatxe "Anat"oliei, unde, de altfel, Pindar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
emasculează pe Osiris, dar fără să obțină tronul. În acest cadru, noțiunile de regalitate și de descendență dinastică, Îmbinate cu motivul mitic al castrării tatălui și al luptei cu monstrul pot depinde, atât pentru mitul grecesc, cât și pentru cel hitit al lui Kumarbi, de niște modele elaborate În Orientul Apropiat și Egipt unde, Începând cu mileniul al III-lea, se dezvoltaseră mari dinastii regale; se poate Însă bănui și o migrare sau o răspândire moderată, sau chiar un schimb al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
munteana”) și numeroasele ei apelative toponimice (Berecyntia, Idea), ba chiar și numele Kybèle (de la muntele Kybèlon) cu care este denumită În mod obișnuit, zeița pare să fie moștenitoarea unei antice figuri siriene (Kubabaxe "Kubaba", „regina din Kargamiș”) introdusă În ambient hitit. Cunoscută grecilor din Asia ca Mareaxe "Marea" Mamăxe "Marea Mamă" și identificată curând cu Rheaxe "Rhea", mama zeilor olimpieni, Cybelexe "Cybele", care Își are unul dintre principalele centre de cult În cetatea sacră Pessinunte, apare deja În secolul al VI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unde este atestat un zeu solar cu același nume ca și zeul indian S¿ryaxe "Su>rya" (către 1760 Î.Hr.); În regatul Mitannilor, Între Mesopotamia de Sus și Siria nordică până la Mediterană, prin tratatul dintre regele Șattiwaza și regele hitit Șuppiluliuma I (1370-1342 Î.Hr.) În care sunt menționate zeități bine cunoscute prin intermediul Vedelor: Mitraxe "Mitra", Varuñaxe "Varun{a", Indraxe "Indra", N³satyaxe "Na>satya" (cf. Mayrhofer, 1974; pentru implicațiile istorice și istorico-religioase: Thieme, 1960; Dumézil, 1961). Toate acestea Întăresc, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din perioada celor mai vechi atestări În limba latină spondere „a promite, a se angaja”: este deci posibil ca funcția libației să fi apărut Încă din epoca indo-europeană târzie. Însă urmele unei valori mai vechi pot fi observate În termenul hitit sippanti, care Înseamnă „a face libații”, Însă poate fi folosit și cu sensul de jertfă sângeroasă; se pare, așadar, că aceasta a fost forma inițială și exclusivă a jertfei indo-europene. Libația a apărut și s-a răspândit, probabil, și datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]