295 matches
-
incult - nu, nu, există mai multe tipuri de culturi, poți fi incult din punct de vedere muzical, dar cult din punct de vedere organizațional; scoicile sunt bune pentru potență - nu, scoicile ajută doar în crizele de reumatism. Alături de mine se hlizeau și câteva bibliotecare fără chef de treabă. Ea însă lua totul în serios, nu admitea să dea înapoi un pas, se frământa ca o cocă, aberațiile și ironia mea o provocau. Mult mai târziu, aveam să-mi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ăia, gata, l-au și cunoscut, zice unu; A, ăsta-i Ofițeru, lasă-l aici că-l știm noi ce-i poate pielea!“ Tot ce spune fostul șofer al Salvării pare comic, deși nu prea este. Băietanii ascultă și se hlizesc, bărbații par să se gândească la altceva, bătrânii oftează și unul dintre ei chiar se ridică și iese afară. Între timp cofa de lemn de dud s-a umplut cu țuică, cel din fața cuptorului a turnat apă pe foc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bot, asta ie. Lennox clatină Încet din cap scîrbit. — Noi investigăm delicte de violență domestică. Ăstai atac șimpotriva legilor țării. — CÎh, rînjește Gillman și nimeni nu rînjește la fel ca el. Dacă mi-ar zice cineva pe bune că mă hlizesc ca Gillman, aș muri fericit. Pot să-mi dau seama de la o poștă că-i suge culoarea de pe fața lui Lennox. — Înghit destule porcării la muncă ca să le mai suport și acasă de la o pizdă. Se uită spre mine: Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Vîntul intervine diabolic și i-o dezgroapă iarăși. Dulăul urlă a deznădejde. Rîdem de el amîndouă. Îi deschid ușa, hohotind. Vino-ncoa, bufonule, îl cheamă Șichy. Rîdeți grămadă, 'ștele voastre de muieri, mîrîie cîinele la proastele alea două care se hlizesc degeaba. Și prinde o molie, să se facă util. Bravo, Tano! îl încurajez cu un fursec. Nu-l vrea, îndărătnicul. Continuăm să rîdem complice de cîine, în timp ce el, cu parapon pe noi, se vîră demn sub masă și se preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu o materie solidă, oricare ar fi fost aceasta. Atunci, parcă, din aerul acela mobil, ceva Începu să se lămurească, să capete contur și corp; din culoarea indefinită se constitui un fel de faun sau un mic drac. Acesta se hlizește la tine din marginea drumului, ca și când te-ar cunoaște și ar fi fost acolo dintotdeauna; și ți-ar fi zâmbit și ieri, și alaltăieri la fel ca acum. Ce naiba, doar nu vrei să te prefaci că nu-ți aduci aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se bălăbăneau pe o singură șină, firele de înaltă tensiune se încolăceau ca niște șerpi, rădăcinile copacilor retezați se lățeau sub asfalt, umflându-se, ca o lavă scorțoasă, pe sub buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători și hlizindu-se, iar trecătorii purtau măști. Dar nu pe față, ci atârnate la ceafă, încât, trecând pe lângă el și depărtându-se, îl țintuiau și mai tare cu privirea. La cârciumă, Fandarac îi făcu, din colțul lui, semn : — Ce-i cu tine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Încât cei doi Dumnezei și îngerul Domnului își așteptară, în continuare, ofrandele pe care puțini, în graba lor, se opreau să le dea. Cât o fi ceasul ? oftă Fane. — Uită-te colo, la ceasul din stația de tramvai, zise Ologu, hlizindu-se. Ce, ești chior ? — Ce văd eu nu vezi tu... răspunse, calm, orbul. — E miezul zilei, interveni Coltuc, măsurând după înclinarea lanurilor de floarea-soarelui. — Numai bine, hotărî ologul. Hai că dau o bere. Fac cinste. — Ce-ți veni ? întrebă mirat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în două, astfel încât făcură namilei loc să intre. Fetița venea în urmă, ronțăind ciocolata. Uriașul arătă spre pachetul de țigări și Maca i-l întinse. Apoi își aminti de neîndemânarea aceluia, scotoci și îi dădu o țigară. — Om bun, se hlizi uriașul. — Care dintre noi ? întrebă Maca. Era o întrebare peste puterile căpcăunului, care se aciui în colțul lui, acoperind peretele cu o umbră imensă. — Ne spui mai departe povestea ? întrebă Jenică. Fetița închise o clipă ochii, apoi încuviință. Căută din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Se pare că asupra acestei chestiuni căzură cu toții, instantaneu, de acord. Căci corul se înteți pe mai multe voci, cărora li se alăturară, înțelegând tema, dar nu și motivul, unii din balcoanele de vizavi. — Bă, Laberman ! pițigăi unul. — Lăbuș ! se hlizi altul. — Bă, ochi maro ! se alătură o voce răgușită. Și din nou : — Semeringule ! — Verighetă ! Maca nu înceta să sară de pe un picior pe altul. Oamenii strigau, unii nici nu știau pe cine înjură, dar o făceau, gândind că s-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-mi aduceai niște pîrjoluțe..., făcute de nevastă-ta..., că bune le mai face...! (Gh. P. doi i le arată pe masă) Cum? Ce ziceau că aduci?, reviste sexy, porno? Adică de ce nu! Ne mai spălăm și noi ochii..., ne mai hlizim ca proștii oleacă, ne mai amintim și noi de...; ce ziceam?!, a da, mi-ai adus pîrjoluțe? Gh. P. doi:...Ți-am mai spus eu că ai o memorie brici? Gh. P. unu: Păi ce, n-am memorie?! Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a ales mereu, în fața oricărui fel de eveniment, rîsul. De altfel, privind-o de aproape, totul este rîs la ea. Părul grizonat ce se ondulează, alunița din bărbie cu tot cu firul de păr creț, pantalonii cei vechi de velur care se hlizesc la îndoitura genunchilor și eșarfa imensă, înfășurată de cîteva ori în jurul gîtului slab. A. Girardot, Paroles de femmes, 1981, p. 13 Secvența descriptivă este întreruptă de conectorul-semnal de argument DE ALTFEL. Simpla utilizare a acestui marcator de argument este suficientă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Pantalonii personajului suportă, de asemenea, un tratament, pe două niveluri, unde se manifestă o operație de asimilare locală (asupra predicatului funcțional "zîmbesc") conform izotopiei lui "a rîde": Schema 13 PANTALONII (sub-temă-titlu) pd (2) PROPR PRq PRq PRq vechi velur se hlizesc pd (3) SIT PR. loc la genunchi Avem astfel o idee asupra modului în care se stabilește ierarhia elementelor unei secvențe descriptive. Punct care trebuie teoretizat. C. Suprastructura descriptivă Trecerea operațiilor de limbaj postulate la ceea ce noi definim ca fiind
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dizgrațioasă la Ruinurile Tîrgoviștii de Cîrlova: Vă iubesc, răsipuri sfinte, sămn mărirei strămoșești, Zid vechi ce de p-al tău munte, încă patria-mi slăvești. Poetul e un misogin sarcastic, cu veleități de witz romantic și cu invectiva ridiculă: Te hlizești, nelegiuito, și îți bați chiar joc de mine, Dar gândește că cuțitul poate fi și pentru tine. DANIIL SCAVINSCHI Oamenii epocii înțelegeau pe poet ca pe o ființă singulară, apăsată de soartă. Ideea damnării există în privința lui Daniil Scavinschi și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
alții care privesc cu un ochi Întunecat Înșelăciunile amorului. Romanticii minori cultivă decepția În iubire, femeia Începe să ia Înfățișarea demonului. G. Cretzianu numește femeia fără suflet „vierme bun de strivit”. Gh. Tăutu se uită mustrător la femeia care se hlizește „sucind din șele și din obraz”. Nici aceștia nu sînt niște detractori consecvenți. Indignarea trece repede În adorație, demonul regăsește ușor atributele Îngerului În poezia românească. Poetul român este, de regulă, ginofil, momentele de „mistificație erotică” (numite astfel de G.
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru că D.S.A.P.C. era, mi se pare, institut de proiectare), Pui de la incubator (portretele puilor funtași?), Turnător fruntaș (cum dracu', existau și turnători codași?) etc. etc. Asta era situația pe tărîm. Dar să ne despărțim, vorba ăluia, de trecut, hlizind. Ce-ați spune, pentru că tot urmează "prezidențialele", să cîștige nu unul, ci trei: Vadim, Funar, Păunescu. Triumvirat ca în Roma antică. Să mori de rîs, nu? Dacă vrei. Aș putea și cita vreo cinci maeștri moldovlahi ai penelului și daltei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
surplusul nocturn cine știe ce necuviincioasă cioară. 29 mai Din unghiul prezentului, chiar și un episod urît colorat dintr-o "la belle époque" ducă-se pe pustii, mi se pare suportabil în sensul că trebuie, vorba ăluia, să ne despărțim de trecut hlizindu-ne. Printr-un bizar concurs de împrejurări, ocupam, în anii șaptezeci, un indefinit post de desenator la singurul "organ" local. Vă dați seama al cui era "organul". Ei bine, îmi revenea, prin destin pictoricesc, să fac și retuș de fotografie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu susținători ai regelui bulgar Simeon II, cei care au și decis recent modificarea tranșantă a eșichierului politic la sud de Dunăre. Fie vorba între noi, niște mațe-fripte, coate-goale, vorba lui Nenea Iancu, niște ăia, pegra de totdeauna, vegetativii istoriei, hlizindu-se cu degetele-n V la aparate. În fond, avem și noi pegra noastră, nu prea diferită de-a "bulgăroilor cu ceafa groasă", numai că, se vede treaba, aceasta e blestemată să se hlizească mereu contra timp. În loc să decidă așa cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ăia, pegra de totdeauna, vegetativii istoriei, hlizindu-se cu degetele-n V la aparate. În fond, avem și noi pegra noastră, nu prea diferită de-a "bulgăroilor cu ceafa groasă", numai că, se vede treaba, aceasta e blestemată să se hlizească mereu contra timp. În loc să decidă așa cum putea, de altfel, în anii '90 instaurarea sau, mă rog, punerea în chestiune a monarhiei române, ea s-a mulțumit doar să se alăture în tumult Regelui Mihai, scăpat de sub controlul securimii și pășind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi aduceai niște pîrjoluțe..., făcute de nevastă-ta..., că bune le mai face...! (Gh. P. doi i le arată pe masă) Cum? Ce ziceau că aduci?, reviste sexy, porno? Adică de ce nu! Ne mai spălăm și noi ochii..., ne mai hlizim ca proștii oleacă, ne mai amintim și noi de...; ce ziceam?!, a da, mi-ai adus pîrjoluțe? Gh. P. doi: ...Ți-am mai spus eu că ai o memorie brici? Gh. P. unu: Păi ce, n-am memorie?! Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
semnează Vasile Baghiu, Iulian Boldea, Ruxandra Ivăncescu, Nicoleta Sălcudeanu); Gheorghe Grigurcu, Un postcioranian, RL, 1999, 16; Gheorghe Grigurcu, Cioran pe față și pe verso, RL, 1999, 46, 47; S. Damian, Aruncând mănușa, București, 1999, 293-329; Nicolae Bârna, Să te oglindești hlizindu-te, CC, 2000, 2-3; Ștefan Borbély, Autoportretul omului precar, APF, 2000, 3; Irina Petraș, Jocul de-a jurnalul, APF, 2000, 4; [Livius Ciocârlie], O, 2000, 10 (semnează Adriana Babeți, Marcel Tolcea, Smaranda Vultur, Robert Șerban, Dorian Branea, Ilie Gyurcsik); [Livius
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]