3,598 matches
-
jocul actorilor Ion Haiduc, Cerasela Iosifescu, Viorel Comănici, Camelia Zorlescu, George Alexandru / Rareș Stoica, Crenguța Hariton, Sorin Cociș, Bogdan Vodă, fac din "Soțul păcălit" un adevărat deliciu pentru public, unde replicile inedite și modul de prezentare al subiectului va stârni hohote de râs în cascadă.
Soțul păcălit, la Teatrul Nottara, în prima decadă a lunii noiembrie () [Corola-journal/Journalistic/80899_a_82224]
-
turneu, Theo Lazăr, unul dintre cei mai tineri campioni, a început să plângă pentru că i se defectase încuietoarea de la sacoșa primită ca premiu, iar tata, care era bucătar, „nu știe să facă decât mâncare”; evident, afirmația necăjitului băiețel a stârnit hohote de râs printre colegi. La scurt timp după întâmplare, Theo devenea protagonistul filmului „Întâmplări cu Alexandra”, în regia lui Mircea Diaconu, unde interpreta rolul unui elev care, prin modul de a se comporta, avea darul să-i înveselească pe toți
Agenda2006-21-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284989_a_286318]
-
Revelion, moment care a făcut deliciul publicului venit la „Liliacul“) și Georgeta Ciocârlan. Spectacol de divertisment muzical-teatral, în care evident că Ludwig este titanul Beethoven, Nicolo e furtunosul Paganini. Cine e Jo? O fată... Restul poveștii o puteți afla, printre hohote de râs, venind la spectacolul care mai apoi va pleca în Germania, Austria și Franța. Biletele costă 8 RON la matineu și 25, 15 și 10 RON pentru reprezentația de seară și s-au pus în vânzare la Agenția Operei
Agenda2006-02-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284609_a_285938]
-
fii profesionist în ale cercetării istorice sau politice, ci doar corect informat, pentru ca aserțiuni de genul celor la care am neplăcerea să mă refer, cum că USL nu s-ar mulțumi să fie antioccidentală, e și pro-rusă, să-ți suscite hohote de rîs. Ceea ce nu exclude repulsia, inevitabilă în fața oricărul enunț calomnios. Calea pe care asemenea enunțuri nu ajung doar în clevetirile de cafenea ale unor mahalagii lipsiți de cea mai elementară cultură politică, ci și pe buzele unor intelectuali cu
Zoe Petre: Propaganda băsistă continuă minciunile referitoare la USL () [Corola-journal/Journalistic/42537_a_43862]
-
vițel la poartă nouă, au început să-mi scandeze numele. M-am simțit ca la tribuna Parlamentului, știi, am vorbit și eu, în două rânduri. Mi-am dat pantalonii în jos și am tras-o spre mine. Nebuna râdea în hohote, de ceilalți nici nu-ți mai spun. I-am rupt chiloții și am trântit-o pe masă... Nu știu cât a durat, dar țin minte că, la un moment dat, Sonica îmi șoptea în neștire: „Vreau... vot secret... cu bile vreau!”... I-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
trezește la realitate. Mă întreabă dacă pot să îmi mișc picioarele. Primul gând: mi-am rupt coloana. Îmi mișc degetele. Apoi îndoi genunchii. Mi-am desfăcut repede prinderile seletei, m-am ridicat în picioare și am început să râd în hohote, aproa pe un râs isteric. Spre deosebire de mine pilotul era alb la față și nu părea deloc amuzat. Mi-a zis: Nu-mi vine să cred că n-am murit. Cred că a fost un semn de la Dumnezeu și cred că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
li s-a urcat la cap unora sau, ceea ce este și mai grav, au fost loviți la cap de modelele războiului psihotronic dus Împotriva neamului nostru. Am vrea să mai râdem, dar nu mai putem, pentru că e de plâns. În hohote. Pentru că cea de-a patra putere În stat ne agresează prin toate mijloacele ce-i stau la Îndemână (și trebuie să spun că le fată mintea). Și stăm și ne Întrebăm: cui servește, de fapt, mass-media? Celor de pe urma cărora se
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i trăsnească fruntea. Se prăvăli moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
drama mamei care-și jelea pe ascuns sau își blestema pe față fiul preferat, se simțea liber și deschis, prin toate fibrele ființei lui neastâmpărate, viitorului. Cum bătrâna lipsea, obosită de-a nu se putea stăpâni gata să izbucnească în hohote dinaintea lui, ceea ce nu și-ar fi iertat, Irina îi luă locul cu îngăduința doctorilor și a surorilor, devenind ea însăși un fel de soră voluntară a spitalului, făcându-i nu numai lui și lui moș Țurcanu diferite servicii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
absoarbă cât mai mult aer. Lunecând pe vârfuri și pe tocuri, parcă jucând șotron, urmări adânciturile rotunde lăsate de copitele cerbului și ascultă distrată, cu o senzație tot mai vie de ușurare și de tristețe în același timp, șoaptele și hohotele groase de râs care izbucneau pretutindeni; larma dihorilor prin vizuini hârjonindu-se cu zăpadă. Din cauza gerului, zgomotele se auzeau limpezi, fierbeau în aer și se imprimau, ca niște încrustații: clămpănituri uscate, seci. Nechezături, tălăngi și clinchete mărunțind liniștea și ferecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o zorea. Dincolo de poiană se-ntâlni cu pădurarul Ghiță. Aide repede, doamnă! Știați? Ce să știu? Atunci de ce veniți încoace? A fost Tudor și m-a chemat! M-a scos din casă. Nu știu ce vrea să-mi arate! Pădurarul izbucni în hohote cum îi era felul, dar își trase de seamă și-și acoperi râsul cu palma. Se sfia. Era bărbat voinic, dobora și ursul, dar îl ciopârțise războiul. Venise de pe frontul "cu Hicler", cum spunea el, cu falca obrazului smulsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
al vreunei străzi dintr-un oraș necunoscut. La fel, iubirea pentru Teodora l-a ridicat la înălțimi nebănuite vreodată, conducându-l, pînă la urmă, pe calea previzibilă la capătul căreia a găsit o casă reală, prin ale cărei ferestre răzbate hohotul de râs al unui copil. Un copil care îl strigă din nou, chiar în acest moment: „- Prinde-l, bunicule!” Un fluture uriaș, surprins de căderea serii, caută ultima geană de lumină a zilei pe un vârf de păducel. Profesorul se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mîncăm acum... Lăsăm pe mai încolo, nu?... adică peste vreo jumătate de oră. E bine-așa? Dacă ți-i așa de foame, i se adresă tăios Vlad, pune de mămăligă, mulge vaca și fierbe laptele! Noi avem treabă. Un nestăvilit hohot de rîs însoți cuvintele lui Vlad. Se ridicară cu toții veseli și puseră mîinile pe unelte. Rîse și Virgil, mai mult de formă, ca să arate că știe de glumă și se hotărî să nu se mai gîndească la mîncare. La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mîna pe o tăbliță și o răsuci disprețuitor pe la nasul Bărzăunului: Și ce credeai c-ai găsit, bă, plachie? Comoara? Ia-le și ți le leagă de gît, să te vadă așa domnul Nicanor. Zău că meriți! Toți izbucniră în hohote de rîs. Chiar și Bărzăunul rîse, considerînd astfel incidentul rezolvat. Ilinca puse tăblițele pe o piatră și făcu o plecăciune caraghioasă spre Bărzăun: Serviți, vă rog! Rîseră iar și vrură să-și reia lucrul, dar, deodată, simțiră apropierea unei mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Fără să se mai uite la nimeni, ci doar la iedul care i se frămînta în brațe, zise cu hotărîre, dar și cu mare regret: Eu dau drumul iedului... să se ducă la mama lui... Și începu să plîngă, cu hohote scurte, pe care încerca zadarnic să și le stăpînească. La început nimeni n-a spus nici da, nici nu. De altfel nici n-ar fi știut ce să spună. Ochii tuturor se contopiseră cu ochii puiului speriat și trist. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
șobolanilor, nu s-aude? interveni cu glas aspru domnul Nicanor. Lasă copiii mai încet, zise cu aceeași voce blîndă străinul. Nu vezi cît îs de speriați?... Ce aveți, puștilor, de nu vreți să scoateți o vorbă? Și străinul slobozi un hohot de rîs care umplu toată camera. Se ridică de pe scaun, deschise o mapă neagră și scoase de acolo cîteva batoane mari de ciocolată. Întinse fiecăruia cîte unul, ciufuli vesel părul lui Virgil, îl pișcă puțin de bărbie pe Tomiță, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu săndăluțe albe și cu o floricică roșie în păr. Se opri în prag rîzînd. Apoi își duse repede amîndouă mîinile la ochi și începu să suspine. Această trecere neașteptată de la rîs la plîns nu făcu decît să stîrnească un hohot general de rîs. Ce ai, frumoasă Cosînzeană, de plîngi? Și străinul porni spre ea cu brațele deschise. O prinse de umeri, o sărută pe frunte, apoi o trase pe un scaun lîngă el oferindu-i o ciocolată. Poftim, și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în sus, pentru a-și da mai multă importanță: eu zic să nu mai strînim iar tot satul. Mai chemăm încă cel mult doi-trei, în care să avem bază, nu niște momîi... ca Nuțu lui Răstoacă sau... Virgil slobozi un hohot nestăvilit de rîs cînd auzi de Nuțu lui Răstoacă, pentru că Nuțu ăsta era un fel de povară grasă, veșnic transpirat, rîzînd aproape tot timpul și c-o poftă de mîncare cum nu s-a mai pomenit. De felul său era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se așeză liniștit acolo, cu ochii țintă la autobuzul care tocmai oprise în stație. Mare-i fu mirarea însă cînd văzu, chiar lîngă el, o mogîldeață neagră, cu fața acoperită de niște frunze. Bărzăunul îl recunoscu imediat și scoase un hohot înfundat de rîs. Era Virgil. Acesta se ridică nemaipomenit de iritat că fusese dat de gol și ieși în șosea, după ce-i adresă Bărzăunului alte cuvinte, de care eu personal nu vreau să-mi mai amintesc. Tii, și ce frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
facă de rîs, ori chiar să fie părăsit de grup, îi veni ideea salvatoare de a oferi fiecăruia cîte un măr. Hei, ia s-s-stați puțin! strigă el vîrînd mîna în plasă. Ce vrea Pîr-pîr-pîr? întrebă Vlad în șoaptă, stîrnind un hohot general de rîs. Nu vreți să lu-luați cîte un m-m-măr? îi invită el apropiindu-se încet, pentru a-și mai putea trage sufletul. Luă fiecare mărul oferit și, văzînd cum curge sudoarea pe fața lui, se hotărîră să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
altul, apoi la restul grupului, parcă treziți dintr-un vis urît. Atunci însă se produse ceva cu totul și cu totul neașteptat. Ca și cum cineva ar fi apăsat pe-un buton, în aceeași fracțiune de secundă din piepturile tuturor izbucni un hohot nesfîrșit de rîs, cu urcușuri și coborîșuri pe toate gamele posibile, cum nu se mai auzise de cînd lumea prin acele pustietăți. Pasăre fermecată e rîsul... și nimic nu poate da mai mult curaj, mai multă încredere, ca un hohot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
hohot nesfîrșit de rîs, cu urcușuri și coborîșuri pe toate gamele posibile, cum nu se mai auzise de cînd lumea prin acele pustietăți. Pasăre fermecată e rîsul... și nimic nu poate da mai mult curaj, mai multă încredere, ca un hohot curat de rîs. Orice urmă de supărare s-a șters, iar hotărîrea Bărzăunului de a se întoarce în sat a fost uitată imediat. Să vă mai spun cine a fost vinovat?... Nu cred că mai este cazul. Ilinca îi ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
voiau s-o ducă în țara lor. S-au rătăcit însă, fugind de oștenii cetății, și au nimerit acolo, în vîrful pietrei. Cum naiba să nimerești acolo? se arătă nedumerit Virgil. Dar ce, turcii puteau să zboare? Vlad trase un hohot prelung de rîs întinzîndu-i mîna lui Virgil, să-l felicite pentru o asemenea glumă grozavă. Bărzăunul se oțărî, dar nu se dădu bătut. Dragă, în legendă așa scrie, explică el scurt. Cine vrea să creadă, bine. Cine nu... Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
500? întrebă Virgil nedumerit. Bărzăunul abia așteptase întrebarea, mai ales din partea Iui Virgil. Zîmbi cu înțeles spre Ilinca și răspunse imediat: Ca să nu te-adoarmă mirosul de pește fript și să te trezești cu el făcut scrum. Și trase un hohot de rîs cum numai el se pricepea, stîrnind ecouri prelungi în toate părțile. Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor fripți, așteptîndu-l parcă să continue. Virgil nu se supără, ci se mulțumi doar să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ca să nu se mai întoarcă însă pe lîngă casa Ilincăi și să înconjure iar atîta loc, sări într-o grădină, trecu în altă uliță, de-acolo în șosea și se trezi lîngă cămin. De-afară auzi mai multe glasuri și hohote de rîs. Se mai făceau auzite cîntecul unui acordeon și tropotele dansatorilor pe scenă. Deschise încet ușa și se lipi de un perete cu ochii la cei din sală. Erau acolo mai mulți tineri, printre care-l zări și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]