669 matches
-
și palmele nu conteneau/ să mă plesnească întărâtate de tremurul animalic”; „ochii tuturor/ scaunelor se închideau să nu mă mai vadă/ și urechile tuturor meselor erau pline de câlți/ să nu-mi mai audă șuieratul dement”; „să ne zburăm creierii hohotind/ hohotind al naibii, ca după o treabă bine făcută”. Hemoragiile fanteziste din poezia lui Claudiu Komartin ar putea lăsa gura apă oricărei comunități EMO mai acătării: „ai trecut prin apă/ în zori, ca printr-un sânge leneș”; „sub cuvintele mele
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
palmele nu conteneau/ să mă plesnească întărâtate de tremurul animalic”; „ochii tuturor/ scaunelor se închideau să nu mă mai vadă/ și urechile tuturor meselor erau pline de câlți/ să nu-mi mai audă șuieratul dement”; „să ne zburăm creierii hohotind/ hohotind al naibii, ca după o treabă bine făcută”. Hemoragiile fanteziste din poezia lui Claudiu Komartin ar putea lăsa gura apă oricărei comunități EMO mai acătării: „ai trecut prin apă/ în zori, ca printr-un sânge leneș”; „sub cuvintele mele cineva
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
Miron Mitrea, Bogdan Hossu). Era vorba de o videocasetă, realizată pe furiș și predată apoi Partidului (nu comunist, ci mare românist), de un fi-te-cine prezent cândva în sala "Rapsodia", unde se puneau la punct detaliile unui videoclip al centralelor sindicale. Hohotind fericiți de "comicul" situației, cei doi "demascatori" au reluat de câteva ori la rând caseta, să învățăm tot românul ce tari sunt ei. Același tandem și-a propus apoi s-o "demaște" pe actrița Rona Hartner, într-o emisiune penibilă
Pirații micului ecran by dr. Harald Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/16856_a_18181]
-
hipnoză formulele scandate, într-o transmisiune directă la televizor. Una dintre fetele acelea cu chitară cînta lîngă el Rugă pentru părinți. Brusc, Manipulatorul de mulțimi, turmentat de răspunderea pentru soarta lor, își proptise în microfon capul uriaș și începuse să hohotească: ho, ho, ho, ho. Plînge? Rîde? m-am întrebat. Își bate joc de noi? Joacă teatru? Cred că nu juca teatru. Cred că, într-adevăr, din oboseală o supapă sărise și din egoul în ebuliție țîșniseră lacrimile sincere, autentice, singurele
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Ralucăi Metea și buchetul de liliac albastru pe care îl țineam în brațe, mâinile uscate și cretoase ale tatei, soarele privit la apus din iarba înaltă, prima zi de școală petrecută printre zecile de figuri amenințătoare care năvăleau asupra mea hohotind de râs, unghiile vopsite cu ojă roșie ale învățătoarei, trupul costeliv, așezat pe covor, echipat pentru ora de sport, în chilot negru și tricou alb, arcuit în postura Viragomukhasana al Virginicăi..." (p. 208). Chiar dacă numele său nu spune încă mare
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
neîmpărtășită provoacă celui asaltat atacuri de panică. Beția iubirii își găsește contraponderea în convulsiile inutilității. Cel iubit și incapabil să iubească e, aflăm către final, un înger. Căzut, mă întreb, înainte de a deveni obiect al pasiunii? "Dar eu continuam să hohotesc pradă unui indigest amestec de revoltă și milă, fără sfârșit și fără alegere, pentru cei care mă priveau de acolo de sus, pentru șoferul care mă credea beat, pentru fata care îi povestea mamei ei iubirea, pentru bolnavii care își
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
venind vorba de amor, - cine cu cine - pe Mitică îl umflă râsul. Râde așa, de unul singur. Ionel așteaptă cât așteaptă, privindu-l cum râde; pe urmă, întreabă, iritat: ,,Ce râzi, monșer?!"... Mitică nu mai contenește. El dă din cap, hohotind în sens că lasă... nu poci a spune, monșer! Ionel insistă. Văzând că celălalt moare de râs, și că, la un moment dat, Mitică îndreaptă spre el degetul arătător... deși nu e ceva clar... Ionel se supără, se enervează, se
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
fiecare dată, puștiu' le vine de hac ălora răi. Ca faza cu spionii ruși care s-au luat după el și-au călcat pe guma lui de mestecat, de-au rămas lipiți de asfalt, nu? Atît el, cît și Logan hohotiră ținîndu-se cu mîinile de burtă. - Sau cînd trage cu pistolu-n arabii ăia și-n loc de gloanțe ies mingi de ping-pong care li se opresc fix în gură, ții minte? - Ai prins ideea? întrebă Logan. E ceva foarte vizual. Foarte
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
aleargă pofticios de ea el însuși înfierbântându-se de la propriul sânge ardent după care mult timp după aceea în răchitișul de dincolo de râu nu-și pot trage sufletul pajiștile pătulite de ei apoi el urcă în răcorosul cetiniș al brazilor hohotește pân-la lacrimi hohotește până cade cu fața la pământ ridicându-se indolent pe picioare plin de vigoare impetuos sprijinindu-se de vânt precum în vremuri de odinioară David de praștie până la zori reușind deja să se îmbete de delirant-dulcegile aromiri ale ierbilor
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
ea el însuși înfierbântându-se de la propriul sânge ardent după care mult timp după aceea în răchitișul de dincolo de râu nu-și pot trage sufletul pajiștile pătulite de ei apoi el urcă în răcorosul cetiniș al brazilor hohotește pân-la lacrimi hohotește până cade cu fața la pământ ridicându-se indolent pe picioare plin de vigoare impetuos sprijinindu-se de vânt precum în vremuri de odinioară David de praștie până la zori reușind deja să se îmbete de delirant-dulcegile aromiri ale ierbilor. LINGVISTIC! AUTUMNAL! acum
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
România. Deplângând inexistența unei culturi publice de înaltă ținută, autorul coboară la rădăcina lucrurilor: drama ar proveni din felul în care este înțeleasă la noi cultura și ideea de cultură, un spațiu "în care se țipă, se bârfește sau se hohotește, dar în care se ascultă puțin, se înțelege și mai puțin și în care sunetul calm al discuției se aude rar". E vorba de o decădere sau de o continuitate? Numele invocate de H.-R. Patapievici în sprijinul tezei sale
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
în mâini o carte de rugăciuni, doi domni fuseseră surprinși în timp ce jucau domino și unul dintre ei mai ținea mâna în aer cu o piesă de doi și zero între degete. Cineva avea încă gura larg deschisă de parcă ar fi hohotit după o glumă bună. Conductorul înlemnise cu cleștișorul său într-o mână și biletul unui târgoveț mirat în cealaltă. Unii erau întinși pe banchete, de parcă ar fi dormit pe furiș între două stații, alții se sprijineau ca și cum ar fi picotit
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
n-am înțeles... Mi-am dat seama că însăși granitul caracterului său se fisurase din cauza spaimei. -Dă telefon și întreabă la tv, l-am îmbiat. La auzul acestor cuvinte, reacția lui Haralampy a fost secvență de telenovelă venezueleană: -Nuuuu!, a hohotit el � mai bine cianură... Și l-am înțeles: în urmă cu câteva zile dăduse telefon la o televiziune impulsionat de un anunț publicitar în care se făcea reclamă unui fier de călcat atât de multifuncțional, încât scotea pe loc petele
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
față și puțea de te trăsnea. “Am venit să-ți pun o întrebare, spuse prințul. “He-he, făcu baba, știu. S-a dus buhu’. Cunosc și întrebarea și răspunsul. Dar te costă!“ “Plătesc. Plătesc oricât. Te fac om, zise prințul. “He-he-he, hohoti iar baba, nu fi atât de sigur că vreau să fiu om. Cât plătești? How much?” “O ladă de aur!”, avansă Arthur.” “E puțin...” “ Două lăzi de aur!” plusă el. “E un nimic, stimabile...” “Ce vrei atunci, bijuteriile coroanei bunicii
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
În fața acestei dileme existențiale, Andrew rămase fără grai. Clipe grele și broboane de sudoare i se scurgeau pe față. Dar o inspirație divină îi veni repede în ajutor. “Alege tu!” strigă el, cu sufletul la gură. “Bravo, ăsta era răspunsul, hohoti baba, bătând din palmele blondei. Așa este, eu trebuie să aleg. Iar eu, iată, aleg să fiu și ziua și noaptea așa cum mă vezi acum. 24 din 24. Program non-stop. Ce zici? Ești în stare? Batem palma?” Tăcere. De data
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
atunci, la ce bun să mă zbat, dacă ea e prinsă în odgonul liniștitoarelor obișnuințe casnice? Copioasă lenea asta erotică, îmi zic, iar comparația cu o reptilă nu e deloc deplasată: citind versul ăsta ea va râde (cu delicatețe, va hohoti o oră întreagă) de toată zarva pe care o fac, fără ca măcar să știe totul - fără să-i pese, în orice caz -, sub ferestrele acoperite cu draperii de culoarea purpurei. Adică, fiindcă eu stau acum în ploaie, în fața căsoaiei unde
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
vii Cu o furtună de ciocârlii, C-o să mă fereci sub gene De trestii nepământene, C-o să mă-nchizi în priviri Sub gratii de ore subțiri, Sub bârne de ani trecători Ca melancolicii sori, Să poți să mă vezi Cum hohotesc în amiezi Ca o grădină podidită de muguri, Să te-ntristezi, să te bucuri... 1980 ARMURĂ Un strămoș fără somn Rătăcește prin mine? Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
el, răsucindu-se puțin, mi-a șoptit la ureche ceva dintr-un cântec atunci la modă. (...) În seara aceea Brodski (căci el era) se afla în vervă: tachina ușor oaspeții, se amuza pe seama unora și asta cu mult succes. Invitații hohoteau de râs. Eu nu-mi amintesc nimic, dar mi s-a întipărit în memorie un gest caracteristic lui: termina de spus bancul, rămânea răvășit, i se îmbujorau obrajii și se apuca cu mâinile de bărbie. Această combinație o arăta adesea
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
pusă nu mai face durerea nu mai cântărește nici cât un fulg păcatul dar ei erau prinși în cântec și cântecul murea într-un vacarm de tropăituri gemete râgâituri doar vântul își mai excita organele pe luciul gheții definitive și hohotea hohotea
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
nu mai face durerea nu mai cântărește nici cât un fulg păcatul dar ei erau prinși în cântec și cântecul murea într-un vacarm de tropăituri gemete râgâituri doar vântul își mai excita organele pe luciul gheții definitive și hohotea hohotea
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
atunci am înțeles cel mai bine, după ieșirea din cimitirul Vară, că viața-i maimuță amorfă, cu gura până la urechi, care rostește vorbe de șagă, se scarpină, țiuie și răcnește, se măscăricește, e spurcată la gură și năucește, fonfăie, tachinează, hohotește, bolborosește, scuipă, ronțăie te miri ce, blagoslovește, of, Doamne, câte verbe aș mai putea folosi dac-ar fi să las poemocul acesta neterminat. Dar poftesc să-l închei, așa încât asta și fac. Anno Domini 2005, semnez descifrabil: Ruxandra Cesereanu, după ce
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
a nu auzi șoaptele din peretele casei din zăpada lui purpurie ele te cheamă te cer noaptea își cerne cenușa pe lume e un galben de noiembrie și frig tu ce mai aștepți cu privirea pierită de jur împrejur neființele hohotesc hohotesc
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
nu auzi șoaptele din peretele casei din zăpada lui purpurie ele te cheamă te cer noaptea își cerne cenușa pe lume e un galben de noiembrie și frig tu ce mai aștepți cu privirea pierită de jur împrejur neființele hohotesc hohotesc
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
copiilor, în ultima vreme, li s-a și interzis să mai răsfoiască cărți cu povești. prea se dădeau în stambă astea. ielele. țineți minte?. chiar Hobbitul Bilbo Baggins le făcea versuri cu dublu șurub. iar ele se îmbătau ca nebunele, hohoteau necuviincios, gălăgioase, haioase, adevărate pierde-vară puse pe șotii și bazaconii sexy prin păduri cu ciuperci otrăvitoare și vulpi mieroase și urși îndobitociți de știubeie. hm!. Regelui lor nu-i mai rămăsese pic de autoritate în toată învălmășeala aia de craci
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
fi văzut nevoit să-mi rejoace scena demnității ultragiate, bea dintr-o înghițitură câteva cafele fără zahăr, fuma, scotea la răstimpuri din buzunarul de la piept un carnet cu coperțile maronii mototolite, îl consulta sau nota câte ceva, și vorbea. Fără întrerupere, hohotind la răstimpuri, abia de reușeam să strecor câteva remarci de circumstanță. Nu mi-am dat seama decât după a doua sau a treia vizită că-mi căuta compania, obligându-mă de-a dreptul să-l invit să urce, nu atât
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]