418 matches
-
procesul de socializare, individul devine "parte" a ordinii sociale, contribuind la rândul său, grație acelei intenționalități colective de care amintea Searle, la construcția conceptuală a spațiului social. Concluzia care pare să se impună la finalul acestui capitol, în conformitate cu logica perspectivei holiste asupra construcției sociale a realității, este aceea că "universul simbolic este conceput ca o matrice a tuturor înțelesurilor social obiectivate și subiectiv reale; întreaga societate istorică și întreaga biografie a individului sunt văzute ca având loc în acest univers"350
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nu este mai mult decât un ansamblu de indivizi. Pe scurt, întregul este suma părților sale și nimic mai mult" (cf. Alan G. Johnson, op. cit., p. 42). Pe de altă parte, "(...) holismul rezidă în chiar miezul gândirii sociologice. Pentru viziunea holistă, sistemele sociale ca totalități nu se reduc la indivizii cuprinși în ele" (Idem). Rezultă deci că holismul "acordă un statut privilegiat totalităților sociale, privite ca unități organice, ca întreguri culturale, ca sisteme funcționale sau ca structuri determinante. Sub aspect metodologic
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de la confruntarea arhetipală Bine-Rău, la probele impuse eroului și diversele motive folclorice (fata persecutată, dragostea salvatoare, protectoarea necunoscută etc.). 120 Victor Kernbach, influențat de discursul eliadesc, acorda și el mitului locul primordial în desfășurarea intelectuală a omenirii, într-o viziune holistă asupra culturii, considerându-l "circulația în lumea timpurie a ideilor primare, din care s-a dezvoltat exercițiul inteligenței omenești și, în consecință, cultura omenirii, care este un întreg indivizibil"121, "una dintre cele mai vechi stări culturale ale minții omenești
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se cere o evaluare contingentă. O asemenea evaluare este nerealistă pentru că nu este posibil un regim hibrid democratic în ceea ce privește cheltuielile publice, dar nedemocratic în domenii precum impozitele sau poliția. În competiția dintre regimuri, singura alegere este o ale-gere de tip holist între grupuri de instituții care nu pot fi desfăcute pentru a produce regimul ideal. Nu este posibil nici să treci de la un regim la altul, pe măsură ce apar diferite probleme. SPRIJIN POPULAR PENTRU REGIMURI CONCURENTE Abordarea idealistă este orientată către cerere
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
identificată cu îndeplinirea scopurilor coletive ale puterii etatice. Regimul politic fascist respinge, prin ideologia pe care o propagă, concepția atomistă asupra societății pe baza căreia e proiectat ideologic regimul politic al democrației liberale insistând asupra adevărului absolut al concepției organiciste, holiste asupra societății. Potrivit acesteia din urmă, societatea funcționează precum un organism, și de aceea ea trebuie să acționeze în favoarea gloriei statului, întrucât individul, pe cont propriu, nu poate realiza nimic semnificativ. Concepția proprie fascismului accentuează asupra importanței statului, considerat a
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
în învățarea la vârsta adultă" Participarea adulților în diferite programe de formare și dezvoltare poate fi împiedicată de o multitudine de factori, dar, pentru ca tranzacțiile de predare-învățare să fie cât mai eficiente, mediul de învățare trebuie abordat dintr-o perspectivă holistă, legată de toate acele probleme cotidiene cu care se confruntă adultul, unele generate de cultură, altele de presiunile familiale sau de condițiile academice. Dintre posibilele bariere ce pot împiedica sau îngreuna accesul la formare, Johnstone și Rivera (apud Merriam, Caffarella
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
etape: identificarea nevoilor de formare, proiectarea și implementarea ofertei, evaluarea (Hălmăgean, 2001, p. 113), etape care sunt, de fapt, similare cu ale oricărui proces managerial ce presupune, în ideea atingerii eficiente a obiectivelor, o abordare articulată, adaptată contextului de funcționare holistă a activității respective. Programele și cursurile de educație a adulților sunt organizate în funcție de variabile precum: mărimea și caracteristicile grupului-țintă, interesele grupului-țintă, timpul necesar în atingerea competențelor de dezvoltat, numărul și tipul întâlnirilor dintre cursanți și profesori, logistica necesară, specificitatea conținutului
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în învățarea la vârsta adultă" Participarea adulților în diferite programe de formare și dezvoltare poate fi împiedicată de o multitudine de factori, dar, pentru ca tranzacțiile de predare-învățare să fie cât mai eficiente, mediul de învățare trebuie abordat dintr-o perspectivă holistă, legată de toate acele probleme cotidiene cu care se confruntă adultul, unele generate de cultură, altele de presiunile familiale sau de condițiile academice. Dintre posibilele bariere ce pot împiedica sau îngreuna accesul la formare, Johnstone și Rivera (apud Merriam, Caffarella
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
etape: identificarea nevoilor de formare, proiectarea și implementarea ofertei, evaluarea (Hălmăgean, 2001, p. 113), etape care sunt, de fapt, similare cu ale oricărui proces managerial ce presupune, în ideea atingerii eficiente a obiectivelor, o abordare articulată, adaptată contextului de funcționare holistă a activității respective. Programele și cursurile de educație a adulților sunt organizate în funcție de variabile precum: mărimea și caracteristicile grupului-țintă, interesele grupului-țintă, timpul necesar în atingerea competențelor de dezvoltat, numărul și tipul întâlnirilor dintre cursanți și profesori, logistica necesară, specificitatea conținutului
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
reactive și proactive; * câmpurile pot fi filtre largi sau restrictive de promovare a produselor creative; * câmpurile culturale specifice stimulează noutatea dacă sunt interconectate la restul câmpurilor culturale și la câmpul social în general. H. Gardner abordează creativitatea dintr-o perspectivă holistă stabilind patru niveluri de analiză: 1. Nivelul subpersonal - substratul biologic al creativității; 2. Nivelul personal interacțiunea dintre cele două categorii de factori: cognitivi și cei care țin de personalitate și motivație; 3. Nivelul intrapersonal - caracteristicile mediului în care lucrează și
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
4. Abordarea semiotică ca metalimbaj integrator Semiotica, privită dintr-o perspectivă morrisiană, reprezintă o „teorie generală a semnelor”, ce integrează trei ramuri distincte dar complementare și interconectate (sintactica, semantica și pragmatica), și abordează semnele sau limbajele dintr-o perspectivă integratoare, holistă și unitară. Ca „teorie generală a semnelor”, semiotica studiază toate tipurile de semne sau limbaje, fie ele limbaje non-verbale (limbajul corporal sau mimico-gestual, limbajul spațiilor, limbajul artelor vizuale, limbajul vestimentației, etc.), fie limbaje verbale (limbajul natural și diversele sale „specializări
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
obiectul investigației este abordat holistic - prin investigarea integrată a unei singure unități - sau este privit componențial, adică prin mai multe fațete, ca subunități de studiu. În practică, un studiu de caz în psihologia clinică se pretează adesea la o abordare holistă, în timp ce un fenomen mai complex - cum ar fi climatul organizațional sau stilul unei școli - acestea se pretează mai bine la o abordare componențială, pe fațete sau subunități logice. În același timp, este ușor să întrevedem că studiul de caz singular
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
exprimate în termeni ca ordine și dezordine, colectiv și individual, obiectiv și subiectiv, sens și funcție, frânează considerabil productivitatea ipotezelor, închizând reflecția teoretică într-o serie de dileme. Sociologia și antropologia s-au construit împotriva instituțiilor subiective, adoptând un demers holist, căutând relațiile care reprezintă fundamentul unui sistem. De douăzeci de ani, acest holism moștenit de la Henri Maine, Ferdinand Tönnies și Emile Durkheim, care pleca de la normele generale ale societății pentru a explica niște comportamente individuale, a lăsat locul unui individualism
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
metaforele biologice sau mecanice care le însoțesc sunt obligați, când simt nevoia de a depăși nivelul individual, să reintroducă termeni la fel de generali, cum ar fi lumea, universul, sfera etc. Desigur, trebuie să supunem acești termeni unui examen atent, dar conceptele holiste ca spiritul instituțiilor (Montesquieu), spiritul obiectiv (Hegel), totalitatea semnificantă (Dilthey), conștiința colectivă (Durkheim), ideal tip (Weber), sistemele simbolice (Lévi-Strauss), instituția imaginară (Castoriadis), ideologica (Augé), ideal (Godelier) sunt concepte utile, de care avem nevoie pentru a înțelege liantul social. În realitate
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
reactive și proactive;câmpurile pot fi filtre largi sau restrictive de promovare a produselor creative; - câmpurile culturale specifice stimulează noutatea dacă sunt interconectate la restul câmpurilor culturale și la câmpul social în general. H. Gardner abordează creativitatea dintr-o perspectivă holistă stabilind patru niveluri de analiză: 1. Nivelul subpersonal - substratul biologic al creativității; 2. Nivelul personal - interacțiunea dintre cele două categorii de factori: cognitivi și cei care țin de personalitate și motivație; 3. Nivelul intrapersonal - caracteristicile mediului în care lucrează și
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
acestei perioade este conceperea participării dintr-o perspectivă sintetică, integratoare. Conștientizând faptul că, atât în literatură, cât și în practică a existat tendința de tratare parțială și limitată a participării, cercetătorii au trecut la interpretarea ei sistemică, într-o manieră holistă. În loc să fie investigată numai la nivelurile ierarhice cele mai de jos ale organizației, ei au început s-o abordeze și la niveluri mai înalte ale piramidei organizaționale. Apoi, în locul abordării segmentate, doar în raport cu anumite probleme (proiectarea muncii, negocierea colectivă, stimulările
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
membru al unui tot, al unei națiuni, Înscris Într-o istorie, Între trecut, prezent și viitor, evoluând Într-o lume caracterizată prin frontierele care servesc drepte repere omenirii ș...ț. Tradiția catolică și cea republicană se Întâlnesc Într-o viziune holistă și particularistă asupra lumii” (Duchesne, 1997b, pp. 36-37). Nu putem să nu fim frapați și de similitudinile dintre acest model și celebra definiție a lui Ernest Renan: „O națiune este un suflet, un principiu spiritual. Două lucruri care, la drept
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
revendicat” (Constant, 2000, p. 70). Privind lucrurile mai de aproape, opoziția dintre cele două modele trebuie nuanțată prin faptul că fiecare dintre ele se definește conștient fiind de existența celuilalt. Dacă, din punct de vedere logic, nu putem concilia abordarea holistă cu cea individualistă, nu e mai puțin adevărat că, la nivelul reprezentărilor cetățeniei, modelele mai curând se amestecă decât se exclud reciproc. Această dublă realitate (logici antagonice și amestec al reprezentărilor) este sursa unei tensiuni care pare destul de caracteristică pentru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
definitiv. Se pot imagina combinații multiple. Strategia adecvată constă În a integra o cantitate de valori individualiste suficientă pentru a Îmbrățișa modernitatea și a nu fi răsturnat de către aceasta, dar limitată totuși În așa fel Încât ansamblul să păstreze dominanta holistă. Acest joc de negocieri poate fi caracterizat drept o „interacțiune culturală”. Pentru a fi pe deplin eficient, trebuie În permanență reînnoit: modernitatea nefiind ceva fix, nu se poate pune problema să i se dea un răspuns definitiv. Naționalismul se explică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rezumă structura lumii. Or, adevăratul sens al cuvântului holon se aplică sistemului de castă, studiat de Dumont, dar nu și oricărui tip de comunitarism. Mai sunt posibile și alte două Încrucișări ideologice. Una este de natură mai curând ecologică, universalismul holist, un fel de holistism. Cealaltă, care pare acum compatibilă cu globalizarea economică, este un individualism particularist, un fel de etno-individualism cu aspecte comunitare și individualiste. S-ar putea rezuma prin „a acționa global și a gândi local”. Pe de altă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trebuie dusă tinde să se confunde cu procesul revoluționar și că mobilizarea antirasistă sintetizează sau rezumă toate mobilizările socio-politice: rasismul explică totul (tot ce merge prost și tot ce rănește), iar antirasismul Înlocuiește tot ceea ce rămâne. În sfârșit, această viziune holistă sau puternic sociologizantă („Societatea este rasistă”) ocultează orice diviziune socială ireductibilă la opoziția „albi-negri”, contribuind astfel la radicalizarea raporturilor sociale și favorizând apariția unui contrarasism anti-albi, legitimat de o convingere esențialistă („Albii sunt rasiști”) și devenit patetic prin instalarea negrilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pentru prima dată În istorie de ordinea socio-rasială a societăților sclavagiste. Ceea ce Înseamnă reînscrierea ipotezei lui Pagès-Lemaine În modelul modernității propus de Louis Dumont și prezentat canonic În Homo hierarchicus (Dumont, 1966). Astfel reinterpretată, această dorință se ivește atunci când societățile holiste se dislocă, permițând coexistența, Într-un spațiu egalitar și competitiv, a unor indivizi reduși la caracteristicile lor vizibile, judecați și judecându-se după Înfățișare, clasați și clasându-se după categorii esențializate improvizate pe baza unor trăsături fenotipice. Firul continuu și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
astfel În evidență, conform preceptelor materialismului istoric și ale teoriei valorii-muncă, mecanismele de extragere a plusvalorii, precum și raporturile de exploatare și de dominație. Printre principalele critici aduse acestui cadru de analiză, să menționăm caracterul reductiv al anumitor presupuneri de tip holist și riscurile de reificare sau de ipostaziere legate de adoptarea unei astfel de grile. O a doua orientare de inspirație funcționalistă, dezvoltată În a doua jumătate a anilor ’40 de autori precum Kingsley Davis și Wilbert Moore, atrage atenția asupra
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
politice Durată lungă Structuri Clivaje Conjuctură Dialectica actorului și a sistemului Organizații Evenimente Acțiune Participare Proiecția sociologică a teoriei lui Fernand Braudel este lesne de operat. Perioadei lungi de timp, consacrată cercetării invarianților istorici, îi corespunde analiza macro sociologică, obligatoriu holistă, care are în vedere reconstrucția structurilor sociale, ale căror ritm de schimbare se înscrie într-o durată lungă. În cazul politicii comparate, regăsim aici perspectivele lui Eisenstadt, lui Rokkan, Tilly sau Skockpol. Timpului mediu, consacrat cercetării ciclurilor și interciclurilor, îi
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
pe care le practică. Lucrările lui Ronald Inglehart, în cazul disciplinei politicii comparate, intră în această categorie. Confruntând temporalitățile cu nivelurile de focalizare a analizei sociologice, obținem astfel trei moduri de analiză comparativă a partidelor politice. În primul rând, abordarea holistă a clivajelor politice, care se înscrie în descendența directă a macrosociologiei și a duratei de tip lung. Aceasta a fost fondată în 1967 de opera întemeietoare a lui Lipset și Rokkan, Party Systems and Voter Alignments. Să nu uităm că
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]