702 matches
-
pref. Răzvan Theodorescu, București, 1999, vol. II: Cărțile XI-XX. De la refacerea Templului până la răscoala împotriva lui Nero, București, 2001; Philon din Alexandria, Viața lui Moise, pref. Alexandru Barnea, București, 2003; Poeme mistice ale Antichității, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Balotă, Homerice, RL, 1971, 48; Veronica Porumbacu, Imnurile lui Orfeu, CRC, 1973, 13; Dan Grigorescu, Prometeu, CNT, 1977, 26; Nicolae Balotă, Avatarurile lui Prometeu, RL, 1977, 33; Marcel Petrișor, Vitralii, București, 1978, 99-101; Gelu Ionescu, Orizontul traducerii, București, 1981, 56-60; Darie Novăceanu
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
mult de vers. Sunt la modă romanele și povestirile versificate („sedii” ale „materializărilor” ficționare), multe de inspirație și model apusene, chiar atunci când puneau în mișcare eroii din Antichitatea greacă. O Ahileiadă (e drept, din secolul al XV-lea) maschează fondul homeric sub haine croite de scriitorii franci. Urme france, la fel de vizibile, apar în romanul Lybistros și Rhodamna (un text de peste 4 000 de versuri), care repetă, ca țesătură a intrigii, o scriere vestică de oarecare notorietate, Belthandros și Chryzanta. Vremurile împăraților
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
o interpretare a sensurilor „mai profunde” ale unor texte (din Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Al. Russo, Eminescu, Labiș, Nichita Stănescu, Caraion ș.a.), folosind metode structuraliste ale antropologiei, pentru „regăsirea” spațiului mitic dacic-mioritic. Autorul pornește de la ceea ce el numește „fondul homeric” al literaturii române vechi, ca să ajungă pe urmele „Mioarei totem” până la Cezar Ivănescu. Următorul volum, Regăsirea continuă (1986), extinde, cu alte metode, cercetarea elementelor de „mioritism” de la rădăcinile sale mitologice (prin arheologism și folclor) la Sadoveanu, Ion Lăncrănjan și Paul
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
ardelean, învățătorul, preotul au manii inofensive și sunt priviți cu îngăduință și compasiune. Câteva chipuri de țărani - Achim Filăru și mai cu seamă Mon - completează imaginea obștei. Acești oameni trecuți prin tot felul de întâmplări, dintre care unele iau proporții homerice, ca în cazul povestirilor din războiul cu „franțogul”, la „Măilat”, rememorează vremurile de odinioară, fruste, necorupte, și formulează critici de bun-simț la adresa agitației sterpe a oamenilor mai noi. B. este și un memorialist cu aplomb, ce se sprijină pe amintirea
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
ea pe cadrele lărgite ale gândirii scăpate de chingile demonstrației stricte, aproape matematice, si se va adapta fenomenului studiat, chiar dacă și acum desfășurarea comentariului va parcurge aceleași etape. Operele cercetate, literare și istorice, acoperă un spațiu destul de vast, de la poemele homerice și Hesiod la lirica, tragedie și istoriografie. E vorba de o schiță a valorilor mai însemnate, prin mijlocirea căreia se reformulează, în curgerea vremii, judecați cu privire la mentalități, opere și personalități ale culturii. Este o optică, până la un punct, inedită și
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
zburat ca o sămânță până dincolo de mare, În America, unde a plutit prin ploile noastre industriale până când a căzut pe pământ, Împlântându-se În solul fertil al pântecului mamei mele, acolo, În Vestul Mijlociu. Îmi cer scuze dacă devin ușor homeric din când În când. E tot o chestie genetică. Cu trei luni Înainte de a mă naște, după una dintre mesele noastre elaborate de duminică, Desdemona Stephanides, bunica mea, i-a poruncit lui frate-meu să se ducă după cutia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dezvețe unul de celălalt. În spiritul jocului pus În scenă la bordul navei, continuară să-și depene propriile istorii false, inventând frați și surori cu nume plauzibile, veri cu probleme de caracter, cumnați cu ticuri nervoase. Recitau pe rând genealogii homerice, pline de falsificări și de Împrumuturi din viața reală. Uneori se certau pentru câte vreo mătușă sau vreun unchi real și sfârșeau prin a negocia, de parcă ar fi distribuit roluri Într-un film. Încetul cu Încetul, pe măsură ce nopțile treceau, aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
personificate ale ospățului pantagruelic, cei doi uriași consumă materia pentru purificarea și eliberarea ecesteia în noul univers al viitorului inițiat sub forma unor virtuți spirituale și morale demne de un membru al unei dinastii regale. Comparat cu Ciclopul din Epopeea Homerică, ce-a de-a patra apariție fantastică din fragmentul întâlnirilor cu uriașii, Ochilă, este un personaj complex, episodic, cu particularități fizionomice marcante, care este descris de narator într-o manieră ce facilitează perceperea de către mentalul receptiv. Integrându-se în casta
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
place să se protejeze cumva cînd dau iama în canoane și legi ale compoziției, ori se distrează dînd peste cap principii ale cromaticii. Povestirea, privitul prin retina lui Ochilă, cea cu susul în jos, sfidarea proporțiilor și mai ales rîsul homeric care curge de-a lungul și de-a latul pînzei, sunt în mare punctele cardinale ale „naivilor”. De ce am luat-o pe la periferie ca să ajung la „cestiunea arzătoare” a prezentei cărți de proză? Pentru că bag seamă că năravul povestitului plastic
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
viață Vor răsuna cu mult tupeu Cu gura sa de cață. Cuvinte mari de ipocrit Pieri-vor în țărână Ca, dincolo, sub zăvorât N-ajungă, să rămână. Cu lacrimi ce ascund surâs, Cu surâs sub marii stropi, Uita-va în homeric râs, Va călca în alte gropi. 15 iulie 2004 AH! CÂT AM GREȘIT Sub fantastice imagini După nori purtați de vînt, Tot mai scriu versuri pe pagini, Deși palide-n cuvânt. N-am ajuns să mă astâmpăr Și de vis
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și anume imaginea primordială a Pămîntului-Mamă. Această imagine se întîlnește peste tot, sub forme și în variante nenumărate. Este binecunoscuta Terra Mater sau Tellus Mater din religiile mediteraneene, care dă naștere tuturor ființelor. Voi cânta Pământul - se spune în imnul homeric Pământului (1 și urm.) -, mamă universală cu temelii trainice, străbună care hrănește la sân tot ceea ce există... Tu poți da viață muritorilor, și tot tu le-o poți lua..." În Choeforele (127-128), Eschil slăvește la rândul lui Pământul care "zămislește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
inconfundabil: puternic, impunător și plăcut, cu severitatea siguranței de sine. Când vorbea, vocea lui avea puterea și rezonanța care contribuiseră atât de mult la marele său succes. Rosti, cu un ușor zâmbet sardonic: - Ce credeți despre amazoanele mele? Râsul răsună homeric în încăpere. Evident că nu așteptase nici un răspuns, căci amuzamentul său încetă brusc și continuă fără pauză: - Un fenomen foarte curios, aceste femei. Și, am impresia, un fenomen tipic american. O dată luat, medicamentul nu mai poate fi contracarat; și consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
în care dirija atotputernicul polițist. Cei doi au rămas la taclale un timp infinit. (Am auzit-o pe doamna de onoare scoțând un geamăt în spatele meu.) Apoi, pe neașteptate, cei doi participanți la convorbire au izbucnit în hohote de râs homerice, de parcă până atunci nu discutaseră de-adevăratelea, ci își povestiseră unul altuia glume porcoase. Pe urmă, șoferul nostru, continuând să râdă, dar nemolipsitor, și-a fluturat frățește mâna către polițist și a pornit-o, la fel de agale, la mașină. A urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
totul merge bine. Prieteni nedespărțiți, avînd o viață Întreagă Înainte. Totuși, la un moment dat, se produce un conflict care Întrerupe această prietenie. Ca să-i parafrazez pe dramaturgii de salon, conflictul poartă nume de femeie și se cheamă Penélope. Foarte homeric. Mă urmărești? Singurul lucru care Îmi veni În minte au fost ultimele cuvinte ale lui Tomás Aguilar din seara anterioară, În librărie: „Să nu-i faci rău surorii mele“. Am simțit cum mă cuprinde amețeala. — În 1919, Julián Carax pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la gazda noastră cu prietenii din București, una din acele seri care o întristau pe gazdă: vezi Doamne, femeia dormea toată ziua singură acasă, învia după șase seara când se întorceau turiștii, și la zece-unșpe, cu un chef de vorbă homeric, urca prin camerele de la etaj să ne citească din poveștile ei adunate într-o viață, mai ales repovestiri ale parabolelor din Biblie - în fine, pe Antonia am cunoscut-o în ziua aceea când, după băută, trebuia să mă dreg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
capiu de la pescuitul pe râurile și lacurile cele mari din Rusia asiatică, pe Baikal, pe Enisei, visează noaptea pești de zeci de kilograme cu burțile-n sus, transparente de li se văd înăuntru ciorchinii roz de icre. Din visele ăstea homerice, se scoală dimineața la patru, încă pe-ntuneric, își trage-n picioare ghetele vechi (ca să nu piardă timpul nici nu se mai dezbracă seara pentru culcare) și pornește cu barca în larg. Se întoarce pe la opt, când soarele de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să plătească cinci milioane întreținere, era totuși topos-ul primului roman al lui T., al romanului pe care nu l-ar fi putut publica decât economisind banii de la întreținere, adică mutându-se într-o casă ce nu mai corespundea descripțiilor homerice. Aici, cercul de cunoștințe întâmplătoare, cu care probabilitatea să mai dai vreodată ochii este redusă la minimum, s-a lărgit până la dimensiunile unui târg de provincie. Ies repede din crâșma de cartier, zdrăngănind clopoțelul de deasupra ușii, apăsat aproape fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
simți prea singur și nici părăsit de familie.” „Dar, cu siguranță, o să-ți simt totuși lipsa, dumneata Nicolache.” „Drum bun, nepotache! Hai, mângâie-mi cocoașa! Se spune că poartă noroc. Îți promit un festin când ne vom revedea. Un chef homeric la malul apei, cu plachie de lin, ciorbă de știucă acrită cu zeamă de varză și ciupită, așa, cu un pic de hrean.” Când vorbea despre bucate, Nicolae se simțea invadat de grație. Pocnea ușor din degete și se sălta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Plot. I, 1, 8; IV, 2, 1; Porphyrios Sententiae V. 39 cf. Plotin, I, 1, 8; unii teoreticieni susțin că prin Macrobius s-a transmis această doctrină și imagine în Evul Mediu. 40 Imaginea lanțului de aur este de inspirație homerică Iliada VIII, 19. 41 cf. Plotin I, 1, 8; IV, 3, 11. 42 Miturile infernale prezentate de Macrobius amintesc de teoriile lui Platon. 43 Toate alegoriile morale prezentate, cu excepția cavernelor lui Pluton îl au ca sursă principală pe Numenius. 44
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
De fapt, locul din care începe descinderea este în punctul de intersectare dintre Gemeni și Săgetător, Macrobius îl urmează pe Porphyrios (De antro nympharum XXVIII), a cărui eroare provine din încercarea de a pune în acord porțile sufletului cu descrierea homerică a porților peșterii din Ithaca (Odis. XIII, 109-112). 47 Construirea Sufletului Universal cf. 35a. 48 Doctrina anamnezei cf. Plat. Phaed. 72E, 76D; Phaedr. 249c, Men. 81d-86a et passim. 49 Pentru atracția materiei cf. Plot. I, 6, 5; IV, 8, 1
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
închipuirea mea, se conturau simplu: Dolly va veni și voi petrece cu ea câteva ore agreabile, iar alături, Mihaela va crăpa de ciudă știind că la mine se află o fată care n-a venit pentru a-i citi poemele homerice. Dolly, e adevărat ― venise. Zărind-o, am avut din prima clipă o tresărire de neplăcere. Mai exact, o strângere de inimă. Parcă aș fi vrut să nu vină. Se dezbrăcase repede, cum avea obiceiul, și nu mă repezisem s-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fiu atent, mereu, să nu calc pe vreo viperă. Mi-am adus aminte că, la Micene, și morții erau omorâți. Cadavrul lui Agamemnon a fost mutilat pentru ca umbra lui să nu se poată răzbuna. Așa a arătat, prin urmare, omul homeric, crud, hrăpăreț, incult și răzbunător? Din niște potentați primitivi, lacomi de pradă, Homer a făcut niște eroi bravi. Din niște neciopliți, a făcut primii cavaleri ai Europei, în stare să se bată zece ani pentru o femeie. Perfect, domnilor, să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
numai proștii au regrete. La Salamina, am căutat, cum ar fi făcut, poate, orice romantic, mormântul lui Ajax. Cu riscul de a-i amuza pe specialiști, recunosc că mi-a plăcut să mă las înșelat de ce spunea Pausanias; că eroul homeric ar fi fost îngropat pe această insulă stâncoasă și că mormântul ar fi pe jumătate acoperit de mare. Apoi, n-am rezistat să nu caut florile albe, cu pete sângerii, care ar fi apărut după moartea lui Ajax. Dar, mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
doarmă cu Iliada alături, ca Alexandru cel Mare, a găsit tezaurele atrizilor călăuzindu-se strict după detaliile furnizate de Homer, dar am bătut în retragere la un moment dat. Mi s-a părut straniu să te căsătorești după un rit homeric și să-ți botezi copiii cu nume luate din Iliada. Aceasta m-a silit să admit că, pentru mine, "emigrările antice" sunt, mai degrabă, un pretext de care am nevoie ca să-mi țin în frâu impulsurile pesimiste. De altfel, mi-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de om ar fi putut să atârne și În aer, făcând levitație asemenea lui Jordan. Un om cu idiosincrazii și manii trăsnite, care se ghiftuia hulpav cu acadele ieftine și fuma trabucuri Havana de contrabandă, era el Însuși un miracol homeric. Ravelstein, gazda, care venea acum cu un platou de brânzeturi, spunând: - Ce‑ați zice de‑o Îmbucătură din cașcavalul ăsta Vermont?Ă Între timp mânuia inept cuțitul de brânză, cu descărcări nervoase, incontrolabile, În degete. Când suna telefonul celular din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]