562 matches
-
romanul postmodern, o versiune multiplă. Și o enciclopedie de voluptăți verbale și imagistice ce fac să i se ierte autorului unele scene cumulative, descrieri trenante, relatări pletorice mai puțin atente cu menținerea tonusului cititorului, ce trebuie bruscat prin senzaționalul tip horror, psi factor, SF. Eco se apropie de paroxismul ficțiunii pe măsură ce tărâmurile închipuite doar de cartografii timpului, gen Cosmas, îi intră în pagină. Simultan vizionăm ritualuri de euharistie canibalică, ceremonii de autolesionism religios, idolatrie, zoomorfism incestuos ș.a.m.d. Bolgiile infernale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
navale internaționale i se oferă postul respectiv de meteorolog. Acceptă și iată-l acum în prima noapte în casa părăsită de la antipozi. Ca un Ulise ispitit de sirene, are parte de vedenii fantasmatice tip E.A. Poe, cum ar fi mâna horror cu degete unite printr-o membrană aparținând unor ființe între om, rechin și batracian care se îmbulzeau să ia clădirea cu asalt, să dea buzna peste el. Episodul este relevant nu numai pentru ce-l aștepta, ci și pentru absența
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
În consecință, acest text al crimei perfecte nu este atît despre răzbunare, cît despre disimulare. Bibliografie William Morgan. Illustrations of Freemasonry by One of the Fraternity. New York: Batavia, 1826. E.A. Poe. The Cask of the Amontillado în Great Tales of Horror. Selected and with an introduction by David Sohn. New York: Bantam Books, 1964. Peter J. Sorensen. William Morgan, Free-Masonry and "The Cask of Amontillado". Poe Studies 5 (1972). Grotesc și arabesc Edgar Allan Poe De mai bine de două decenii, remarcabilul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un han (printre care se află însuși autorul), parafrazînd parcă tehnica petrecerii timpului din Decameronul lui Boccaccio, hotărăsc să concureze într-un fel de competiție ad hoc a istorisirilor înfricoșătoare. Unul dintre ei, cu numele de Douglas, dezamăgit de nivelul horror-ului creionat în narațiunile celorlalți, pretinde că deține cea mai înfricoșătoare poveste scrisă/spusă vreodată, cu atît mai mult cu cît ea este adevărată. Aparține unei doamne cu care personajul nostru a fost foarte bun prieten. Mărturia în cauză se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
virtual candidat la președinția Americii). Ficțiunea constituie, de aceea, un fel de element universal al aliajelor acestor texte, depășind, prin impor tanță, simpla funcționalitate tehnică sau decorativă. Lunar Park nu face excepție de la regulă. Privit de la distanță, el e un horror halucinant (cu filiație în romanele și scenariile lui Stephen King), dar intriga propriu-zisă ar putea fi, ultimativ, imaginată doar de către Bret Easton Ellis (personajul, "ficțiunea", naratorul, "hașuratul"), consu mator notoriu (în carte) de alcool și stupefiante. Căsătorit cu actrița Jayne
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
are toate șansele să repurteze un succes imens de piață aici cu ultimul lui roman 19Q4 / 19Q4 -, o alegorie epică fasci nantă, unde se suprapun liricul cu fantasticul și parabolicul, intertextualitatea cu substratul ideologic subtil și erosul cu suspansul și horror-ul simbolic. Personal, cred că 19Q4 (2009) rămîne cel mai bun roman al lui Murakami, ce preia idei și strategii din texte anterioare, combinîndu-le însă în moduri neașteptate, absolut remarcabile. Bunăoară, pro blema căutării (identității, sensului, adevărului, etc) din romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
noi. Astăzi, omul a alungat prădătorii din viața sa (cine riscă să întâlnească un tigru fioros mergând la supermarket?), dar a inventat alte modalități de a-și provoca teama fără a înfrunta pericolele, cum ar fi filmele de groază sau horror. Cum reflexul încă funcționează, organismul cere să aibă la îndemână artificiul complementar al televizorului: punga de chipsuri sau de alune. Pentru mai multe informații Dallman, M.F. et al. (2003), „chronic stress and obesity: A new view of «confort food»”, Proc
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Will Self, Dorian și Graham Masterton, Le portrait du mal), păstrînd spiritul și atmosfera romanului lui Oscar Wilde, schimbările tehnologice nemodificîndu-i sub stanța, aportul diferențiat al epigonilor situîndu-se mai cu seamă la nivel de intensitate, textele evoluînd între thriller și horror. "Dezgroparea" și ajustarea unei opere vechi, a unui motiv literar sau mitic constă în simplă imitație, sau, dimpotrivă, în inovație? Se poate, oare, delimita o plajă de acțiune mărginită, într-o parte, de plagiat, în cealaltă de o dimensiune creativă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și în cazul selecției severe operate de mine). Alta este însă situația în Occident, unde există destule cărți subsumate literaturii terorii artistice, examinate mai ales în perioada ei de formare și de consolidare (goticul preromantic), și încă mai multe popularului horror. Decupând și exploatând o nișă deloc neglijabilă din publicul larg, sedus de accesibilitatea lecturii, acesta din urmă este un model complet autonom, funcționând independent de proza mainstream și beneficiind de o pletoră de poncifuri stilistice, de personaje favorite și de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
În ultimii ani însă, pe măsură ce programele universitare s-au relaxat, iar "canonicii" au început să fie priviți cu suspiciune și, de ce să nu recunoaștem, chiar cu un soi de dispreț, au apărut destul de multe volume de critică centrate asupra fenomenului horror, atât în "puritatea" sa literară, cât și în relația biunivocă pe care beletristica o stabilește cu artele vizuale (grafica, pictura, fotografia, cinematografia). Astfel de interpretări își justifică utilitatea preponderent în cazul examinării unor mituri literare fertile, care au fost recontextualizate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu artele vizuale (grafica, pictura, fotografia, cinematografia). Astfel de interpretări își justifică utilitatea preponderent în cazul examinării unor mituri literare fertile, care au fost recontextualizate și transferate în domeniul filmografiei, precum Dracula, Frankenstein, Dr. Jekyll/Mr. Hyde. Indubitabil, majoritatea producțiilor horror constituie un ansamblu heteroclit de produse estetice inferioare; cele mai multe dintre ele nu merită nici măcar hârtia poroasă (pulp) pe care sunt tipărite (sau, dacă avem în vedere filmele, banda de celuloid ieftin pe care sunt imprimate). Ca orice formă frivolă și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
conferit sintagmei de Arthur C. Clarke), atunci când acest tip de distracție își pierde aura ilicită ori pe cea exotică, majoritatea evită să mai citească astfel de volume (sau să privească astfel de filme). Se crede, îndeobște, că literatura și filmele horror nu ascund talent autentic, ci doar skill de manufacturier, obișnuit să producă, în serie, metafore tocite și din ce în ce mai puțin convingătoare ale fricii. Nu este însă mai puțin adevărat că se pot descoperi, chiar și în interiorul literaturii canonice (ca, de altfel
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cunoscute, altele, dimpotrivă, obscure, vor face obiectul studiului meu: pornind de la ele și sfârșind cu ele, caut să rotunjesc o primă imagine coerentă a terorii în spațiul estetic autohton și să legitimez utilizarea exegetică a conceptului. (Între paranteze fie spus, horror-ul, ca expresie a visceralului și a repugnantului, nu pare a avea priză la publicul autohton: din 1990 și până astăzi, nu s-a impus nici un autor de gen în România 3. De ce? Răspunsul la o asemenea problemă nu s-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
grimase indulgente altuia. (Mai ales teroarea supranaturală, obsesia multor autori mai vechi sau mai noi, este pasibilă de astfel de capcane ale receptării.) În acest context, opinia mea nu este singulară. În Cuvântul înainte la monumentala sa lucrare enciclopedică a horror-ului supranatural 4, Jack Sullivan observă cu acuitate că "[f]rica5 este un subiect delicat, iar groaza cea mai coșmarescă a unei persoane este prilej de zâmbet ironic sau de chicoteală pentru alta" (1986: viii). În același volum, este citat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
maximă precauție și să precizeze, din capul locului, că selecția textelor primare asupra cărora va fi centrată analiza literară nu poate emite pretenții de obiectivitate sau de exhaustivitate. În Introducerea la cea mai faimoasă și mai comentată lucrare consacrată literaturii horror până în prezent, Supernatural Horror in Literature (prima ediție datând din 1927), H.P. Lovecraft observă, la rândul său, că adevărata proză terifiantă trebuie judecată numai în conformitate cu nivelul emoțional la care aceasta se ridică, intenționalitatea auctorială sau desfășurarea acțiunii nefiind elemente relevante
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
precizeze, din capul locului, că selecția textelor primare asupra cărora va fi centrată analiza literară nu poate emite pretenții de obiectivitate sau de exhaustivitate. În Introducerea la cea mai faimoasă și mai comentată lucrare consacrată literaturii horror până în prezent, Supernatural Horror in Literature (prima ediție datând din 1927), H.P. Lovecraft observă, la rândul său, că adevărata proză terifiantă trebuie judecată numai în conformitate cu nivelul emoțional la care aceasta se ridică, intenționalitatea auctorială sau desfășurarea acțiunii nefiind elemente relevante. Testul suprem pe care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dintre "teroare" și "groază" Semanticienii vor fi, o dată în plus, mirați de neglijența semasiologică a majorității, care se grăbește să echivaleze teroarea cu groaza (astfel se poate "rata" o carte întreagă, precum se întâmplă cu pompos intitulata The Philosophy of Horror or Paradoxes of the Heart, al cărei autor, Nöel Carroll, nu sesizează, atunci când discută despre "paradoxul groazei", că are în vedere teroarea à la Ann Radcliffe sau că noțiunea sa de "art-horror" subîntinde estetica terifiantului gotic și post-gotic). În limbile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Radcliffe sau că noțiunea sa de "art-horror" subîntinde estetica terifiantului gotic și post-gotic). În limbile romanice și în engleză (care, ca rezultat al invaziei normande din secolul al XI-lea, a fost romanizată considerabil), s-a păstrat dubletul latin terror/horror. Ultimul termen a fost substituit, în română, cu unul de origine slavă, groază (provenit din groza), dar care are același sens ca și horror. Terror este un substantiv provenit din verbul terrere, care înseamnă a speria, a înfricoșa (la origine
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
normande din secolul al XI-lea, a fost romanizată considerabil), s-a păstrat dubletul latin terror/horror. Ultimul termen a fost substituit, în română, cu unul de origine slavă, groază (provenit din groza), dar care are același sens ca și horror. Terror este un substantiv provenit din verbul terrere, care înseamnă a speria, a înfricoșa (la origine, a tremura). Horror este, de asemenea, un substantiv provenit din verbul horrere, care înseamnă a zbârli sau, mai idiomatic, a i se face cuiva
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
teroarea funcționează în parametrii imaginației, în timp ce groaza își împinge frontierele referențiale până la durerea corporală 11. Mai recent, o definiție empirică, nefiltrată cultural, dar tocmai de aceea credibilă este oferită de Rogers Terrill, care, într-un dialog cu autorul de literatură horror Frederick Davis, declară că "groaza este emoția pe care o simți atunci când vezi că altcuiva i se întâmplă ceva îngrozitor. Teroarea este ceea ce simți când acel ceva este pe cale să ți se întâmple ție" (Sullivan, 1986: 339). O simplă modificare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nu admite întârzieri sau derogări, ci exercită presiune continuă asupra receptorului, groaza se banalizează, iar psihicul cedează în cele din urmă. Dacă mi se permite aluzia intertextuală la Henry James, aș putea afirma, fără mari riscuri teoretice, că eroii literaturii horror sunt victimele unei corzi prea întinse. Probabil că Virginia Woolf are dreptate atunci când, referindu-se, într-un pasaj inspirat din eseul "The Supernatural in Fiction" (1918), la povestirile supranaturale cu fantome (dar argumentul ei este valabil, prin extrapolare, pentru proza
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
amestecând, de-a valma, elemente de erotism fără perdea, de satanism și de vrăjitorie, totul cu scopul de a-și copleși sau șoca auditoriul (avem, în acest caz, un exemplu timpuriu de proză de teroare construită cu multiple elemente de horror șocant, la fel cum, mutatis mutandis, va proceda Rebreanu în Adam și Eva). Totuși, trebuie să subliniez, odată cu Louis F. Peck, că "a încadra The Monk în tiparele literaturii deliberat pornografice este nedrept și fals; a-l numi blasfemator este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mai subtile, care transcende limitările fiziologice impuse corpurilor opace (ea este invizibilă și nu se hrănește cu carne sau cu legume, ci bea doar apă și lapte). Horla este expresia unui rafinament de sorginte filosofică, generând, explicabil, un soi de horror vacui în conștiința antropică, pe care este destinat s-o substituie prin cucerire. Umanul dispare în maelstromul terifiant al noii ordini ontologice. Maupassant ne oferă, în Le Horla, cel mai edificator document natural despre laboratorul supranatural al terorii. Până la data
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a misterului, întreținute de stranietatea atmosferei și de minime indicații auctoriale. Cele câteva episoade răzlețe care ar putea intra pe traiectoria de interes a temei examinate de mine (cu precizarea că multe dintre ingredientele epice sunt revendicate mai degrabă de horror-ul repulsiv decât de terror-ul anxios) sunt aglomerate, de-a valma, într-un roman cu intrigă metempsihotic-erotică, Adam și Eva (1925), considerat de G. Călinescu, într-un acces de plictis aproximativ, "un fel de poem metafizic" (1982: 735). Narațiunea are
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de Paște. Oricum, grotescul întâmplărilor narate (o decapitare maniacală a unei fete nevinovate, urmate de vopsirea întregului han al părintelui său în sângele victimei) m-ar determina să-l situez pe Beneș, cel puțin în acest caz, pe linia pur horror a scenariilor senzaționaliste din secolul al XX-lea, miza șocului provocat cititorului depășind net miza beletristică. Teroarea din opera lui Beneș, atâta câtă este, se găsește diseminată, cred, în două nuvele de un exotism poesc, ambele prezente în volumul Semn
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]