1,133 matches
-
și suferințele din iubire, dar nici amorul pe bani. Cazurile de prostituție masculină sînt mult mai rare decît cele ale prostituției feminine, profesiune ancestrală. Un gigolo apare totuși: e Lică Trubadurul, maestrul de călărie al prințesei / făinăresei Ada din Concertul... Hortensiei Papadat- Bengescu. Cazul cel mai celebru de prostituție relatat într-un roman, pentru că este și cel mai problematic și cel mai bine descris, este cel al actriței Emilia Răchitaru. De fapt drama nu este a ei, ci a celui care
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
modestie anodină, deconcertantă: Destinul ideii sau recuperarea devenirii. Camil Petrescu, De la o experiență la alte experiențe. Mircea Eliade, Iluzia și deziluzia comunicării. Anton Holban, Tentativa de salvare a singurătății. Mihail Sebastian. Cele nouă capitole centrate pe șapte studii de caz (Hortensia Papadat-Bengescu, G. Ibrăileanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian, M. Blecher) impun însă prin distincția și subtilitatea nuanțată, prin rafinamentul disocierilor și calitatea reflexivă ale unui cunoscător matur al literaturii noastre moderniste, cu vocație și gust pentru analiza
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
nou mod de vorbire. (...) planul existențial al ficțiunii pare mai conturat decît planul teoretic al esteticii. Că poetica romanului, cu toată noutatea ei, rămîne pe planul doi al priorităților o dovedește și faptul că fiecare nouă operă - nuvelele în cazul Hortensiei Papadat- Bengescu și romanele la ceilalți prozatori - reia aceeași formulă confesivă fără prea multe complicări retorice, dar încercînd, în schimb, alte și alte ipostaze existențiale, noi și noi etape dintr-o viață imaginară, gîndită în desfășurarea ei integrală, rotundă“. Așa
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
Nu avem parte - slavă Domnului! - de sistematizări pisăloage și sterile ale avatarurilor confesiunii. Eliberat de necesitatea delimitării cadrului explicativ, autorul se lasă, cu un vizibil hedonism al (micro)lecturii, în voia voluptăților analizei. Ceea ce notează, ironic, în debutul capitolului despre Hortensia („căci scrisul autoarei, utilizînd lupa, nu recomandă binoclul”) e valabil pentru fiecare capitol în parte. Explorînd intimitatea ascunsă a poeticilor implicite, detectabile mai ales în pliurile creației propriu-zise, în corespondență sau în marginea eseurilor programatice, autorul procedează ca un arheolog
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
în pliurile creației propriu-zise, în corespondență sau în marginea eseurilor programatice, autorul procedează ca un arheolog al eurilor creatoare, oferind, în cele șapte eseuri micromonografice, reinterpretări valoroase, cuceritoare printr-un anume detectivism al observațiilor. Foarte incitante sînt considerațiile privind încercarea Hortensiei de a elabora, în prozele ei scurte, un program al desăvîrșirii feminității ideale, dez-idealizate prin socializare în romanele ciclului Halippa. Sau cele privind elaborarea imaginarului la M. Blecher, scriitor înrudit ca sensibilitate cu Hortensia și care nu oferă deloc detalii
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
Foarte incitante sînt considerațiile privind încercarea Hortensiei de a elabora, în prozele ei scurte, un program al desăvîrșirii feminității ideale, dez-idealizate prin socializare în romanele ciclului Halippa. Sau cele privind elaborarea imaginarului la M. Blecher, scriitor înrudit ca sensibilitate cu Hortensia și care nu oferă deloc detalii cu privire la atelierul său de creație: spre deosebire de autoarea Drumului ascuns, care „simțea” idei sau de Camil Petrescu, care le „vedea”, Blecher „«vorbea» prin imagini, exprimîndu-și chiar un sentiment de nostalgie față de posibilitatea unei astfel de
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
corp deja pe jumătate estompat: „eu înalt, slab, famelic și incert” (237). Femeia anonimă E oarecum impropriu să vorbim de un grup al scriitoarelor în Memorii, similar cu cel al autorilor evrei. De fapt, Lovinescu introduce mai întâi două figuri, Hortensia Papadat-Bengescu și Elena Farago, intercalând portretele evreiești înainte de continuarea seriei cu medalioane feminine. Astfel încât feminitatea își pierde de la început conotația neutră și intră într-o sferă a „minorității”. În femeia-scriitor de la Sburătorul va trebui să vedem, prin urmare, scriitorul fără
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
masculină, evocând necontenit inferioritatea lor simbolică. Întrebată de un reporter dacă crede că „se poate discuta de o epică feminină cu largi rezonanțe în literatura română modernă”, Lucia Demetrius răspunde: „Nu, nu cred așa ceva. Am avut o mare scriitoare, pe Hortensia Papadat-Bengescu. Asta știu. Am impresia că femeia care nu scrie și ca un bărbat, iar bărbatul care nu scrie și ca o femeie care ar scrie bine, nu sunt scriitori. Despărțirea asta pe sexe în artă nu mi se pare
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
am crezut că sunt un om care scrie”6. La aceeași întrebare a reporterului, Sanda Movilă afirmă: „După modesta mea părere, împărțirea literaturii după sex, adică în «feminină» și «masculină», este gratuită. Pe mine una, mă jignește chiar. Oare literatura Hortensiei Papadat- Bengescu n-ar fi putut fi semnată și de un bărbat?”7. Lovinescu face jocul acestei substituții între sexe, împrumutând scriitoarelor atribute masculine. Vorbește despre „tenacitate virilă” și „voință crâncenă” în cazul Alexandrinei Scurtu, despre „talent prob, aspru, sobru
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
minore ale evreității sau feminității și poziția autorității supreme a Criticului. Gruparea pe care a conceput-o Lovinescu se revendică astfel de la o ambivalență fondatoare. Constituită pe prietenie și afinitate sufletească, în jurul unui nucleu de intimi (Liviu Rebreanu, Felix Aderca, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu), ea rămâne deschisă spre exterior, identificându-se - cum a fost cazul în Memorii - prin minorii ei, prin figurile pe care și le-a anexat mai mult sau mai puțin întâmplător. 1 E vorba de volumele II și
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
rog, prietenia mea cordială. Const. Ciopraga * Iași, 2 sept[embrie] 1973 Iubite domnule Micu, Ieri m-am întors de la Mănăstirea Văratec și am avut plăcuta surpriză ca la Iași să găsesc, alături de corespondența sosită între timp, Contemporanul cu cronica la Hortensia Papadat-Bengescu9. Am fost mișcat de frumoasele aprecieri pe care le formulați în legătură cu cartea respectivă. Este o analiză foarte serioasă, aceasta a fost părerea celor de aici despre temeinicul dumneavoastră articol. Se vede finețea ochiului critic; trebuie subliniată eleganța stilului. Pentru că
Epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3922_a_5247]
-
Alice Călugăru - Versuri. Ediție îngrijită de Ecaterina Săndulescu. Cu o introducere de Dumitru Micu. [București]. Editura pentru Literatură, 1968, 256 pagini. 8. Dumitru Micu - Lirica lui Lucian Blaga. [București], Editura pentru Literatură, 1967, 168 pagini. 9. Dumitru Micu - Const. Ciopraga - Hortensia Papadat-Bengescu în Contemporanul, nr. 36, 31 august 1973, p. 3 și în Astra, nr. 8, august 1973, p. 7.
Epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3922_a_5247]
-
Dumnezeule, ar putea să mă întrebe niște elevi, adică unii cu 6o de ani mai puțini decât mine. Ca să-mi dau seama, mă gândesc cine ar fi avut cu 6o mai mulți prin 1953. Ar cam fi: Sadoveanu, Arghezi, Bacovia, Hortensia... Da, numai că... Care ar fi unul cam de nivelul meu? Știu eu, poate Ștefan Petică. Decât că nici nu mai trăia la vremea aceea și nici naș fi ținut minte ce citisem despre el. Ce să-l întreb!? Așa că
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
vorbească de noua artă și de practicarea ei în funcție de această paradigmă. Ca să nu mai spunem de avangardă (care are și unele priorități românești, Urmuz, dadaismul). Modernitatea, prinSburătorul și revistele afine, devine axis artis. E. Lovinescu este teoreticianul, iar Camil Petrescu, Hortensia Papadat- Bengescu, Anton Holban, constructori ai romanului modern românesc. Sinteza Rebreanu, fără a face caz de „noua structură”, se situează în fruntea fondatorilor. Revista Viața Românească respinge excesele modernității, altminteri, în pofida unor ecouri autohtonist-tradiționale și sociologice, literatura cea mai nouă
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
proză, cu deosebire la evoluția romanului, congruențele sunt indiscutabile. În Tiparnița Literară (1930, nr.2-3) mai mulți scriitori ai timpului (Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Camil Baltazar, Felix Aderca, Ticu Archip, I Peltz) se făceau ecoul recunoașterii literare a Hortensiei Papadat-Bengescu. Întregul sumar al revistei era consacrat scriitoare, sub genericul Mărturie pentru marea europeană. O scriitoare de nivel european, spune E. Lovinescu, dar de „o noutate care accentuează neplăcut noutatea”. Sau cu vorbele lui Rebreanu: „Spre deosebire de toți ceilalți scriitori, d-
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
au creat nimic durabil. De altfel, inovația în artă e un concept extrem de complicat. Ca și imitația. Simplificând la maximum, se poate spune că originalitate perfectă nu există. G. Călinescu refuză termenul, propunând, în schimb, sintagma „putere de creație”. În legătură cu Hortensia Papadat-Bengescu, nu se poate vorbi de influență în sensul curent al cuvântului. Despre imitație, doar de dragul insolitului mult promovat mai de curând de epistema postmodernă. Imitația e în firea omenească. În domeniul creației, ea are diferite etaje, de la imitația pur
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
adânci relațiile spirituale, raporturile existente de fapt între operele, inspirațiile și viețile unor scriitori aparținând mai multor literaturi. Mai degrabă, funcționează paralelismul conform căruia coincidențele estetice și ideologice sunt manifestări independente ale spiritelor înrudite. Sunt incidențe firești. Trebuie spus că Hortensia Papadat- Bengescu nu e atât de radical „novistă”, pentru că nu-i posibil să se situeze într-o existență suficientă sieși. Deserviciul acesta i l-au făcut și admiratorii fără condiție și fără să vadă că ori o fac tributară, ori
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
Călinescu dă tonul la punerea sub semnul întrebării a „științei” ei literare. Nu-i locul aici pentru a dovedi contrariul. Voi spune numai că, fără a avea vocația teoretică a lui Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Anton Holban, nici măcar cât Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu s-a pronunțat pe teme literare, în legătură cu propria-i creație, de multe ori și cu fermitate, în scrisori, interviuri, în autobiografie, în jurnal și chiar în textele ei beletristice. Demonstrația s-a făcut de mult, nu mai e cazul
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
creație, de multe ori și cu fermitate, în scrisori, interviuri, în autobiografie, în jurnal și chiar în textele ei beletristice. Demonstrația s-a făcut de mult, nu mai e cazul aici de a relua și înmulți argumentele. De prin 1910, Hortensia Papadat- Bengescu scrie în limba franceză, articole și poezii, publicate și manuscrise. Învață italiană și engleză („puțin”). Puțin mai târziu, când ajunge să publice în Viața Românească, textele ei sunt în limbă română, cu unele nesiguranțe: „E posibil să se
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
are și „doctrină”, și putere de construcție romanescă, și bune relații cu literatura europeană. Nu neapărat modele și exemple, dar categoric afinități și ecouri. Devenise o „mare europeană”. Mult disputată a fost influența proustiană. Adversarii corespondențelor au ca atu declarația Hortensiei Papadat-Bengescu, de la începutul carierei sale literare, că a citit cu dificultate primul volum din În căutarea timpului pierdut. L-a găsit pe atunci greoi și obositor. Cei mai categorici sunt Felix Aderca și G. Călinescu, care spun că în literatura
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
abundentelor analize ale lui Proust”. Cel mai aproape de adevăr se află E. Lovinescu când vorbește de o influență mediată de climat, de o atmosferă spirituală care întreține cultul lui Proust. Și la Sburătorul acest cult era cel mai persistent. Iar Hortensia Papadat- Bengescu ajunsese, ea însăși, să-și estimeze interferențele literare. Susținătorii filiației sunt mai numeroși, dar demonstrațiile lor sunt minime și nu totdeauna juste. Reamintesc pe E. Lovinescu, Tudor Vianu, Perpessicius, Anton Holban, Constantin Ciopraga, Ion Negoițescu, Mircea Zaciu, Dana
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
n-ar fi potrivită faptului literar, atât de bine rodind în zodia ambiguității. Mai ales critica actuală nu-i de acord cu existența monadică a artistului. Paralelismele sunt totdeauna oportune. După Proust, cel mai mult s-au găsit alianțe între Hortensia Papadat-Bengescu și Virginia Woolf. Scriitoarea engleză observa,prin 1910, transformarea fundamentală a omului european și, odată cu aceasta, noul curs al artelor, intrigată că „marea majoritate a criticilor întorc spatele prezentului și privesc spre trecut”. La rândul ei, scriitoarea noastră atrage
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
tot Slavici, din narațiunile scurte de la început, se poate recunoaște în De la țară. Romanele incriminate de G.Călinescu ca eticiste, Legea trupului și Legea minții, sunt de-a binelea rătăcite într-o epocă străină de firea lor, în care scriau Hortensia Papadat- Bengescu sau Camil Petrescu, și în care autorul lor nu putea face decât figura unui moralist naiv, duhnind de spirit popesc, fără nici o legătură cu emancipata societate românească dintre războaie. Ce cale s-ar fi cuvenit să urmeze Agârbiceanu
Ion Agârbiceanu, 50 de ani de la moarte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2958_a_4283]
-
singulare. Istoricul literar și cărturarul plurivalent Const. Ciopraga s-a impus, încă de la debutul său în presa literară, ca un exeget meticulos, precum și ca un critic atent, pronunțându-se asupra operei lui Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaș, George Topîrceanu, Hortensia Papadat- Bengescu. Și nu numai. În răstimp de șase decenii de susținută și consecventă activitate literară, profesorul de la Iași a întreținut un lung și incitant dialog epistolar cu aproape toți scriitorii și cărturarii epocii sale. Revelatoare și valoroase, sub multiple
Note despre epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5681_a_7006]
-
neutru, sobru, consistent, cu substrat informativ și bibliografic solid. Fără să fetișizeze anecdotica sau biografismul, Cornel Ungureanu situează opera în context social și istoric, detașându-se de actualitatea literară strictă și comentând scriitori din epoca interbelică (Ion Pillat, Lucian Blaga, Hortensia Papadat- Bengescu), prilej de a amplifica orizontul lecturilor, într-o tentativă de articulare a unei viziuni comprehensive, prin asumarea și valorizarea unor metode critice diverse, complementare. O astfel de atitudine, de lărgire a ariei de investigație critică, se regăsește în
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]