1,474 matches
-
fără să mai vorbim de micile târguri particulare, în care majoritatea populației o formau birnicii clăcași, care se ocupau cu agricultura, și unde trona atotputernicia monopolurilor și a privilegiilor proprietarilor feudali. Târgoveții aveau reglementate relațiile cu proprietarii pe baza unui hrisov asemănător chartei, pe care orășenii din Europa apuseană o obțineau în Evul Mediu de la rege în vederea asigurării independenței lor. Numai că la noi hrisovul era obținut de proprietarul feudal al târgului și nu de târgoveți. În Tg. Ocna, numărul familiilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
atotputernicia monopolurilor și a privilegiilor proprietarilor feudali. Târgoveții aveau reglementate relațiile cu proprietarii pe baza unui hrisov asemănător chartei, pe care orășenii din Europa apuseană o obțineau în Evul Mediu de la rege în vederea asigurării independenței lor. Numai că la noi hrisovul era obținut de proprietarul feudal al târgului și nu de târgoveți. În Tg. Ocna, numărul familiilor birnice la 1845 depășea aproape de două ori numărul familiilor de meșteșugari și negustori și era aproximativ egal cu cel al meșteșugarilor și negustorilor indigeni
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă atenția asupra necesității preluării critice a datelor oferite de această sursă documentară. „Treaba agerii critice a istoricului - sublinia el - este să deosebească adevărul de falsitate”. În cea de-a doua categorie de izvoare, N. Bălcescu a introdus Legile, adică hrisoavele, uricile ș.a. pe care le-a considerat, și pe buna dreptate, „izvorul cel mai însemnat al istoriei românilor” pentru perioada Evului Mediu. În a treia categorie de izvoare figurează Cronicile, pe care N. Bălcescu le prezintă într-o veritabilă prelegere
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alocuri macabre. Expresivitatea involuntară ține de familiaritatea cu care tratează marea istorie, de fantezia ce suplinește informația deficitară. Împletirea expresiilor populare cu neologismele încă nefixate lingvistic, coloratura unor turcisme și grecisme dau farmec limbii. D.E. a tradus, din slavonă, numeroase hrisoave domnești, acte și documente sau texte religioase, ca Rugăciuni, rânduieli și învățături (1819), carte ce a servit ca manual. Din rusește, traduce Stavrofilia sau Calea împărătească a crucii Domnului (1793). O muncă uriașă a depus la cele peste 30 de
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
catolici, și păstrează în mare parte forme arhaice, ca limbă moartă de cultură. Aceasta este limba în care s-a citit și cântat liturghia și la români, timp de secole, până în secolul XVII inclusiv, și în care s-au scris hrisoavele domnești, letopisețele, actele particulare și toată literatura medievală românească. Pentru scrierea în noua limbă s-a alcătuit și un alfabet propriu, chirilic, de la numele apostolului slavilor, Chiril, numit popular "buchii", folosit și de români, până la mijlocul secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vorba de așezări colonizate la întâmplare, ci de o reglementare a hotarelor stabilite de o autoritate superioară, recunoscută de toți. Întemeierea statelor medievale românești, în secolul al XIV-lea, a găsit satele cu hotarele lor stabilite din "veci", cum spun hrisoavele. Așezarea hotarelor satului se datorește vremii în care obștile (satele) erau reunite sub o conducere militară, a unui voievod sau județ. Voievodatele anterioare întemeierii statelor românești au reprezentat prima organizare politică a satelor libere din regiuni diferite, în Muntenia, Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al X-lea, căci în aromână nu se găsesc concordanțele lingvistice existente între albaneză și daco-română. Această constatare indică faptul că viitorii români se despărțiseră de viitorii "morlahi" (aromâni) la epoca aceea. Pe de altă parte, adăuga el, din mărturia hrisoavelor regilor Ungariei și din cronica rusească a lui Nestor rezultă cu claritate că "românii se aflau în Transilvania încă din secolul al X-lea și al XI-lea, ba chiar al IX-lea".8 În concluzie, F. Lot, istoricul francez
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nepotul răposatului Negru Radul voievod", care "iaste pristăvit și îngropat trupul lui întru această sfântă biserică". Djuvara comentează astfel: Avem aici, pentru prima oară, cea mai prețioasă indicație a filiației dintre primii Basarabi: Negru Vodă (Thocomerius)-Basarab-Nicolae Alexandru." Într-un hrisov din 20 mai 1656, de la Constantin Șerban Basarab se vorbește despre Doamna Marghita, catolică, a "Negrului Voievod". La mijlocul secolului al XVII-lea, Paul de Alep consemnează o tradiție locală conform căreia "pe întemeietorul țării îl numeau Negru Voievod, adică Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Bogdan, fundatorii principatului moldovenesc, în Scrieri istorice, vol. I -II, București, 1968 (ed. A. Sacerdoțeanu). Idem, Papa Formosus în tradiția noastră istorică, în Opere alese, vol. II, București, 1968, p. 5-18. Panaitescu P. P., Diploma bârlădeană din 1134 și hrisovul lui Iurii Koriatovici din 1374, în RI 2, 1932, p. 46-54. Idem, Mircea cel Bătrân, București, 1944. Idem, Interpretări românești. Studii de istorie economică și socială, București, 1947 (ed. Șt. S. Gorovei, 1994). Idem, Obștea țărănească în Țara Românească și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și reliefuri noduroase, ca niște primitive sculpturi într-un lemn tare și îndărătnic”. Aceasta e nota volumelor antebelice Război (1937), Nu sunt cântăreț de stele (1940), dar motivele țărănești și accentele de revoltă apar adesea și în volumele de după război (Hrisovul meu, 1947). Treptat, trec în prim-plan temele vremii, C. dând curs abundent comenzii partinice. Exaltă agitatoric „zeii” autohtoni ai zilei („Născuți în vârtej de lupte, / Ana, Luca și Gheorghiu-Dej / și cu ei mii și mii, / milioane, / din uzine, din
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
Rădulescu-Motru, București, 1937; Nu sunt cântăreț de stele, București, 1940; 16 milioane, București, 1945; Scrisori de pe front (în colaborare), București, 1945; Torentele, București, 1945; Clocot. Plânsete de clopot. Răsărit de soare, București, 1945; Balade, București, 1945; Singura cale, București, 1946; Hrisovul meu, București, 1947; Bălceștii, București, 1948; Doftana, București, 1949; Balada celor patru mineri, București, 1949; Anii tineri, București, 1951; Versuri alese, București, 1954; Barbu Lăutaru, București, 1954; Pentru inima ce arde, București, 1955; Așa am învățat carte, București, 1955; Anotimpuri
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
opus solidarității cu mulțimea e izolarea individualistă, mizantropică (Prințul, Vraciul). Dar în Testament el se vede pe sine ca un Ales, răzbunătorul, prin cuvânt, al „durerii de vecii întregi”, acumulată de străbuni, robi, căci nu au putut ajunge la Logos. Hrisov postum al înaintașilor petrecuți în obscuritate și dizgrație, cartea poetului e rodul unei munci îndârjite cu verbul, a cărui forță taumaturgică vine din transmutarea veninului și a imundului în lumină spirituală: „Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de viață. A murit în urma unei comoții cerebrale. B. a fost în multe privințe un om interesant. Citea mult și era pasionat de arheologie, epigrafie, numismatică. A învățat paleoslava pentru a traduce vechi inscripții, a strâns o bogată colecție de hrisoave și de monede vechi, pe care a lăsat-o Institutului de Geologie din Iași. A descoperit, la Cucuteni, urmele celei mai vechi civilizații de pe teritoriul țării noastre. Singur sau împreună cu profesorul Gr. Buțureanu, a făcut săpături arheologice la Rădășeni, Preutești
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
o istorie a vechii culturi românești, îngr. și introd. Andrei Pippidi, București, 1985. Repere bibliografice: Andrei Pippidi, Studiu introductiv la Pentru o istorie a vechii culturi românești, București, 1985, V-XLV; Encicl. istoriografiei rom., 56-57; Olga Cicanci, Profesorul Mihai Berza, „Hrisovul”, 2002, 123-130. C.V.
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
-o Precum poartă un dascăl mâna unui copil Să fie vărul Nostru, Sas... unde-a pune mâna Să știți c-am pus-o însumi și să urmați întocmai. ROMAN (aparte) Îmi văd visul cu ochii... Urât vis! VODĂ Uricare! Citește-acum hrisovul prin care-l orîndim. URICARUL (citind) Cu mila lui Dumnezeu Io Dragul Vvd, Domn stăpânitor a toată țara Maramureșului, Despot cetății Arieșului, Graf al Țării secuiești, facem știre prin această carte a Noastră, cui se cuvine și tuturor câți vor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Puterea nevăzută și-ascultătoarea mână Este credința voastă pentru domnia mea. Epitrop las dar țărei și fiului meu dulce Pe Mihnea, hatman mare - unde va pune mâna Să știți c-am pus-o însumi și să urmați întocmai. [Uricare! Citește-acum hrisovul prin care-l rânduim. {EminescuOpVIII 128} URICARUL (citind)] Cu mila lui D-zeu noi Iuga VV., Domnul țărei Moldovei, facem știre cu această carte a noastră oricui o va vedea sau o va auzi, că, la vreme de slăbiciune fiind
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înțelept și adânc... inimă mare și cu iubire de țară, apoi sângele lui e tot așa curat din vinele lui Ștefan Vodă cel Mare cât și-a Măriei Sale Ștefăniță!... Starețul cel bătrân care e la mine mi-a arătat toate hrisoavele lui Ștefan care se ating de nașterea și rubedenia adevărată a lui Rareș. Venite aceste hrisoave naintea Direptății, ele ar putea să turbure și să frământe țara. Vodă trebuie să se-ndrepte or să cadă, una din două!...... Iată-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
curat din vinele lui Ștefan Vodă cel Mare cât și-a Măriei Sale Ștefăniță!... Starețul cel bătrân care e la mine mi-a arătat toate hrisoavele lui Ștefan care se ating de nașterea și rubedenia adevărată a lui Rareș. Venite aceste hrisoave naintea Direptății, ele ar putea să turbure și să frământe țara. Vodă trebuie să se-ndrepte or să cadă, una din două!...... Iată-l!... Depărtează-te! (MAIO iese încet și uitîndu-se la el cu compătimire) SCENA A II[-A] (ȘTEFĂNIȚĂ
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
văzu silit în anul 1279, în zilele papei Nicolae III, să rostească public și solemn prin jurământ supunerea sa cătră scaunul papal și împlinirea exigințelor bisericești ce i se propuneau, pe care le și întări în mod dăinuitor prin anume hrisov. În ființa de față a episcopului de Fermo, care era legat apostolic, anume Filip, apoi a tuturor demnitarilor bisericești și mireni, regele jurui pe Evanghelie îndatorirea sa apodictică nu numai de a păstra întregi drepturile și libertățile bisericei catolice în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei bule de aur (chrysobolum), prin care atât el cât și poporul declarau că trec de de-apururea la biserica romano-catolică și la scaunul roman, fiind acesta scaunul lui Petru, principelui {EminescuOpXIV 99} apostolilor. După ce prin mila mântuitorului - zice el în hrisov - s-a înălțat domn și-mpărat al întregii Bulgarii și Valachii (Dominum et Imperatorum totius Bulgariae et Blaciae), cercetând cu de-amănuntul arhivele, a câștigat convingerea sigură că regii bulgari și bulgaro-romîni, deci atât predecesorii săi cei vechi, cât și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și supunere cu biserica romană, hotărâți fiind a-i rămâne credincioși pe de-a pururea. Întîmplîndu-se ca regatul să sporească în teritoriu și locuitori, atunci și sporiul acela se va pune numai sub domnia și puterea bisericii romane. Așa zicea hrisovul, pe care ambițiosul loannițiu îl iscăli la an[ul] 1200, dîndu-l la mâna lui Ioan, trimisul papei, când acesta se-ntoarse la Roma. Pe drum îl însoți ca trimis al principelui orânduit la Roma, episcopul de pe atunci de la Brandizuber, anume
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puse temei pe buna sa dreptate, pe fățișul sperjuriu și pe călcarea de alianță a contrariului său, pe tăria propriei sale oștiri, sporită cu abia o mie de cumani, și merse plin de încredere în luptă, atârnând sus de steag hrisovul de jurământ al lui Theodor și lăsîndu-l să fluture. Cele două oștiri se întîlniră aproape de râul Hebrus, în locul Clocotenița. Ioan Asan bate cumplit pe protivnicul său Theodor, îi împrăștie oștirea, îl prinde pre el, parte a trupelor sale, multe rude
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Tesalonic, ocupă câteva provincii apusene, își puse titlul de împărat și despot, arogîndu-și astfel din propria lui putere neatârnarea deplină și rangul de împărat, lucruri pe care căuta să le dovedească mai cu samă prin întrebuințarea de scrisoare roșie în hrisoavele sale. Dar și pe acest regent Ioan Asan îl cruță cu mărinimie, poate pentru că îi era rudă și-l credea mai puțin periculos, drept care îi arăta iubirea de pace și moderațiune, nu-l împresură cu război, nici nu-l supără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai ușor decât jugul unui stăpânitor copil". Acest cuvânt a fost atât de convingător încît toți se declarară gata a se supune. O solie cătră împăratul pune la cale împreună cu el condițiile predării, cari din partea împăratului sânt recunoscute printr-un hrisov de aur. Partea cea mai cu vază și mai inteligentă a locuitorilor iese din oraș și merge unde tabăra împăratul cu Curtea, anume lângă locul Labisda, pentru a aduce în persoană omagiul lor împăratului și pentru a-i vesti că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Domino nostro naturali) și-i jurui atât regelui cât și coroanei Ungariei fidelitate nestrămutată. Curând după asta crezu că poate solicita de la rege să confirme o danie pe care o făcuse el unei rude a lui, anume Ladislaus Dobka. În hrisovul dat în această privire el nu se numește numai voievod al Ardealului, ci și ban de Severin și duce al coloniei Făgărașului (Banus de Zevrinio et Dux plantationis terrae Fogaras ) laudă meritele ce și le-a câștigat viteazul oștean Ladislaus
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]