317 matches
-
Soare zece trântori și cu cei treisprezece mii de ochi privi în jur. Deasupra lor auzi un vâjâit. Și chiar pe lângă el o altă lance cu încă zece trântori se înfipse zbârnâind în pământ. Gnomii dănțuiau de bucurie sfârtecându-le hulpavi trupurile tărcate. Moș Eveniment gândi: Ăștia au fost slabii, infirmii, bătrânii și nepoftiții. Au trebuit să moară! Regina Penelopa se ridică în zbor deasupra spațiului străbătut de păsări de parcă i-ar fi spus: Vino, nimeni nu trebuie să ne tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cărți și de obiecte care-i aduceau aminte de trecut, o cedase cu acte În regulă, după moartea tatălui, cu tot ce se afla În ea, femeii de serviciu care le făcea menajul de când mama Își curmase zilele. Câteva rude hulpave au vrut să pună mâna pe Întreaga avere, dar actul Încheiat cu devotata servitoare, fusese cum s-ar spune ,,beton,, și deci, era cu neputință atacarea lui. Antoniu a părăsit casa Într-o dimineață de septembrie, cu tot avutul Îngrămădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ziulica de mare pe Iliescu și alții ca el, adică pe cei care nu doreau să distrugă economia ci doreau să o păstreze în continuare pentru poporul român. Și, Doamne, ce le mai sticleau peste hotare ochii hienelor, lingându-se hulpave pe bot când se gândeau ce ușor ar fi putut câștiga banii dacă ar fi acaparat energetica românească, telecomunicațiile, apa potabilă și industrială... Fiindcă fiecare om are nevoie de energie electrică, de benzină, de motorină, de apă potabilă la robinet
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de aceea ne îndemna să-i omenim, să-i găzduim, dar să nu le dăm mai mult de un deget, fiindcă ne apucă mâna întreagă. Nu întâmplător, dragostea față de străinii de neam este ca o inimă curată, mâncată de câini hulpavi. Eminescu ne privește din Cerul Poeziei și al dragostei întru semeni, precum Luceafărul de dimineață, care coboară blând și ne luminează viața de fiecare zi. Cu Eminescu va trebui să ne culcăm în fiecare noapte și tot cu el în
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
de care mai avântat și mai plin de energie. Unii încă luptau, solizi și plini de mușchi transpuși din alba tafta a aburilor din care erau formați, alții zăceau morți, descompunându-se, ajungând să înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau pentru a desface și cerceta cadavrele pline de aer ale celor căzuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de artificii și nu te mai pot respinge. * Am trecut urlând și zornăind cu o viteză nebună, am trecut ca o rachetă în timp, depășind toate limitele, limitele de timp, limitele de viteză, limitele de oraș, trecând peste stopuri, înghițind hulpav benzina, arzând cauciucurile, privind fix prin parbrizul murdar cu mâna pe claxon. Eu sunt trenul în plină viteză care trece noaptea urlând pe lângă tine. Lipsa mea de țintă m-a azvârlit până la capătul timpului meu. Toată viața mi-am trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
situându- se astfel printre îmbogățiții foști în articulațiile p.c.r., toți furând ca-n codru. Și chiar dacă aceștia riscă 2-3 luni de închisoare, sau 8, le execută cu nerușinare, după eliberare ducându-și viața de huzur în averea strânsă hulpav peste prelungita noapte de după evenimentele din Decembrie 1989. Cazul Iacovlov nu e unic în țară, noianul de crime comis de flămânzii uralieni a fost continuat de politrucii lui Gheorghiu-Dej, Ceaușescu și ai lor, dublați de fel de fel de cozi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pașii, până a pătruns în palatul regal, și regele a împins România pe marginea prăpastiei, iar în cele din urmă, această Elena Wolf (germ. Lup) -Lupescu i-a devenit soție și moștenitoarea unei averi comprimată în conturi și averi adunate hulpav din truda poporului. Acest „rege”, pe lângă faptul că s-a strecurat în țară pe ușa din spate a istoriei (1930), a promovat, schimbat, transformat, împărțit, natjocorit și suspendat dictatorial partidele existente după ce făcuse și experiența unui partid personal cu un
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe bogățiile acestei țări, cunoșteau tâmpenia de esență bovină a acestui popor mioritic, de asemenea cunoșteau perfect, înclinația spre corupție, fără limite, a faunei postfanariote de pe Dâmbovița, așa că au pus la cale uciderea celui care stătea în calea dorințelor lor hulpave, de a face din țara aceasta, care era deja o mare producătoare, o țară din lumea a treia, consumatoare de banane date printre gard, ca la maimuțele de la zoo. Cred că vă amintiți, marea „vină” a lui Ceaușescu de a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Dar, deocamdată, România nu este o asemenea companie ipotetică, ci e o țară în care micii acționari ai întreprinderilor care încă mai merg, înjură nervos, dar stau încolonați, la cheremul unui consiliu de administrație format dintr-o gașcă de dulăi hulpavi, al căror singur imperativ e cum să câștige cât mai mult prin inginerii speculative, în timp ce companiile respective se duc încet dar sigur de râpă. Cioclii care o îngroapă, nu și fac probleme de conștiință, ci imediat pun ochii pe altă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
amintiri s-a risipit tăcerea și sunt doritul vis...Ce te cuprinde. lecturi universale dilema mușcătoare mă-ndeamnă spre fobie cu-atâtea paradoxuri ce lunecă pe clape precum infirme gesturi ascunse în cutie când cutezam detalii și osândeam prin ape hulpavul echilibru e-n linii de trolee cu amintiri de coapse trecând pe bulevarde și-n spate de obloane trecutul cu o cheie închide sus pe ziduri prea galbene mansarde iar dintr-o veșnicie mă mustră un supliciu magia locuiește în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de vinovăție: niște bunătăți la conservă șparlite de prin piețe în timpul rondului și niște reviste porcoase confiscate. Când am tras în fața casei, mi-am dat seama că tot mă simt cu musca pe căciulă. Bătrânul ședea pe verandă și sorbea hulpav dintr-o sticlă cu sirop de tuse. Într-o mână avea pistolul cu aer comprimat, cu care trăgea absent spre o formație de avioane din lemn de plută, aliniate pe gazon. Am parcat și m-am îndreptat spre el. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de lemn răsfirate în jurul dormezei de cornier a Sinistratului - îl salutară și, prefăcîndu-se că-l țin la curent cu programa școlară, îl examinară de mântuială, îi umflară rubricile catalogului cu calificative nemeritate, de la excepțional în sus, îi sorbiră, cu ocheade hulpave, răfăriile, amănuntele, aproape întingîndu-și unghiile în ciorba fierbinte a imaginii sale și-și astâmpărară cu nesaț curiozitatea. Spre deosebire de stradă, pricepură imediat că aveau de-a face c-un rahat de copil, rămas într-o ureche. Depășea totuși ce-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
negustorului și cerea cu o voce puternică de se auzea până în fundul cîrciumii: - Coană Lino, dă-mi și mie o sticlă de lampă numărul doi! Asta era măsura cu care începea: un cinzec. Privea drojdia veche, o amirosea cu nările hulpave, făcea din ochi nevestei. - Merge... Nu se așeza pe scaun, ca oamenii. El bea de-a-n picioarele. - Destul o să stau culcat în groapă, zicea. Când e vorba să beau un rachiu, barim să-l simt și-n tălpi. Câte nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mi-e foame. Mai vreau. PARASCHIV: Trebuie să te porți frumos cu mine. MACABEUS: Mă port frumos. PARASCHIV: Ar trebui să-mi pupi mâna. MACABEUS: Ți-o pup. PARASCHIV: Ha! (Îi îndeasă alt cartof nesărat în gură.) MACABEUS (Înghițindu-l hulpav.): Era... fără sare... PARASCHIV: Sarea ți-o dau separat... (Îi presară sare pe limbă.) MACABEUS: Mare cutră ești... PARASCHIV (Râzând.): Zău? MACABEUS: Ah ce te-aș mai beli! Ce te-aș beli! PARASCHIV (Hohotind.): Zău? Nu mai spune! (Râs sadic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o părere dincolo, peste Bulevard. Era liniște. Doar fulgii foșneau, învălmășiți, rotocoliți, de parcă trecea o făptură de vălătuci și umbre prin preajma noastră, pierzându-se în josul Bulevardului, spre Cercul Militar, spre cinematografe, mai în jos, spre Cișmigiu, topindu-se în gura hulpav deschisă dincolo de încrucișarea cu Calea Victoriei. Priveam ușor speriat spre gura aceea de beznă în care se mistuia firava lumină venită din cer. Parcă o făptură uriașă aștepta acolo cu fălcile larg deschise, gata să înghită pe oricine s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o copilă zveltă, culegând parcă sunetele și cuvintele acelea ciudate ale cântecelului din nevăzutele crengi ale unui copac crescut dintr-odată în mijlocul odăii. O urmăream nesătul de ea. Nu îndrăzneam totuși să mă reped și s-o trântesc în pat, hulpav, de parcă n-aș mai fi avut-o până atunci. Mă rușinam, ca niciodată, de dorința izbucnită. Mă lăsam doar copleșit de mica taină pe care Ester o oficia chiar atunci, pogorâtă ca dintr-un timp din care nu mai răzbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu m-am lăsat miluit, totuși, cu scuza că așa-i tradiția, să nu refuzi sau să jignești omul care-ți dă. Și alte baliverne. Geme în mine neamul de milogi. Educația a încătușat doar instinctul. El se zvârcolește însă hulpav, așteptând prilejul doar să țâșnească slobod. Nu știu dacă a refuza plocoanele înseamnă a fi moral. Cred doar că este o teamă orgolioasă să mă mânjesc doar pentru câțiva dolari. Dar pentru un sac de dolari? Zadarnice toate zbaterile stârpirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umed. Nu mai făcusem așa ceva niciodată. Mă împingea cu mâna. Icnea. „Hai, curajosule! Soldățoi fricos!“ Mă umilea. Mă înfuria semeția ei. Mă amețea în același timp freamătul sexului ei. Seva prelingându-se. Tremurul sfârcului întărit. Am pătruns-o cu limba, hulpav, de parcă aș fi mușcat dintr-o nemaipomenită poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă aprinsesem. Am vrut să mă retrag, să o trag peste mine, să intru cu toată setea în ea. Nu mă lăsa. Se aplecase peste mine, cufundându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un fel de odgon atârnat de brațul stâng. Se oprea la Plăcintăria din dreptul gangului care dădea în curtea interioară, unde fusese cândva redacția ziarului la care lucrase și Eminescu. Îl urmăream fascinat cum își lua cinci merdenele și mușca hulpav din toate odată. Voiam să mă duc la el, să-l întreb dacă acum autobiografia mea e bună. Poate chiar să-l ademenesc la un turț și, mai știi, să obțin cine știe ce destăinuiri de la el. Și permisiunea, nesperată, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă scoată, că multilaterala dezvoltată e după ușă, mă așteaptă, nu întârzii p-aici prea mult, nu voi mai apuca să mă recomand, că șutul metafizic mă va arunca spre marile mistere cosmice ale vomei, mă voi prăbuși în neagra, hulpava gură a haosului și voi voma astral, îndelung, inuman de îndelung, apoi mă voi spăla și mai îndelung pe față, mă voi răcori într-un târziu, zâmbindu-i celui din oglindă, ceva mai zâmbitor și el acum, în timp ce mă șterg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și de un regizor TV. Cântecul doinei are ceva din violența durerilor de dinți ale neamului. Pe cei mai mulți dintre învingătorii istoriei ura i-a ridicat pe soclu, nu blândețea. Noi, românii, am stat câteva secole la interferența coatelor unor imperii hulpave. Fără zelul nemăsurat al cozilor de topor, ocupanții străini nu pot îngenunchea un popor. Niciodată istoria nu începe cu dacă... Unele popoare știu cum să gâdile istoria la tălpi. Uneori arta creditează istoria cu argumente. Istoria este tragică și neîndurătoare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un suhat cu mult trifoi sau, mai precis, cu lucernă crescută sălbatic, mai înaltă ca de obicei, încâlcită și anapoda, în care i se încurcau picioarele; cu un sol periculos, împânzit peste tot de mocirle adânci, pline de noroi lipicios, hulpav și agresiv. Un loc foarte cunoscut și foarte îndrăgit deoarece, chiar pe suprafața lui și prin împrejurimi, încă din fragedă copilărie, în special în vacanțele lungi de vară, aproape zi de zi, împreună cu cei mai buni prieteni ai săi se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
50.000 de euro la..., da? Nu se lasă George Damian avea o casă modestă, o grădină de un hectar și un cal bun la toate treburile. Întîmplător, imensa sa grădină era excelent situată și, din acest motiv, mulți ochi hulpavi erau ațintiți spre ea. Mai întîi a încercat primarul să se înfrupte, apoi un nepot și în cele din urmă un deputat a afirmat că nu se lasă pînă nu va lua o halcă zdravănă. Nepotul s-a poziționat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
grădina din spate, brăzdată de un rîuleț. Vara Șișu dormea pe prispa casei, la aer curat, apărat de un cîine nebun ca și el. Na, cuțu, papă pîniță cu antigel, șușotește Liana. Bietul cîine, flămînd ca un lup, a înghițit hulpav și a murit în dureri groaznice. După cîteva zile Șișu, în plin somn, a fost trăsnit în moalele capului cu un ciomag din alun. Au urmat apoi cîteva coaste, o mînă și un picior, toate rupte și greu de pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]