321 matches
-
par asemeni unor epave scufundate în adâncuri abisale. Țipetele isterice ale femeilor ieșite din minți se amestecă cu strigătele răgușite și înjurăturile bărbaților, cu nechezatul sfâșietor al cailor de la trăsuri, care se cambrează cu albul ochilor mărit din pricina spaimei. Un huruit greu, difuz și îndepărtat, se amplifică amenințător cu fiecare clipă, până ajunge la un duduit amenințător care face sticla geamurilor să vibreze. Și brusc, iată-le! În formație de luptă, avioanele strălucesc în lumina soarelui asemeni unor uriași fluturi metalici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
loviturii. Rafale lungi de automat ciuruiesc pereții, geamurile explodează și cioburi tăioase se împrăștie haotic peste dușumeaua fără covor a încăperii. Firimituri din tencuială galben pal cad peste mobilierul sfărâmat. Urmează o liniște încordată. Departe, se aud bubuiturile antiaerienei precum și huruitul gros al avioanelor. Gaie, să-i radem! N-am chef să dau ortu' popii sub bombe pentru doi păduchioși! spune cu voce subțire și rea cel care pare a fi șeful. Aduși de spate, cei doi pătrund înăuntru. Vizează atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice soneria Europei țipând fals”, „huruitul roților în beznă”, cinematograful și afișele luminoase, rotativele imense ale tipografiilor, sondele de petrol, zgomotul trenurilor și „serenada mașinilor de scris”, telefonia, întregul „concert urban”, uzinele, compartimentele de „transatlantic”, „mările din sud” etc. pătrund firesc în ecuația imaginii, într-o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu sânge. Nu e, de altfel, singura referință posibilă la expresionism. Adeseori, sub entuziasmul întâmpinării feeriei citadine, străbate o tensiune surdă, un aer de „nebunie”, o anume stridență, pe care „țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților în beznă / și nebunia ca un noroi până la gleznă”, ori alte versuri precum: „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. Abstract surâsul. Vântul prins de epilepsie / Întreg șahul cer, în apă cu frunze
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
țâțânile bine unse”; apoi, „colegul de bancă” cu „fața parcă mai limitată în spațiu”, „rostind o sentință”, „camarazii șcareț își făureau lanțurile utile”; în sfârșit, „viața care grohăia între rufele întinse, între dosarele civilizației”, „cârdurile de rațe sălbatice ale nopții”, „huruitul magazinelor încuiate” etc. - aparțin acestei arii negative, căreia i se opune radical suita de figuri ale luminozității și prospețimii spirituale a Poetului: din nou dimineața, cu un refren ce ritmează, din loc în loc, structura de ansamblu a poemului („Alergam cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a „lanțurilor sângelui” zăngănind “în închisorile vinelor” ... În ce privește suita corespondentă de metafore ale inerției, ea nu era, tot aici, deloc mai săracă, de la „mucegaiul zilelor”, „somnul lânced” al plantelor ori „nămolul durerilor ce ne sug tălpile”, până la „nisipul nemișcării” și „huruitul ancorelor șcareț anunță un etern naufragiu”. Oriunde am căuta, ne întâmpină reprezentări strâns înrudite ale obsesiei fundamentale - în ordine negativă - traducând frustrarea, singurătatea, abandonul, absența ecoului la apelul solitarului. „Ca un tavan ne-apasă, prieteni, viața scundă” - putem citi, bunăoară
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
înainte de cutremur ca “prevestitori biologici” de seism. Multe viețuitoare (animale, păsări etc.) pot detecta sunete și mișcări ale scoarței terestre și chiar ale “măruntaielor” pământului care nu pot fi percepute de cea mai modernă aparatură seismologică, simțind și auzind un huruit subteran cu mult înainte ca pământul să se cutremure. înainte de anul 1835, înainte ca orașul chilian Talcuhuana să fie distrus de cutremur, cîinii fugiseră din zonă, iar când Riviera franceză a fost zguduită de un seism catastrofal, în 1837, toți
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
ne omoară!". Dar printre ei erau și băieți mai spălați. De fapt, ce se întâmplase? La primul zgomot mai atipic ei au răsturnat niște tomberoane. Unii s-au băgat în tomberoane goale și alții au început să le împingă și huruitul acela a amplificat zgomotul". S. B.: Am o poveste similară care va fi publicată în cartea despre militarii Revoluției, în care un militar povestește că îi știe pe cei care au aruncat cu petarde, că erau băieții de la el din
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
într-un zumzet babilonic de limbi străine, muzică de tot felul, care s-auzea și răzbătea, fie de la microfoanele din pereții aeroportului fie, mai ales de la aparatele de radio portabile ale călătorilor. Și, peste toate, se suprapunea la scurte intervale, huruitul metalic, ca un scrâșnet satanic, al aeronavelor ce decolau sau aterizau, aproape permanent. Arhitectura ultramodernă a acestui uriaș aeroport, construcțiile diverse și liniile lor îndrăznețe, încăperile numeroase și multiforme, care deserveau deopotrivă zeci și zeci de linii aeriene și făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de te vede lumina zilei. Și câtă hârțogăraie, după ce că n-ai loc să te miști... Sunt romanele vieții mele, i-am spus. — Ferească Dumnezeu de-un cutremur, că te-ngroapă de viu sub toată arhiva asta. Iar pompa hidroforului cu huruitul ei abia de l-a lăsat să ațipească, Însă de-acum va ști unde să tragă când s-o mai nimeri prin București, până la iarnă sau la toamna ailaltă, vere, cine știe ce-o mai fi până atuncea și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să mă trezesc pe la zece ca să repornesc pompa, și ajunsesem chiar să mă gândesc dacă merită să-mi stric relația cu administrația blocului și să pierd camera asta pentru care nu plătesc nimic, fiindcă nu poate ea să doarmă cu huruitul pompei În cap. Cât de curând Însă, aveam să accept că Ortansa merită atâta sacrificiu, să mă trezesc pentru ea la cinci dimineața și să mă culc la loc. Începuse de-acum să aducă bani În casă. Nu numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cer fluturând batiste și pălării, din ce în ce mai mici.. tot mai mici... Satul pribegiei noastre rămânea în urmă, tot mai în urmă, cu lacrimi și o tristețe adâncă, cu neputință de înfățișat în cuvinte. În urechi îmi mai răsună, o vreme, printre huruitul și pocnetul roților pe șine... glasul lor tremurat.. „De-ar fi Moldova în deal..” Roțile huruiau pe șine tot mai grăbite.. „la cru ce... la cru-ce...”, ticăiau la trecerea peste ace. Abia atunci mi-am retras mâna rămasă întinsă spre
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Un fior ne săgetă inima la toți. După un an de pribegie, în marele refugiu, ne întorceam acasă... acasă la noi. La ieșirea din tunel, trenul se repezi la vale cu o iuțeală năucitoare, înfiorând codrii cu șuierul mașinii și huruitul asurzitor al roților pe șine. Nălucind pe la ferești, copacii alergau îndărăt, vâjâind și plesnind cu frunzele în geamuri, parcă vrând să se năpustească înăuntru. Pe partea dreaptă, un perete de un verde crud, primăvăratec, se înălța până la cer, cu copaci
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Aia mă prevenise în privința asta. Poate că cerul atât de apropiat a înrâurit asupra ritmurilor mele vitale. Am simțit o ciudată comuniune cu mișcarea aștrilor. La Tomis îmi plăcea să contemplu profunzimile valurilor, dar freamătul stelar era mai atractiv decât huruitul adâncurilor marine. E atâta vitalitate cosmică în ceruri, poate mai viguroasă decât oricare alta pe care am trăit-o vreodată. Aici, pe Kogaionon, creierul meu a intrat în comuniune directă cu ritmurile altor lumi, iar eu mă simțeam în stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bruiaj amplificată la maximum de difuzoare. Panica produsă s-a datorat, după afirmațiile unor participanți, nu atât zgomotului, ci existenței unei senzații fizice de spaimă atât de puternică încât lăsa impresia unei treceri în inconștient în timp ce în urechi răsuna un huruit insuportabil". M. M.: Așa e! Așa e! S. B.: " În acest sens, colonelul Goran, șeful Securității Capitalei, declara: "Simțeai o presiune în atmosferă, se simțea o teamă, o așteptare a unei explozii". Asemenea trăiri pot fi provocate, după părerea unor
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Facultatea de Litere, secția limbi străine. Îmi vedeam cu ochii visul de a deveni profesoară, ceea ce Îmi doream de când nici nu știam să scriu și să citesc. A venit Însă nefasta zi de 22 iunie 1941, s-a dezlănțuit infernalul huruit al avioanelor hitleriste, căci a Început războiul. Sovieticii au părăsit Cernăuțiul, noi am Început să trăim Într-o derută totală, ascunzându-ne În adăposturi. Basarabia și Bucovina au revenit din nou României. Ați simțit antisemitismul? Da, concomitent cu aceste evenimente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dreaptă și argintie, ca o pedeapsă aplicată cu vergi de oțel. Răpăia pe casă și pe stânci și ciuruia marea. Tunetele răsunau ca niște piane imense care s-ar fi rostogolit pe scări, pe urmă s-au domolit într-un huruit continuu, înecat aproape de plesnetul ploii. Fulgerele se succedau și se înnodau în iluminații prelungi, care colorau iarba într-un verde sumbru și stâncile într-un orbitor galben-ocru, galbene ca mașina lui Gilbert. În casă domneau tensiunea și emoția și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
transferare aproape integrală a vieții pe o scenă, cea a poemului: "mă amestec în conflictul dintre rațiune și sentiment/ fluierând tot/ nelăsând eroina să piară/ între tatăl contrareformat/ și logodnicul cam hughenot,/ (...) la glezna mea dreaptă lanțul cauzal/ scoate un huruit de zi mare,/ pesemne că poemul înaintează greu,/ metru cu metru/ casă cu casă...", Epilog. La Geo Dumitrescu, fraza comună, care răsună pe străzi sau în cafenele, în berării, se repetă obsedant, în jurul ei se construiește câteodată un text întreg
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
creștea continuu. Noapte de noapte orașul dormea liniștit, doar bâlciul își trăia cu o intensitate maximă timpul său, până se sfârșea. Plecarea era și ea un spectacol. Multe mașini mari, încărcate porneau la drum. În locul lor rămâneau praful și amintirea. Huruitul asurzitor al mașinilor mai trezea încă o dată orașul adormit. Lumea privea în tăcere. După plecarea lui, oamenii se retrăgeau în casele lor. A doua zi nu se mai vorbea de bâlci. Orașul de câmpie întinsă, monotonă, redevenea el însuși. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
casa veche! Am sărit din pat ca un resort pus în mișcare de o forță colosală. În câteva fracțiuni de secundă mă aflam afară, în fața casei. Pământul se cutremura nestăpânit sub picioarele mele, fulgere albastre țâșneau din crăpăturile lui, un huruit puternic, înspăimântător umplea văzduhul. Casa bunicii se prăbușea sub ochii mei. Șezlongul se sfărmase, poate, și el sub dărâmături. Mă bucuram și mă întristam, totodată. Năuc încă, mă îndepărtam înfricoșat de casă. Când liniștea s-a așternut peste tot și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a înțeles că în general eficința maximă se obține la sursă. Elementele mașinii sunt astfel concepute încât în timpul funcționării nivelul sonor rezultat să fie minim. Inginerii mecanici au găsit soluții ingenioase pentru diminuarea zgomotului produs de motoare, cauciucurile pneumatice înlătură huruitul roților pe pavaj, utilajele sunt dotate cu fundații și structuri amortizoare de vibrații. Uzinele americane producătoare de transformatoare electrice gigant au construit o imensă “cameră surdă” unde cercetările și măsurătorile se pot realiza pe scară reală. Cu toate că prin natura lor
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Bejan Domnica, Carp Costică () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92824]
-
complet când m-am aplecat și am ridicat păpușa. Am întors-o și am văzut becul roșu pâlpâind în ceafă, semn că fusese activată. Am închis întrerupătorul minuscul de sub luminița roșie și l-am închis pe Terby. Se auzi un huruit, apoi păpușa rămase țeapănă. Când am lăsat-o jos pe patul lui Sarah, lângă perna mutilată, am remarcat că păpușa era caldă și ceva pulsa dincolo de penele ei. O liniște apăsătoare se așternuse în cameră, deși zbenguiala dansului vibra dedesubt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
odată cu trecerea timpului. Într-un târziu, Miller strigă la cei de sus. - Dale - nimic? - E liniște acum, i-a răspuns Dale. - Sam - nimic? Răspunsul lui Sam a fost întrerupt când DCE-urile începură din nou să piuie. După care urmă huruitul camerelor video. Apoi s-a auzit un sunet care m-a tulburat mai mult decât bătaia ritmică sau sunetele emise de detectoare. O voce cânta. Muzica începu să răsune în toată casa. Un cântec din trecut revărsându-se de pe una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nenumărate poduri, printre rariști, prin poeni din una se vede departe Neamțul și cetățuia înnaintăm mai mult în tăcere. Ici-colo câte un izvor; ici-colo câte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, zburând ușurel la fața pământului; un huruit dulce și înnăbușit de turturea într-un desiș, în văi. În urmă pe Agapia, se adună nouri și tunetul murmură moale răsunând ca o căruță la poduri în depărtare; zăpușeala crește; într-o bae continuă urc și cobor, pe deasupra văilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
până în toamnă, când au dispărut la fel de fără de veste cum apăruseră. Dar până atunci, ce nebunie! Învârteam volanele, trăgeam de manete, de manivele, acționam mecanismele de la bord, totul funcționând în gol, de bună seamă, dar ce conta? Suplineam cu vocile noastre huruitul real al motoarelor, al ambreiajelor, imitam păcănitul gloanțelor și bufnetul obuzelor, căci imaginam lupte, canonade, urlam comenzi, holbând ochii cât cepele, ne luam prizonieri unii pe alții, muream și înviam, luptam, în fine, toată ziua și nu ne-am fi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]