331 matches
-
Pergoleze murise auzindu-și Stabatul. Aceasta s-a întîmplat în Vinerea Patimilor, cu două zile mai nainte de ziua ce se hotărâse pentru nunta ei cu acela ce i-l da familia. {EminescuOpVIII 585} DESCRIEREA CIUMEI în Thucydides (Războiul peloponez[iac], cartea II, 5, 47 - 55) [ 47] Îndată după începutul verei (430 î. d. Chr. ) peloponezienii și aliații lor, cu două sau trei părți ale armatei năvăliră în Attica, ca și mai înainte, sub comanda lui Archimadus, rege al lacedemonienilor, fiul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Thot. Piesa este... translucidă. Osiris se află la capătul puterilor dictatoriale ("Faraon sînt eu? Păi zău că era mai bine pe vremea predinastică. O să instalez democrația! Să se conducă singuri! Și faraonul să fie eligibil. Din doi în doi ani. Iac-așa!"; ar mai avea o soluție să se proclame zeu (dar... "Cum? Tu zeu și eu muritoare?" se interesează, candidă, Isis, înainte de a afla că poate fi canonizată și ea); pînă una-alta, Osiris are ce are cu etiopienii ("Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu ea peste glezne tot drumul până acasă, iar apoi a încuiat-o în debara până seara târziu - cu picioarele legate, ca să știe o treabă. — S’ te mai prinz o dată la bulangiu’ ăla și n-o să ți le mai leg iac’ așa. Nu te teme, c-o să-ți fac mai mult de-atâta! Când a venit prima oară la New York, avea optsprezece ani și nici ea nu mai avea o măsea în gură. I le scosese pe toate (din motive mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
familie cartea mea făcea valuri. Tata era furibund, ca să reiau adjectivul de care se servise chiar ea și pe care cu siguranță nu-l găsise În Formarea deprinderilor a lui Paul Guillaume, subiectul tezei ei. — Cum adică furibund? spusesem eu. — Iac-așa, turbat, scos din fire, furios, ce știu eu! A primit un telefon de la un critic de la revista La Croix, care voia să se asigure că nu era el autorul romanului tău! Mama spune că tata n-a mîncat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
are un potențial crescut de intimitate (conversația, privirea în ochi, acel abia șoptit „cum vă merge cu adevărat?“), domolit de prezența celor șase slujitori ai nababului. Trei însoțitori duc sceptre în forma penelor de păun, alți trei poartă cozi de iac montate în argint, toți foarte serioși, așa cum se cade la o astfel de ocazie. Sir Wyndham îi ignoră cu stoicism, pretinzând că-și drege glasul. — Înălțime, vă rog să mă urmați. În grădină. În timp ce stau pe veranda din spate, dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Tu ce-ai fi făcut în locul ei? Episodul 31 UN EPISOD MAI SLAB Vei avea acum în fata ochilor tăi încercănați, mărite Cetitoriule, un episod mai slab. In chip firesc, din gunoiul memoriei tale încercate, răsări-va întrebarea: „Da’ de ce?” „Iac-așa!”, am putea răspunde noi, dacă n-am ști de câtă osârdie dai dovadă urmărindu-ne vighil preumblarea noastră epică, dacă n-am cunoaște neostoita ta vrere de a înțelege cum de, cu aceleași personaje și uneori cu aceleași vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aceleași vorbe, un episod iese lin, curgător, că-ți vine să-l mai citești o dată, iar altul iese câș, că-ți vine să-l citești de trei ori și-o și faci. Noi, mărite Cetitoriule, nu vom zice, ferească sfântu’, „iac-așa!”, deși tare ne stă pe limbă, ci om pune cu băgare de seamă uneltele noastre pe masă, om desface mașinăria în bucăți, iar tu să fii atent la mecanism. Toată boala vine de la personaj. Merge personajul, merge și narațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îl dibui, îl apucă de după ceafă și... — Preacuvioase! Preacuvioase! — Ce-i? - sări Metodiu în capul oaselor. — Preacuvioase - șopti Iovănuț cu ochii umflați de nesomn - rogu-te, întoarce-te pe cealaltă parte, că faci tare urât! — Cum am făcut? - glăsui Metodiu. — Iac-așa - răspunse Iovănuț. Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! Episodul 162 VISUL SURORILOR ACETOASA în cămăruța lor de la catul întâi, strâmtă, întunecoasă, cu o fereastră care nu dădea spre nimic, surorile Acetosa se dezbrăcară pe tăcute, își luară cămășile de noapte catolice și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Journal of the Royal Society for the Promotion of Health, 1982, vol. 102, nr. 1, pp. 9-10. Chesney, Mary, Fostering the Parent-Child Attachment Relationship, 2006, citat în 16 august 2008, disponibil pe internet la adresa http.//www.med.umn.edu/peds/iac/topics/attachment/home.html. Coakley, Jennifer F. și Jill D. Berrick, "Research Review. In a Rush to Permanency: Preventing Adoption Disruption", în Child and Family Social Work, 2007, vol. 13, nr.1, pp. 101 112. Cocozelli, Carmello, "Predicting the Decision
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
282 Leslie M. Singer, David M. Brodzinsky, Douglas Ramsay, Mary Steir și Everett Waters, 1985, op. cit. 283 Mary Chesney, Fostering the Parent-Child Attachment Relationship, 2006, citat în 16 august 2008, disponibil pe internet la adresa http.//www.med.umn.edu/peds/iac/topics/attachment/home.html. 284 O versiune intermediară a acestui capitol a fost publicată în Doru Buzducea, ed., Asistența Socială a Grupurilor de Risc, Editura Polirom, Iași, 2010. 285 Richard P. Barth și Marianne Berry, 1988, op. cit.; et seq. Ellen
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe vârful dealului. Epuizat și murdar, spionul renunță să mai încerce să se țină după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vine să renunț, fiindcă mi-e somn și, în ciuda caloriferelor încinse, mă încearcă niște frisoane. Adică am un început de viroză, cu tot regimul japonez în coada căruia m-am ținut și eu, vorba lui nea Pișcoci, cum am putut. Iac-așa. Deci 7 km (evident, pe jos). I-am mărșăluit? O-ho! Cu vârf și îndesat, plus un supliment de alți zece, cu taxiul, care nu contează. Aș zice că treburile m-au împins, ca norocul, dintr-un cap într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
jos până la coapse. Micile tălpi de la pantofi Îi erau Înauntrul camerei. Între buze - o rafală de senzualitate de un roșu aprins, asimetrică, sceptică și cărnoasă, de afacere-și-vis - țigareta mocnind la capăt. Mai era și peruca, un amestec de păr de iac și de babuin cu fibre sintetice. Shula, ca toate doamnele, poate, avea nevoi - avea nevoie de gratificare a numeroase instincte, avea nevoie de căldura și apăsarea bărbaților, avea nevoie de un copil de alăptat și Îngrijit, avea nevoie de emancipare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
eu cred că n-ai bilet. Coborî cu mine și mergem la sediu. La sediu Lucy este invitată să plătească douăzeci de lei amendă. De unde? Atunci controlorul îi cere numele, adresa și telefonul de acasă, și sună la Bărbie. Și iac-așa vine mama repede cu mașina și plătește amendă. − De ce-ai mers fără bilet? − Pentru că nu aveam bani și tu m-ai lăsat la spital. − Doamne, ce zi! Că un film de groază!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
locul. Ba știu, părinte. De la Ștefan Năstase postelnicul, pe care l-am tot întâlnit noi pe Podul Vechi și cu alte afaceri. La 15 sptembrie 1772, cei trei târgoveți spun: „Adică eu, Grigori conduragiu,...și eu, Gavril menderegiu,...și eu, Iac jidov, dat-am zapisul nostru la mîna...postelnicului Ștefan Năstase. Adică...am luat de la dumnealui zeci stînjăni de loc...pe Podul Vechi...pe care loc să avem a face trii dughene cu a noastră cheltuială cum ne-a place...cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lumii, că nu ne mai rabdă bunul Dumnezeu pentru păcate, că s-a stricat, maică, lumea, e numai cu ochii după furat... Și se-mbracă, își pun cercei ca curva Babilonului, cu ochi dați cu creioane albastre, cu părul ridicat iac-așa, cu sprâncene parcă-s de căneală și alte sulemeneli, cu papuci cu călcâiul ca un fus... Dacă voia Dumnezeu ca omu’ să fumeze, îi făcea un hogeag în creștet... Și, iaca, nu i-a făcut hogeag, că n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe vârful dealului. Epuizat și murdar, spionul renunță să mai încerce să se țină după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mai vorbi și cu frate-meu. Destulă vreme te-am ținut de la trebi... ANISIA: Ba să mă ierți, rogu-te, oi sta și eu de față, că prea-l îmbrobodești de câte ori vă întâlniți, de-ți dă și perna de sub cap. Iac-așa! DĂNILĂ: Da' stai, păcatele mele, că nu te-oi ținea în spinare! ISPAS (vine): He, he, lume nouă! Ai mai venit să ne vezi, Dănilă? DĂNILĂ: Ziua bună, bădie Ispas. Iaca, treceam și pe-aici cu nacazurile și grijile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bine c-ai uitat unde se află. Anisie... Anisie, să nu-ți mai spun o dată... ANISIA: Da' rămâi cu frate-tău și te pupă-n bot cu dânsul. Eu am plecat la ale mele, că nu mai pot să sufăr! Iac-așa să știi! (Pleacă, de la colțul casei) Huști, cobăilor!. Iar ați venit la mâncare? Parcă-ați fi de-alde Dănilă... La scurmat în dosul șurii, nesătulelor! Se depărtează bodogănind) ISPAS: Măi frate, mai zic eu femeii ce-i zic, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
întors, Dănilă, că nici n-ai plecat bine. S-a-ntâmplat ceva? DĂNILĂ: Nu s-a-ntâmplat nimica. SMARANDA: Zicea băietu' că iei boii. Ți-a împrumutat frate-tău carul? DĂNILĂ (caută ceva pe lângă gard): Nu. SMARANDA: Atuncea cum? DĂNILĂ: Iac-așa! SMARANDA: Spune, măi omule, să pricep și eu. Că doar la păscut nu cred că-i scoți. DĂNILĂ: Nu tocmai. SMARANDA: Și-atunci unde pleci, n-auzi? DĂNILĂ: Ba aud. SMARANDA: Și dacă auzi, de ce nu răspunzi? DĂNILĂ: Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai mire atâta de ce vede. Și eu unde să mă duc? Nu mi-a spus frate-meu că-s bun de călugărit? Mă fac dară călugăr! Am să durez o mănăstire pe pajiștea asta, să se ducă vestea-n lume. Iac-așa. Securea-i ici, copacii alături. Numai să-i chitesc și să-i cioplesc. Mă uit și zic: ista-i bun de amânare, cela de tălpi, ista de tumurugi, cela de costoroabe, istalalt de toacă. Scuipă-n palme, Dănilă, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fac semn cu mâna să le arunc mai degrabă ce le trebuie lor. Așa că, diseară, am să-i fac vânt buzduganului istuia falnic până la dânșii. Uită-te bine la el acuma, cât îi ziuă; că, pe urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum spun, și-odată-l azvârl drept la dânșii. CODÂRLIC (sare și-i ia buzduganul): Stăi, nepriceputule! Că buzduganul ista îl avem lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la saramură, de câte ori ai spus că ba asta, ba cealaltă încercare a fi cea de pe urmă, nici nu mai știu. Ia, parcă-mi vine să te-apuc de coadă și să te fac morișcă (arată cum l-ar face morișcă) iac-așa, iac-așa, și când ți-oi da drumu', să nimerești cu nasu-n jos drept unde-a fi mai cald, în străfundurile iadului. CODÂRLIC: Ba să te potolești. Nu te teme, că-i fi mulțumit de data asta. Iaca, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de câte ori ai spus că ba asta, ba cealaltă încercare a fi cea de pe urmă, nici nu mai știu. Ia, parcă-mi vine să te-apuc de coadă și să te fac morișcă (arată cum l-ar face morișcă) iac-așa, iac-așa, și când ți-oi da drumu', să nimerești cu nasu-n jos drept unde-a fi mai cald, în străfundurile iadului. CODÂRLIC: Ba să te potolești. Nu te teme, că-i fi mulțumit de data asta. Iaca, am să-ncep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
NIȚĂ: Să facă... ce? Vorbește mai lămurit. Ori ai început să bați câmpii! Ce fel de minuni? BABA RADA (nu mai are răbdare să tacă): Minuni ca toate minunile, părințele. Ce te miri așa sfinția ta? Și nu numai una. Iac-aici, în cămăruța de-alături, intră cel cu durerea și iese întreg și teafăr, ca din cutie. NIȚĂ: Ei taci! Și cam pe cine l-a aranjat în ăst fel cuvioșia sa, babă Radă? BABA RADA: Iaca-ți spun. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]