1,549 matches
-
de la tatăl său, care a fost la rându-i un vestit crescător de cai în Banat. De altfel și bunicul, husar în armata austro-ungară, fusese un împătimit al cailor, iar tatăl, cavalerist în Regimentul de călărași, în aceeași măsură. Primele iepe au venit cu mânjii de la Herghelia din Izvin, apoi a avut un mânz de la un armăsar ardenez, considerat la acea vreme „regele” hergheliei de acolo. Mai târziu a rămas nea Traian cu soția și singuri au răzbit în toți anii
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
Izvin, apoi a avut un mânz de la un armăsar ardenez, considerat la acea vreme „regele” hergheliei de acolo. Mai târziu a rămas nea Traian cu soția și singuri au răzbit în toți anii care au urmat... Își amintește de o iapă din rasa Nonius pe care a salvat-o în 1964 de urgia colectivizării. A încrucișat-o cu un armăsar trăpaș Orlov rusesc. I-a făcut patru mânji, ultimul la 24 de ani, o vârstă considerabilă pentru un cal. A trăit
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
de ani, o vârstă considerabilă pentru un cal. A trăit 26 de ani în gospodăria de pe strada Dragoș Vodă și a îngrijit-o cu toată dragostea... Iar mânjii îi sunt cei mai dragi, ca niște copii zburdalnici. De la o altă iapă, a avut 6, în nici trei ani. Atunci, își amintește că a dormit în grajd, „că nu-i medic veterinar pe-aproape să te ajute”, spune măhăleanțul nea Traian Bădeanț, grijuliu cu herghelia pe care o îngrijește, cu știința învățată
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
creșterii lor în condiții mai bune, „că doar România a fost cândva una din cele mai renumite țări din lume la creșterea cailor”. „Caii îmbătrânesc și puțină lume știe cât de greu se cresc“, spune nea Traian. Acum are o iapă de 25 de ani, cel mai bătrân cal din miniherghelia sa. „Dar trage la fel de bine ca unul tânăr. N-o dau pe Olghița pentru nimic în lume”... Hrană pentru zeci de milioane Pentru întreținerea unui cal de rasă, mai cu
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
lichideze herghelia, s-o vândă sau s-o dea? Parcă n-ar vrea. A avut odată și niște cumpărători. S-a tocmit cu ei. Dar nu l-a lăsat inima să renunțe la frumusețe de cai. A rămas cu ei, iepele au mai avut mânji, au crescut și uite așa au trecut anii. Dar, zice el, tot se mai gândește. Poate că fostul feroviar, șef în mai multe gări din Banat și performer în tinerețe la lupte greco-romane, tot în echipa
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
timpul lucrului. Vitelor dă-le nutreț învârstat, căci îl mistuie mai bine. Adună și cară acasă lemnele de foc și de zidit. În grajd. Fiindcă iarna boii nu se folosesc la poveri mari, li-se poate detrage puțin din nutreț. Iepele de fătat pune-le foarte puțin la lucru. Grijește să nu se răcească vitele, ceea ce se poate întâmpla dacă le dai nutreț prea rece, sau poate chiar înghețat. Grijește de albine. În pivniță (podrum). Începe sau continuă cu tragerea vinului
Agenda2005-44-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284373_a_285702]
-
în roiuri. E iarnă. Anotimpul rece, Noaptea lungă greu trece, Cu mine gândul petrece, Nu-l pot lăsa să se înece. O nouă zi în calendar va începe, Idealuri noi viața va percepe, Precum caii sălbatici prin stepe, Alergând după iepe sirepe! Referință Bibliografică: NU POT CONCEPE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
NU POT CONCEPE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382336_a_383665]
-
vorba deși în scripte sintagma apare. Omul ar putea fi eventual beneficiar al unei Legi privind drepturi și îndatoriri, care încă nu a fost inventată de politicieni. Aș sugera una simplă: „Dacă nu muncă, nu mâncă”. Creangă asocia școala cu iapa a cărei șa este biciuită dar cu călărețul pe ea. Vai Doamne! Să tot înveți în aceste condiții. Unii maturii, nu le zic oameni că nu merită, pretind formule de politeță de forma: „înalt prea demnitatea Dumneavoastră” , „Mult stimate Domnule
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
ceva? - îl întrebă Costache. - De ce ești în casa mea? S-a întâmplat ceva? - Eram disperați că nu mai apăreai odată! Lăsași frumusețe de nevastă și plecași hai hui, după cai verzi pe pereți, prin ținuturi prin care a înțărcat dracul iapa! Armăsarul necheză și-l împinse cu botul ca să nu se mai lege de nevestele sale și să-și vadă de muierea lui. Când Pătru pătrunse în casă cei de față rămaseră îngroziți. Bărbatul avea chipul galben ca ceara. Soția sa
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
să vezi cum lacom gura scurgerii se cască gata să te absoarbă odată cu apa uiți de tine un timp până când susurul apei iar crește ca un ecou al inimii șoptindu-ți despre paparudele ce vor aduce totuși la venirea nopții iepele nărăvașelor ploi ca să adape și-nsetarea melcilor. Referință Bibliografică: CÂNTEC PENTRU MELCI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2272, Anul VII, 21 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CÂNTEC PENTRU MELCI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382971_a_384300]
-
Se crede Richard al III-lea, al IV-lea, Hamlet! Și chiar pe Caravella, sigură că, până la urmă, va fi încălecată de către toți bărbații urbei, în afară de unul. De parcă aceștia ar izbuti ceea ce nu a reușit o escadră: să potolească o iapă! În privința Filozofului, lucrurile sunt mai complicate, aș putea să aștern cel puțin o nuvelă. Cum să scriu de bine despre Magistrat, vrăjmașul meu de moarte? Mi-a cumpărat, cândva, trei manuscrise și le-a distrus în fața mea. Le-a ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe măsura lui. Nimeni nu mai e sănătos aici! Doar simulez că mă supun mesajului. Nu pot fi personaj în cartea nimănui! MAGISTRATUL. Aș putea să-l înfund definitiv pe Romancier. Și el, și Eremitul s-au culcat cu Caravella. Iapa asta cred că are o supraglandă care stârnește și atrage de la distanță. Un miros, o undă; poate să distrugă toată Stațiunea. Pe aici nu a mai existat o asemenea femeie. Romancierul a fost văzut umblând noaptea. Eremitul, de asemenea, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cauză. În fiecare târgoveț zace un Iago. Un Cain. Când o comunitate nu mai poate fi îndreptată, trebuie distrusă. O voi da pe mâna Castelanului, acesta nu va cruța pe nimeni. Voi pieri odată cu gloata. Cu Magistratul, cu Filozoful, cu iapa de Caravella; cu Autorul care ne însuflețește, pentru că nu există nimic pe lume fără Autor. Îl voi numi chiar așa: Autorul. Undeva, peste mine, hotărăște cele ce se vor petrece în Stațiune. Acum i se va înfunda. Ursul e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
rivalitatea care aici a explodat. Cât despre faptul că nici unul dintre ei nu a fost semnalat la Florența, cu toată vânzoleala de pelerini și postulanți, de armurieri și de negustori care se aruncă peste oraș ca niște tăuni pe o iapă gravidă, cred că e cu totul nerelevant ca argument adversum. — Atunci, cine credeți că ar putea fi meșterul cel mai disprețuit? Întrebă poetul. Ceilalți evitau să răspundă, schimbând Între ei priviri perplexe, ca și când ar fi ezitat să formuleze o judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i pieptul. Glasul ei ascuțit tăia ca un pumnal. Dante se oprise dintr-o dată, cu două trepte mai jos. Fata se apropie și se aplecă spre el, atingându-l cu sânul. Poetul simți un miros confuz, suflarea animalică a unei iepe amestecat cu ceva artificial, unul din parfumurile acelea ieftine care se vindeau În piețele din Oltrarno. — Pietra, bâigui el. Tu ești? — Da, eu sunt, messer Alighieri. Sau trebuie să te numesc prior? Se Întinse și mai mult spre el, căutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
doi vorbeau, deoarece, cum aminteam mai înainte, celui de-al treilea tovarăș, printr-una din acele nefericite întâmplări care au hotărât de-atâtea ori soarta rapsozilor dunăreni, i se tăiase o bună bucată din limbăî, ajunseră în fața unui luminiș. Deodată, iapa spătarului Vulture sforăi și se ridică în două picioare. — Hooo, Laika, hooo, că nu dau tătarii! - își domoli iapa spătarul Vulture, bătând-o ușurel pe grumaz. — Ba uite că dau! - urlă atunci luminișul și zeci de tătari mascați în tufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
au hotărât de-atâtea ori soarta rapsozilor dunăreni, i se tăiase o bună bucată din limbăî, ajunseră în fața unui luminiș. Deodată, iapa spătarului Vulture sforăi și se ridică în două picioare. — Hooo, Laika, hooo, că nu dau tătarii! - își domoli iapa spătarul Vulture, bătând-o ușurel pe grumaz. — Ba uite că dau! - urlă atunci luminișul și zeci de tătari mascați în tufe îi înconjurară pe eroii noștri, ridicând arcurile. — Nu trageți, tovarăși! - strigă repede Vulture. Suntem oameni buni! — Mucles! - urlă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noastră fuse crudă astă dată. Suntem fețe mari, boierești. Du-ne la mai marele tău. Tufa foșni nehotărâtă: — Ascultă, băi arătare, dacă minți și dacă nu ești ce sugerezi că ești, și-l tulbur degeaba pe han, ți-a plânge iapa de milă. — Să fie precum zici, cinstite tătar, răspunse spătarul. Când tot alaiul tătărăsc și-al proaspeților prizonieri pătrunse în tabără, hanul cel tânăr, sora sa Huruzuma și cei doi călugări moldoveni se delectau cu kumâs. Tufișul cel mare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
câte ceva, dar nici nu mai știm ce se poate povesti. Că uite, alaltăieri mă oploșisem pe lângă un foc de negustori și, cum se-ntâmplă, dă-i cu bere, dă-i cu vin, mă pune diavolu’ să le-ncep povestea cu iapa lui Vodă. Poveste cunoscută, a ajuns și-n cărți, o știe toată lumea. Și cum povesteam eu mai bine, numai ce se scoală unu care, al dracu’, stătuse la o parte și zice rar: „Ascultă, fârtate, de la cine ai auzit tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aici! Dar n-avem decât trei cai! - spuse Barzovie-Vodă. — Ia ad-o-ncoace la moșul, s-o drămăluiască! - spuse spătarul. Dintr-o săritură pe cal, Cosette fu în brațele spătarului. Calul icni scurt, clătinând din cap; Broanteș se cațără și el pe iapa lui. Stai bine, drăguță? - întrebă spătarul — îhî - făcu Cosette, domolită. — Atunci, spre Moldova! - spuse spătarul, dând bice tustrei cailor. Episodul 71 IASSY ET SES HABITANTS VĂ LEATO ȘAPTE MII ȘI CEVA Dacă neobositului călător îi șade bine cu drumul, molcomului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
chiar și pentru localnicii care trebuiau să stea acasă și să le arate direcția. Nu e de mirare astfel că, aproape simultan, puteai zări pe ulițe, în umbra zidurilor, cai iuți, mici, de stepă asiatică, murgi roșcați de Volga, masive iepe leșești și năbădăioși armăsari arabi așteptându-și stăpânii să iasă din hurbele răcoroase, cu miros plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul lor de origine latină hărmălaia păgână a unor resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
celor două Imperii, fapt de care războinicii comeseni nu-și vor da seama decât mai târziu, în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi. în vremea asta, afară, armăsarii arabi lăsați nesupravegheați, sătui de propriul lor pur-sânge, își maculau originea de clasă cu proletarele iepe răsăritene, dând naștere acelui soi ciudat de cal, calul-mulatru sau calul de povară, caracterizat prin uriașa sa forță de a trage înainte căruța istoriei. Episodul 72 RUGĂCIUNI Și iată-i acum pe cuvioșii călugări Metodiu și Iovănuț ajunși în culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-o pe mătușa mea care m-a crescut, că eu n-aveam mamă, cum se-aruncă de gâtul unui cazac, drept pe calul lui, și pe-aci ți-e drumul, pe la Nistru. Eu dau fuguța la unchiu ce-și potcovea iapa în curte și-i strig: „Scoală-te, unchiule, c-a fugit mătușa cu-n cazac!”. „Ce vorbești, mă?” zice de pe scăunel unchiu ce era un om liniștit de felul lui. „Ce zi e astăzi?”. „Joi!” strig eu. „Atunci n-ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încotro au luat-o?”. „încolo!”, arăt eu. „Ciudat, zice unchiul. Au luat-o aiurea. Bei ceva?”. „Ce să beau?!”, fac eu. „Bem un vin, te-ai făcut și tu băiat mare. Ia ține-aici”. Și-mi dă să țin piciorul iepei și el se duce cu găleata în pivniță. Iapa, cum mă simte, unde nu-mi dă una cu copita drept în frunte, c-am zăcut cu unchiu tot Postul Paștelui. De-atunci urăsc toate femeile. Episodul 96 LA PRORA Câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unchiul. Au luat-o aiurea. Bei ceva?”. „Ce să beau?!”, fac eu. „Bem un vin, te-ai făcut și tu băiat mare. Ia ține-aici”. Și-mi dă să țin piciorul iepei și el se duce cu găleata în pivniță. Iapa, cum mă simte, unde nu-mi dă una cu copita drept în frunte, c-am zăcut cu unchiu tot Postul Paștelui. De-atunci urăsc toate femeile. Episodul 96 LA PRORA Câtă vreme spătarul Vulture și Cosette ședeau la pupa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]