19,061 matches
-
din cărțile didactice pe care le tipărește, Creangă se mulțumește cu bojdeuca sa, cu lut pe jos, "care, spre a continua cu vorbele Călinescului, vara ține răcoare și produce tălpilor goale o senzație plăcută, o gîdilare plăcută, cum o dă iarba pe locul de pășune". Pofta de elementaritate i se mai vădește în "cămeșoiul de pînză cu dungi albastre, lung pînă-n călcîie", în care se poate mișca în voie, ca și-n putina "pusă în cerdacul de dindos", în care se
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
probabil, plictiseala și depresia, de aia e și slujba așa anodină și Bucureștiul așa tern. Macro-Bucureștiul, pe care-l cuantifică în călătorii marcate pe o cartelă de metrou și în orele plictisitoare de la locul de muncă, pentru că, văzute "la firul ierbii", cele mai mărunte obiecte capătă duh, se dinamizează, intră într-o poveste. Iată cea mai poetic-nedreptățită ulcică din literatura română: "Noi zicem: oala a fost golită. Întreb: cum adică golită? Cu sau fără lapte, își duce imperturbabil zilele ei. Stă
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
omului față de multiplele tentații ale destructurării, Mattis Teutsch se autodefinește ca un umanist absolut, ca un apologet al omului pur, cu o dinamică intrinsecă și ireductibilă, abstract și etern, fără limite și fără istorie. În jurul acestui tip uman nu crește iarba și întreaga natură se surpă. Mattis Teutsch este creatorul deplin al unui umanism în sine, fără urmă și fără context. II. De la Ideologia artei la Constructivismul social În cartea sa atît de neobișnuită, apărută la Postdam în 1931, Müller & Kiepenheuer
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
bate joc de genul kung fu inventând nume de tehnici de luptă aberante (tehnica "Ochilor luptători": "te uiți la adversar până se înmoaie și lasă garda jos"), de Tigru și dragon (lupta prin copaci e compensată prin tehnica "săritului pe iarbă" înaltă de 2 metri) și chiar de cele ale lui Wong Kar-Wai (producătorul acestui film și regizorul lungmetrajului O iubire imposibilă). Deși reușit, filmul lui Jeff Lau e foarte eterogen, scenariul o cotește către melodramă în ultima parte; există și
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
Ionașcu, posesor printre altele - în perioada în care l-am cunoscut - a numai cinci tablouri de Andreescu sau atribuite lui, când nu chiar de falsuri, socotind și piesa executată de Dan Ialomițeanu. Perla colecției sale îl constituia tabloul Fata în iarbă (azi în patrimoniul Muzeului Național de Artă), străpuns cândva, nu se știe în ce împrejurări, de un glonț, stare în care, cum s-a văzut, i-a fost încredințat lui }uculescu spre restaurare. Cititorul cunoaște deja natura relațiilor dintre Ionașcu
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
ai culturii române, fără nici o exagerațiune: "...ciocârliile se înălțau în aer ca niște mici bombe, apoi se opreau în loc, și, bătând din aripi, împleteau aerul cu melodioasele lor cântări. Prepelițele, aceste inocente și fricoase păsări, ce nasc și mor în iarba livezilor și în frunzele dese ale dumbrăvilor, prin vocea lor monotonă, dar ritmică, păreau că servă de regulator al cadențelor acestui concert divin..." (Ocna părăsită, capitolul 21). Corupția vremii are și ea definiția ei: "Erau niște lingușeli pline de basețe
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
fi sfârșitul corupției. "La 23 apriliu 1825, locuitorii Bucureștiului erau cuprinși de frigurile veseliei și ale plăcerii. Ulițele mari și mici erau măturate și stropite cu apă; prăvăliile negustorilor și casele boerilor erau împodobite cu ramuri de salcie și de iarbă verde. Un cer senin și un soare dulce, primăvăratec, veneau să completeze acest cadru magnific... Rânzei azi face parte din P.F.I. ceea ce înseamnă partidul foștilor informatori aflați la putere, aliat recent cu un alt partid, nou, mic, dar bătăios, supranumit
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
scene de amor dintr-o vreme pe care, din fericire, am început să o uităm: Se uită atent la Clavdia care intră în cameră, așteptînd să zărească aburi înălțîndu-se din trupul ei de parcă ar fi fost plămădit din țărînă și iarbă cosită, uscate la soare, apoi răcorite cu stropii norilor. Și totuși efluviile de Rexona îi pătrunseră în nări, destrămînd farmecul clipei de reverie. Închise ușa aproape trîntind-o; de ce te-ai enervat atît de brusc? întrebă ea continuînd să zîmbească, te-
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
Cei ce-au dormit către vânt,/ Vești stranii cunoscând și zvonuri/ Adeverite mai târziu: pe-un pat de lemn/ Sunt împilați; călăii îi încalecă,/ Cu clești de aur le scot limba;/ Șomoiog de cânepă înmoaie/ În bidonul cu venin de ierburi;/ Prinsă de cap, ca lipitoarea,/ Limba țăranului e amorțită:/ Se știe locul clevetirii; rădăcina/ De unde iese vorba cârtitoare -/ Cu ștergătoarele de câlți se șterge/ Cuvântul de împotrivire." (Vara muților); Unde-i bărbatul politic, cel ce,/ Luându-și steaua-n frunte
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
ne împietrească în fața micilor ecrane măcar până la 1 septembrie. Ca să nu rămânem cu sufletele îndoliate cel puțin până la vara viitoare... Au apărut generice noi la emisiuni vechi și invers, așa că toată lumea, sufocată de-atâtea noutăți, se bucură să plece la iarbă verde, la plajă, sau la rudele de la țară care, grijulii, îi întreabă pe abia-sosiții: - Da' iară aveți conced, dragă? Să știți că televizorul nostru e stricat... La o astfel de interpelare, pe musafiri îi apucă lehamitea și li se face
De la isterie la bâzâială by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11469_a_12794]
-
scutierul tău, Don Quijote! Te-aș servi ca nimeni altul . . ." etc. Imaginează, în Fals tratat de petrecere a călătoriei (1982) o bucată lămuritoare, Sancho Panza al doilea, pentru ca după un număr de ani, în 1986, să publice romanul Cu cărțile pe iarbă, o parodie la parodia lui Cervantes. Personaje urmuziene deșurubate în planul credibilității, cu nume caragialești (Don Mitache, un ,hidalgo" în drum spre Tupilați și bătrînul șofer Anghelache, pe post de scutier), dau piept cu morile de vînt ale absurdului cotidian
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
le miști în timp mai la dreapta: Cînd vine prietena albă/ un chip îmi sare din sare/ prea repede, / prea repede mi se consumă/ mișcarea căzînd în mișcare." Sau: ,cineva ne caută, ne adulmecă și ne paște/ ca pe ultima iarbă, acum atît de des/ ne ascundem ocolind oamenii/ cu întîmplările lor de neînțeles." Ecourile atît de distincte, la lectură, sunînd ca muzicile de harfă în vremea... dodecafonică de azi, ale poeziei anilor '60... Ultimele scrise înaintea plecării în Suedia și
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
a murit mai statornic mi se pare/ decît oricare lucru încremenit./ O, inimi fragede de animale/ pe care alte trupuri v-au acoperit, / cu gust de apă și pămînt/ precum acoperit e trupul tînăr/ cu alt înfierbîntat veșmînt." Așa că o iarbă cu gust de rădăcină amăruie dă într-o parte alonje vegetale și, foarte aproape, începe deja să aibă rigor de cărbune. Viața lor și moartea noastră otrăvesc, deopotrivă, același suc înțepător, stors din smicele de măr dulce și lungit cu
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
suportarea răbdătoare a relelor aduse lor: „... să ne străduim să imităm pe Domnul (I Tes. 1, 6); ˗ Cine a fost mai nedreptățit ca El? Cine a fost mai lipsit? Cine a fost mai disprețuit? ˗ ca să nu se găsească în voi iarbă a diavolului, să rămâneți trupește și duhovnicește în Iisus Hristos, în toată curățenia și cumințenia”31; filadelfienii sunt conjurați să fie următori ai lui Iisus Hristos în dragostea lor în uniune și supunere față de episcop 32. Numai într-o singură
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
a actorului. Pe scenă, în mijlocul actorilor - el, așezat normal pe un scaun; ei, tolăniți în jurul său pe podea - Andrei Șerban părea un ,învățător" în ambele sensuri ale cuvîntului, inclusiv în acela esoteric; un dascăl care și-a scos elevii la iarbă verde și profită de receptivitatea lor relaxată pentru a le mai transmite cîte ceva, în cel mai simplu și direct limbaj cu putință; și, în același timp, un inițiat care, la rîndul lui, își inițiază discipolii. Cînd am văzut, în
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
deliberat o anume artificialitate. Realizează astfel construcții epice bine cizelate, într-un ansamblu scenic post-renascentist, unde atât povestea, cât și personajele au un rol riguros determinat, într-o regie prestabilită de autor (Ah! Cât de artificial, Plimbare în grădină, La iarbă verde cu Boucher, Două lumi etc.) Într-un anume sens, imaginile sale sunt compuse în tehnica "colajului", cu o compoziție divizată ca imagine, uneori foarte încărcată de puterea de imaginație a acestui desenator fantast care conține într-un dozaj original
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
unei morale cu fundamente etnice și biologice, dar animată de un duh umanist, fără partizanatele înguste atît de răspîndite în mediul "sarabandei valahe". Perspectiva se pierde în zările stenice ale psihologiei comunitare: "Simt nevoia să am rădăcinile natale sub picioare, iarba, chiar nămoalele, pe tălpi, să ascult murmurul apei, șuieratul vîntului în plopi, nuci și arini. Osemintele mele vor zace, acolo, alături de înaintași. Am avut senzația veșniciei și ceea ce numesc filosofii - cu un termen impropriu - a organicității". în numele acestei "organicități" dezacordurile
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
suportarea răbdătoare a relelor aduse lor: „... să ne străduim să imităm pe Domnul (I Tes. 1, 6); ˗ Cine a fost mai nedreptățit ca El? Cine a fost mai lipsit? Cine a fost mai disprețuit? ˗ ca să nu se găsească în voi iarbă a diavolului, să rămâneți trupește și duhovnicește în Iisus Hristos, în toată curățenia și cumințenia”31; filadelfienii sunt conjurați să fie următori ai lui Iisus Hristos în dragostea lor în uniune și supunere față de episcop 32. Numai într-o singură
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
boierii și boiernașii români plăcerea de a poseda arme de calitate, ca și aceea de a se întrece la "tragerea la semn". În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, de pildă, domnitorul Grigore II Ghica ieșea cu suita la iarbă verde la întreceri de tir cu arcul și cu sîneața (flinta). Evenimentul se transforma într-o adevărată serbare cîmpenească, boierii fiind însoțiți de "mulți pehlivani și măscărici", "zăbovindu-se cu naiuri și nagarale" și desfătîndu-se cu "cîntece hagimești ș= orientaleț
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
ce erau mai înainte, deveniseră arțăgoși și tulburători". Feciorii de boieri, mai ales cei strînși în jurul lui Iancu Caragea, feciorul beizadelei Costachi, "se țineau de ștrengării și ajunseseră a fi spaima mahalalelor". "Ei petreceau ziua în Cișmigiu cu lăutari pe iarbă verde și, cum răsărea luna, plecau cu ghitare și cu flaute la serenade pe sub ferestrele fetelor și a nevestelor frumoase. Pînă-n ziuă vuiau mahalalele de cîntece, de gîlcevi, de bătăi și de lătrări de cîini". Infidelitățile declanșau gelozii, orgoliile masculine
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
risipirea acestora într-o zonă aleatorie, autorul aplică strategii ale unificării, ale omogenizării particulelor sale feerice. Uneori un verb joacă rolul de magnet, organizînd versurile pe nervuri centripete: "de piatră limba și versurile adîncul ochilor și cerul gurii/ de piatră iarba pe care o pasc boii cenușii ai clipelor alături de mine/ de piatră pietrele din cerneala cu care scriu de piatră vinul pe care îl beau/ de piatră paginile roșii de carte de piatră sîngele meu vomitînd scîrba de scîrbă de
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
Fie-mi îngăduit să văd în această secvență o reiterare a mitului lui Icar. Prologul nu are nici o conexiune narativă clară cu restul filmului, așa că de ce e acolo? Tot în prolog apare o imagine cu un cal tăvălindu-se în iarbă. Surprinzător, în ultimul fragment, cel care redă color picturile lui Rubliov, există o imagine finală brefă, într-un alb-negru la fel de auster ca cel din primele nouă capitole, cu cai care pasc în ploaie. Circularitatea e evidentă, iar imaginea poate fi
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
unul dintre cele mai valoroase din întreaga poezie basarabeană. Critica literară mai consemnează și alte performanțe ale scriitorului. S-a aflat aproape întotdeauna puțin în afara culturii oficiale, ca un fel de deviaționist. Volumul său de comentarii pe teme de artă Iarba fiarelor (1959) a fost considerat prima culegere reprezentativă de eseuri în literatura basarabeană. A avut tăria de a-și nega întreaga producție literară datorată epocii proletcultiste, printr-un gest întrucâtva asemănător cu acela al lui A. E. Baconsky. Disc (1968
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
a energiei și a tradiției, în poeme ca Vlagă, Copilăria-mi verde, Muzeu, Hălăduire, Fântânile trecutului, Oseminte, Unire etc. Răzvrătit împotriva depresiei și a "non-eului bizar", înstrăinat, poetul apelează la resursele copilăriei și ale originilor (casa, plaiul natal și "singurătatea Ierbii"), pentru a înlătura lașitatea unei sinucideri: "Mâna nu m-ascultă, răzvrătită/ Să-mi reteze gâtul cu tăișul coasei;/ Nu voiesc sub lună să mă spânzur/ Ca păianjenii de grinda casei...// Haide, soare cald, râzi dimineții!/ Haide, suflete, ia cârja vieții
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
ființează, se dilată în spațiu și timp pînă în preajma dumnezeieștilor obîrșii ale universului. Ieșit din sine prin extaz liric-spiritual, bardul se rostește prin mijlocirea textului cosmic, neezitînd a se raporta la scenariul Genezei: "Un poem polifonic./ Un poem scris cu ierburi și pietre, cu vrăbii și cărăbuși.../ Un poem la care cineva a scris în fiecare zi cîte un vers,/ pînă la cele șase care au făcut lumea.../ Pe care l-a scris în cuneiforme, de parcă pe cruce te-ar fi
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]