481 matches
-
meu se tot micșorează Cunosc mai multe locuri ca înainte și mai multe nume din cartea de telefon Zilele mele de azi și de ieri Devin tot mai mici Până dispar într-un punct... Repetiție Zilele copie nopțile In oglinda Iatacului cu tapet și anecdote răsuflate Privesc laguna Prin fereastra deschisă De la pervazul meu cu pernuță Prin casă se fac auzite Cuvinte arzânde Ferecate-n întrebări ascuțite Simt tufișuri crescânde într-un joc inventat când surfez Peste lanurile vecerniei Adulmec sudoarea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se fac auzite Cuvinte arzânde Ferecate-n întrebări ascuțite Simt tufișuri crescânde într-un joc inventat când surfez Peste lanurile vecerniei Adulmec sudoarea durerii Cum se ridică ceață-arcuită Bronzată în apa de mare Gust ce-am pierdut Despre visul din iatac Pe fundal de limbi înroșite Formele se copie una pe alta în oglinda paralizată De voci joase fără formă Făr’ de-nceput...făr’ de sfârșit... O zi din nimicuri Platforma japoneză intactă Plutise timp de peste un an Până când atinsese plaja
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
gusturi de calif și Felicia, tainica lui amantă, pe care n-o văzuse nimeni vreodată, dar despre care se spunea că ar fi avut numai treisprezece ani și că ar fi fost frumoasă ca o zână. Locul ei era în iatac în spatele mai multor rânduri de perdele de mătase ca acela al unei flori rare pe care soarele prea puternic, vântul schimbător, praful ridicat de trăsuri și privirile curioase ale mârlanilor ar fi putut să o ofilească. Birja plină de flori
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de neînțeleasă melancolie și o nesfârșită însingurare. Adevăratul spectacol se desfășura înăuntru, în casă, dar nimeni în afară de Dimitrios și de cei doi paji negri nu-i trecuseră vreodată pragul. Cu toții își îndreptau privirile și atenția spre ferestrele de la etaj ale iatacului, pentru a surprinde ceva, cât de sumar, din existența Feliciei, această ființă ajunsă legendară, născută, crescută și ținută în colivie pentru a satisface în exclusivitate tainicele și umbroasele plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că li s-a luat dreptul la legendă. Casa Feliciei era spionată fără încetare, dar pajii negri, cu livrea și perucă buclată, n au mai apărut niciodată să deschidă și să închidă ușile grele de stejar și nici perdelele din iatacul Feliciei n-au mai părut că unduie. Situația era de nesuportat, mai ales că toți simțeau că le-a scăpat esențialul, inclusiv cei care până atunci vehiculaseră diverse zvonuri și explicații sigure. într-o noapte, s-a strâns o ceată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu vârfuri plumbuite, lanțuri și alte instrumente de penitență, pe care cei doi paji negri le folosiseră fără cruțare, flagelând trupul cu pielea fină al grecului, care își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de fierbinte, dulce trebuie să fie. În preajma ta, în larg, se stinge tot ce-i viu, doar pajiștea cu oseminte învie. Aștept aici cu-nspăimîntată bucurie, tăcerea lungă să se rupă între noi, cumplit, amarnic sfâșiată ca o iie într-un iatac, pe întuneric între doi. Și văd mirat cum ghiarele din când în când îți ies și se retrag în pungi de catifea, ca la pisici, în gând și-n prag la pândă stând. Vorbești ? - Te doare și pe tine întrebarea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
bojdeucă, cocioabă, colibă, magherniță, palat etc., împreună cu derivatele fiecăruia, ca bordeiaș, bordeian etc.), cuvintele care denumesc părți ale casei (talpa casei, stâlp, temelie, acoperiș, căpriori, streașină, burlane, dușumea, zid, perete, ușă, fereastră) sau încăperile (pivniță, prispă, cerdac, pod, odaie, cameră, iatac, sobă, cămară, salon), la orașe casele au și subsol, parter, terasă. Dacă ținem seama de sensurile figurate ale lui casă, cuvântul are legături cu soț, soție, căsătorie, a (se) însura, mire, mireasă, burlac, becher etc. Toate aceste grupări făcute uneori
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
ierți, am ceva de lucru. - Mă speriasem, credeam c-a intrat vreun hoț." Această femeie inocentă, gândi Ioanide, nu vede nimic în jurul ei. Ea nu știe că acum m-am certat cu ea." "Bietul Ioanide! medita doamna Ioanide reintrând în iatacul său. Muncește necontenit. Ce om superior! Supărarea lui este fără nici o răutate, cu ea își face rău lui însuși! Mă bucur că i-a trecut." Ioanide se sculă în zorii zilei, hotărât să stea de vorbă cu Pica. După ce se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Marii. Spre disperarea lui Bogumil, frații-savanți îi aduseseră înapoi doi copii în loc de unul, fiindcă se temuseră ca una dintre clone să nu moară la naștere. Fetițele fuseseră însă amândouă sănătoase. Bogumil alesese una dintre ele pentru a fi crescută în iatacurile sale, iar pe cealaltă o mutase în cea mai sigură temniță din Abație: Satul de Clone. Voința Domnului a fost ca fetele să crească fără să afle una de cealaltă. Cea din Satul de Clone excela într-un comportament libertin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îndepărtat. Suprafața unei planete cu stânci cenușii, heleșteie de smarald. Pe acest chip, deslușesc o voință de neînvins. Zăresc paznicii invizibili din spatele măștii. Paznicii a căror datorie este să nu lase pe nimeni să intre pe cărarea care duce în iatacul minții stăpânului. Iatacul unde el este complet dezgolit, vulnerabil și lipsit de apărare. El vine să mă ia în brațe, strângându-mă la pieptul său. Cupoane de mătase se întind în aerul imaginii din mintea mea. În această cameră, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
planete cu stânci cenușii, heleșteie de smarald. Pe acest chip, deslușesc o voință de neînvins. Zăresc paznicii invizibili din spatele măștii. Paznicii a căror datorie este să nu lase pe nimeni să intre pe cărarea care duce în iatacul minții stăpânului. Iatacul unde el este complet dezgolit, vulnerabil și lipsit de apărare. El vine să mă ia în brațe, strângându-mă la pieptul său. Cupoane de mătase se întind în aerul imaginii din mintea mea. În această cameră, în acest pat, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
născută într-o familie nobilă, În turnul unui palat Alinându-i greaua iubire Ca un licurici auriu Într-o vâlcea cu rouă Împrăștiind nevăzută Culoarea-i aeriană Suflet în oră de taină Cu viță dulce ca iubirea Care-i umbrește iatacul. Nu după multă vreme, Mao aduce vestea la Biroul Politic: tovarășa Lan Ping e însărcinată. El vrea un divorț și căsătoria. Partenerii lui Mao clatină din cap la unison. Ai promis Partidului! Da, am promis. Dar lucrurile se schimbă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
născută într-o familie nobilă, În turnul unui palat Alinându-i greaua iubire Ca un licurici auriu Într-o vâlcea cu rouă Împrăștiind nevăzută Culoarea-i aeriană Suflet în oră de taină Cu viță dulce ca iubirea Care-i umbrește iatacul. După raportul ei, Mao își pierde firea. Sunt la putere de paisprezece ani, urlă el. Și opozanții mei nu au încetat niciodată să comploteze conspirații. Mă obosesc. Am devenit Grădina din Yuanming - o ramă goală. Ei propun să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plecate, ascultară rugăciunea de sfârșit. — Să mergem în odăile mai răcoroase, cine dorește narghilea, cafea, dulcețuri..., mai spuse domnitorul, apoi privind către cei doi frați: cu voi, cu Matei, cu Iordache și cu sfinția sa, am o treabă. Am trimis în iatacul doamnei după mama și Stanca. Veniți după mine. Dinu le făcu semn lui Matei și lui Iordache. Mihai observă că se luase după ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Maricăi și o trase spre sine vrând să o sărute. Ea se feri fără să se opună de fapt: — Chiar așa, de ce tocmai povestea asta? — Uite-așa, îi ridică bărbia și o sărută lung pe buze, apoi înlănțuiți pășiră spre iatacul unde dormeau copiii, Constantin cuminte în patul lui, Ștefan în leagăn pe spate, cu brațele în sus sugând prin somn, pe laviță la perete, lângă pruncul ei, doica lui Ștefan; apoi trecură prin perdeaua grea de lână - de fapt o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu boierii cu care stătuse în spătărie toată ziua, iar Marica era în odăile ei, cu jupânesele. Mi-au spus că a sosit mama și că e la doamna, am trimis vorbă că vreau să-mi beau cafeaua acolo, în iatacul Maricăi. Jupânesele, care mai de care „să trăiești, măria ta”, doar tușa Anca când m-a văzut s-a lăsat în genunchi și a ridicat mâinile în sus: „Doamne, Constandine, că mândru mai ești domn; Pavele, Papa, frate-meu, unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înconjurată de ieniceri și akingii, așa că tânărul domnitor își acceptă situația de arestat al sultanului. Ca o rumoare, din sala mare, vestea, în șoaptă, apoi ca un zvon, apoi ca un lătrat necruțător al soartei, ajunse în sala mare din iatacul doamnei: „Mazilit, mazilit, Constantin Vodă Duca mazilit; mazilit...” Îi vuiau urechile, e vis, ce-i asta? Jupânesele cu care sta la masă șușoteau între ele, privind-o cu un fel de milă sfidătoare. Nu se poate, nu poate fi, e
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu pas măsurat în pridvorul cu felinare florentine din fier forjat și sticlă semitransparentă. Din urmă îl ajunseră doamna Marica, capuchehaia Ianache Văcărescu și prinții Constantin și Ștefan. Intrând în sala de jos, Vodă spuse: — Aș dori să cinăm în iatacul doamnei, să pună masa roabele măriei sale. Constantine, dă poruncă unui ostaș să-l aducă pe Ioan Românul, astrologul, și pe doftorul nostru Pylarino. — Acu’ noaptea, măria ta? îndrăzni doamna Maria. Domnul îi răspunse doar cu o privire îngândurată, făcând în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cele două femei îndoliate și spuse: — Io Constantin Basarab vă poruncesc să o luați în cârcă pe domnița mea Smărăndița și s-o duceți la cuhnii să-i dați să mănânce scovergi și tot ce-și mai dorește domnia sa! În iatacul doamnei Marica masa cu bucate reci de post fusese pusă în grabă și țiganca târguită pe douăzeci și cinci de taleri de la Nica negustorul, la un semn al domnului, aducea în talgere alt fel de mâncare peste cel cu felul din care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alături de noi împreună cu dumnealor beizadelele Constantin și Ștefan. — Să trăiești, măria ta, am înțeles. Și pe când domnul intra în palat, Toma o porni în galop pe Podul Mogoșoaiei spre casele moștenite de tatăl său de la doamna Ilinca postelniceasa. — Prânzim în iatacul doamnei, hotărî vodă și se retrase cu cei doi fii ai săi în spătăria cea mică. Știa că aceasta este încăperea preferată a lui Ștefan; frumoasă și intimă, lambrisată cu panouri din lemn de cireș abia, abia lustruit, tavanul albastru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grăbiți și se aliniară dând onorul. — Să vină doamna în divan și să fie trimis un diacon să-l aducă pe preasfințitul Theodosie. Cu rădvanul domnesc! În timp ce dorobanții ieșeau pe ușa mare a spătăriei, pe mica ușă ce dădea în iatacul domnului intra doamna Marica însoțită de fiica ei, doamna Stanca. — În noaptea asta, cu rădvanul, însoțiți de o escortă călare pleacă spre Adrianopol vel logofătul Diicu, vel spătarul Mihai, unchiul nostru și credinciosul nostru văr Preda Pârșcoveanu. Doamnă, scoate-ți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și să te ajut să te culci. Mâine o să fii sănătos. — Mi-e teamă. Constantine, ai grijă să se dubleze garda pe sala din fața ușii mele, Ștefane pune gardă în spătăria mică. Nimeni din cei de aci nu pleacă din iatacul meu. Pylarino, domnia ta să dormi alături în odaia mea de lucru, doamna să-și aducă cele de trebuință ca să doarmă aci. Porunciți să mi se aducă să mă spăl pe față, ca să mă liniștesc. Postelnicii de rangul al treilea și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că boala este contagioasă, i-ar fi sărutat mâna și l ar fi îmbrățișat. Au ajuns până să se lumineze de ziuă. La curțile domnești erau așteptați de niște oameni de încredere. Cei doi l-au condus pe voievod până în iatacul lui, în odaia în care zăcuse. Ștefan și-a ajutat tatăl să se dezbrace și când, întins în pat se pregătea să adoarmă, Constantin Brâncoveanu spuse: — Mai am o rugăminte, Selin Pașa. Aș dori să dormiți cu Ștefan, aici în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-a strecurat mâna pe sub cămașa lui și a găsit-o. „Ce i asta, Constandine?” îl întrebase; „Ce să fie, un leac de brâncă, mi l-a trimis un moș din Brâncoveni”. Atunci a scos-o la puțina lumină din iatac și a văzut lemnul alb mirosind încă a rășină, frumos tras la rindea, și pe el, pornind din mijloc, învârtindu-se ca un melc, făcut cu un cui înroșit în foc, cu slove stângace, cu multe litere chiar lipsă: «Brâncă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]