591 matches
-
spre mlaștină. Nick era Încântat. Ora matinală și râul Îl făceau să nu mai aibă răbdare. Era prea grăbit ca să mai mănânce, dar știa că trebuie. Făcu un foc mic și puse ibricul pentru cafea. Cât se-ncălzea apa-n ibric, luă o sticlă goală și coborî dâmbul spre pajiște. Pajiștea era udă de la rouă și Nick voia să prindă niște cosași pentru momeală Înainte ca soarele să usuce iarba. Găsi o grămadă de cosași buni. Stăteau la rădăcina firelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În Cracovia Înainte de Primul Război Mondial avusese o altă versiune a textului - Întunecime disperată, noroiul sumbru galben lichid cu o adâncime de doi țoli pe piatra de pavaj de pe străzile evreiești. Oamenii aveau nevoie de lumânările lor, de lămpile și ibricele lor de aramă, de feliile lor de lămâie după chipul soarelui. Aceasta era cucerirea lugubrului cu ajutorul mereu al simbolurilor mediteraneene. Medii Întunecate răzbite de simboluri religioase importate și de facilitățile domestice locale. Fără puterea de la Miazănoapte, fără minele, industriile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să mănânce homari, iar ei ard pădurea în spatele nostru ? Mă duc să-l chem pe Drew, a anunțat Irene. Apoi a luat-o la fugă și-a urcat panta. Băieții încă mai dormeau lângă foc, iar Mike pregătea cafeaua în ibric. Irene s-a grăbit către cortul lui Mary. Drew, a zis ea. Trezește-te. A izbucnit focu’. Drew a ieșit fără cămașă. Somnul îi pierise instantaneu; el și Mike au fugit pe plajă. În timp ce Mary se îmbrăca, Irene s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nimic, dar... Îmi dau seama că te-am cam supărat, așa că nu mă mai pot abține... Îți spun totul, adevărul gol-goluț. Ca să fiu cinstit, am venit aici pentru șantaj... — Șantaj ? — Da. Nu-i așa, domnișoară? Fata luă cu mișcări rigide ibricul de pe aragazul din fața rafturilor și turnă apa fierbinte Într-un ceainic mare din porțelan. Nu făcu nici cel mai mic gest de a răspunde. Dar tăcerea ei era mai elocventă decît orice răspuns. Fratele clientei mele continuă calm: — I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dădu pe gît. — Ce cacialma! Mi s-a spus că nu sînt decît trei fete. Oare ce pun la cale? — Ticăloșiile sînt la modă acum, răspunse bucătarul mișcîndu-și capul cu putere la dreaptă și la stînga. Luă de pe foc un ibric verde emailat, cu mîner, și-i mai umplu o ceșcuță. — Ticăloșii? Ha, lasă prostiile! rîse el nervos, Întorcîndu-se spre mine. Lumea e rea, e tare rea. Mă apucă scîrba. Le las să-și facă mendrele În schimbul unei taxe. TÎrfele naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
congestionați se mutau, bănuitor, de la fotografie la bani și invers. — Ai o sobiță sub pătură ? Nu e bine pentru dumneata, ți s-au Înroșit ochii de la gaze. — Nu, e electrică. Atunci e prea uscat aerul. — Am și apă Într-un ibric pus pe foc. S-o fi stins. Mi-am dat silința să rîd cît mai plăcut și să par cît mai vesel cu putință, apoi am Împins bancnota de cinci sute de yeni mai aproape de bătrîn. — Vă amintește de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca și cînd le-ași fi dus deja pe toate la bun sfîrșit. Cămăruța de șase rogojini aproape nemobilată, Îmi dădea senzația că este stînjenitor de mare. Poate din cauza frigului... Am deschis aragazul și mi-am plasat ambele mîini deasupra ibricului ca pentru a absorbi toată căldura. Trebuia să plec de Îndată ce aveam să beau o ceșcuță de cafea tare. Dacă plecam la 5.30, puteam să ajung la poalele dîmbului pe la 6.10. Dacă Îmi luam mașina și făceam cîteva ture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scobiturii din dosul genunchilor ei ce se Întindeau și se adunau ușor, o dată cu mișcarea lină a picioarelor de sub fusta foarte scurtă. În același timp, Îmi țineam urechile ciulite la perete. Fremătam la gîndul că, deranjat de gelozie, el va scăpa ibricul cu apă clocotită. Dar În așteptarea mea Încordată n-am auzit nici măcar un plescăit de limbă, ca să nu mai vorbesc de vase de porțelan sparte. Am văzut Întinzîndu-se aceeași mînă albă și nu i-am sesizat tremurul paharului pe tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
relația, nefiind dragostea, este o altă realitate, indiferent de numele ei, care, în raport cu aceasta semnifică eroarea, iar eroarea naște iluzia. Abia terminai când doamna Pavel intră în cameră cu cele două farfurioare cu dulceață și cu trei cafele pregătite la ibricul turcesc pe care-l avea din 1929, adus din Turcia de unul din „vaporenii” din oraș de atunci, un anume Costică Vameșul i spunea nu se știe de ce, dar îl chema în realitate Kosta Valsamakis, grec de felul lui, mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
strigă Reiza bălăbănindu-și brațele în toate felurile. Și pe când capete curioase se grămădeau pe la ferestre, moașa deschise ușa dând drumul gemetelor, și intră înlăuntru. Îndată făcu lampa mare; căută în dulap cafeaua și zahărul, și împinse în focul ațâțat ibricul cu apă; își pregăti într-o ceșcuță undelemnul; grămădi pe bolnavă într-un colț, răscoli patul; trânti în curmeziș o pernă de părete și așeză pe fată cu șalele deasupra. Apoi își lăsă șalul pe-un scaun, se puse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmă din cauza mizeriei - și făcu semn În direcția vagă a lemnului. Mi-am pus mănușile și am dus lemnul dintr-o parte În alta, câte un buștean odată. Mama m-a anunțat că intră la duș, dar că lăsase un ibric cu ceai egiptean Yogi de lemn dulce În bucătărie. Ne-am așezat, am turnat și am băut. — Deci spune-mi, Bettina. Ce relație ai cu tânărul ăla de treabă de aseară? Întrebă tata, Încercând să adopte un ton firesc. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
personal. Dintr-un motiv sau altul, a considerat că spusesem ceva excesiv de amuzant și era să se rostogolească de pe canapea din cauza crizei de râs. —Ei, dacă ea nu vrea, atunci de ce nu vii tu aici să mă saluți așa cum trebuie? Ibricul Începuse să șuiere când m-am dus la aragaz ca să torn ceaiul. Am zărit-o În treacăt pe Millington care se făcuse mică pe podea, tremurând ușor. —Iubire, chiar nu trebuia să te deranjezi atât, strigă el, părând puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
gri, Smith maro. Amândoi aveau insigne și alte însemne ale unor frății și grupări polițienești. Mal își ajustă hainele boțite, gândindu-se că Smith și Loew arătau ca doi cățeluși feroci ieșiți din aceiași hazna. „Nu, mulțumesc”. Loew arătă spre ibricul de argint. „Cafea?” „Nu, mulțumesc”. Smith zâmbi și se lovi peste genunchi cu palmele. „Dar de o explicație a deranjului matinal în pașnica ta viață de familie, vrei?” Mal spuse: „Bănuiesc că Ellis dorește să fie procuror-șef, eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
le duse În față, ca și cum ar fi Împins o greutate imensă. Sub privirile Încremenite ale Cuceritorilor, În Încăpere porni o rafală de vânt. Un vânt rece, de iarnă adâncă, un vânt aspru de viscol și de codru uitat de timp. Ibricele de pe masă căzură și se sparseră pe jos. Chiar masa se dezechilibră și se răsuci, luată de vânt, izbindu-se În colțul dinspre miazăzi. Panoplia cu arme de pe peretele de Răsărit căzu cu zgomot, iar armele se risipiră pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în Bayswater cu o fereastră mică, ce se deschide peste multe acoperișuri și coșuri. Este închiriată doar pe termen scurt, pentru că în septembrie va pleca la școală, să se pregătească pentru universitate. Se vorbește despre asta, ca și cum ai pune un ibric pe foc sau ai vopsi o piesă de mobilier, este transformarea finală pe care trebuie s-o suporte înainte de a avea valoare comercială. Va petrece câteva trimestre în atelierele de lucru de la Chopham Hall, de unde va ieși student la Oxford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un steag de război Beninez, un scaun Ashanti, un caduceu, un penis, sticle înfundate, pene smulse, ceainice, o cădelniță, bobine de dantelă, bețigașe chinezești, linguri, ventilatoare, rogojini, măști, mandoline, topoare, țitere, kilimuri azere, gabbere persane, cuti turkmene, samovare din Daghsetan, ibrice anatoliene, căciulii de astrahan, o cruce georgiană, un Lao Buddha, un lingam (falus) un rozariu, un degetar, inele, mingii de musketă și cizme de zăpadă, bețe de totem și astrolabii, o măciucă maură de război și o tobă de șaman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
suferință și dorul cel neostoit. Două prize de curent electric și două Întrerupătoare - amintiri, cu toatele, de la vechea școală din sat, cu puțin Înainte de a fi abandonată clădirea În folosul celei noi, la care trudisem și eu ca un câine. Un ibric de cafea din aramă făcut numai din ciocan de un meșter făurar - valoare uriașă, având În vedere că nici nu se compară cu ciurucurile de tablă smălțuită care se găsesc În comerț și care se găuresc și se lasă podidite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
caldă și ocrotitoare, lacul plesnit al mobilelor desperecheate, palmele reci pe umeri mei, rățoiul de cauciuc cu târtița Înnobilată de stihuri, scârțâitul sublim al somierei cu arcurile sărite și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol, frigiderul care se zgâlțâia din toate Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
razant al libelulelor - că ne așteaptă o iarnă grea, viforoasă, geroasă, cu zăpezi fioroase până peste streșini, ca În copilăria fiecăruia dintre noi; În burta unui somn uriaș pescuit de către persoane anonime În plin sezon interzis a fost găsit un ibric turtit de aramă, pe care Încă se puteau desluși, gravate, o corabie pe valuri, un turc trăgând din narghilea și un soare cu zâmbetul pe buze, aparținător cândva - ibricul - profesorului Foiște, care știe mai multe - dar nu ține neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de către persoane anonime În plin sezon interzis a fost găsit un ibric turtit de aramă, pe care Încă se puteau desluși, gravate, o corabie pe valuri, un turc trăgând din narghilea și un soare cu zâmbetul pe buze, aparținător cândva - ibricul - profesorului Foiște, care știe mai multe - dar nu ține neapărat să le comunice - despre Împrejurările În care obiectul casnic a ajuns În apele Dunării și apoi În stomacul monstruosului pește; a Început campania de lămurire a sătenilor să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
malul mării. Băuse puțin și stomacul i se Încrâncenase nu din pricina poveștii mincinoase care Încerca să dezlege taina fabricării de bragă și care spunea că doi turci se freacă cur În cur deasupra unui lighean, un al treilea toarnă cu ibricul apă În chiar locul joncțiunii, iar ceea ce rezultă este tradiționala răcoritoare care a intrat și În zicători, mulți dintre vorbitori folosind cuvântul, dar neavând habar ce-ar putea Însemna, cât din pricina amintirii moștenite de la bunica vitregă care Îi aducea În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frumusețea peisajului răsuna de vaietele stafiilor. Mitsuhide stătea ascultând sunetul ploilor de vară timpurie și amintindu-și. Între timp, Mitsuharu se afla într-o ceainărie mică, privind focul din vatră și ascultând sunetul vesel al apei care fierbea într-un ibric de ceai făcut de meșterul turnător, Yojiro. În acel moment, era cufundat complet în arta ceaiului. De pe vremea adolescenței, Mitsuharu și Mitsuhide fuseseră crescuți ca doi frați, împărtășind suferințele câmpului de luptă și fericirea vieții de-acasă. Și, în loc de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în apartamente separate ale castelului, fiecare preluând stilul de viață pe care i-l dicta propria-i inimă. „Ei, cred că de-acum s-o fi schimbat de haine,“ spuse, în sinea lui, Mitsuharu. Se ridică de la locul său din fața ibricului. Traversând veranda udă, parcurse coridorul până în apartamentul repartizat vărului său. Îi auzea pe vasalii apropiați ai lui Mitsuhide în altă cameră, dar Mitsuhide era singur, stând așezat țeapăn, cu privirea spre lac. — Aș dori să-ți ofer un ceai, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trezit dintr-un vis: — Ceai... Tocmai mi-a fost livrată o piesă pe care i-o comandasem lui Yojiro, la Kyoto. Nu are modelele elegante ale unui ceainic Ashiya, dar are un farmec rustic care încântă ochiul. Se spune că ibricele noi nu sunt bune de nimic, dar, așa cum te-ai și aștepta din partea lui Yojiro, apa fiartă în ibricele lui este la fel de gustoasă ca apa din cele vechi. Intenționasem să-ți servesc ceai din el data viitoare când veneai aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la Kyoto. Nu are modelele elegante ale unui ceainic Ashiya, dar are un farmec rustic care încântă ochiul. Se spune că ibricele noi nu sunt bune de nimic, dar, așa cum te-ai și aștepta din partea lui Yojiro, apa fiartă în ibricele lui este la fel de gustoasă ca apa din cele vechi. Intenționasem să-ți servesc ceai din el data viitoare când veneai aici, iar azi dimineață când am fost informat că te reîntorceai pe neașteptate de la Azuchi, am aprins imediat focul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]