723 matches
-
de elaborare, condiționale și motivațional voliționale); managementul și gestiunea timpului de studiu; luarea notițelor generative; monitorizarea înțelegerii celor învățate (S 3 Q R, tehnica CLOZE ș.a.) monitorizarea proceselor în învățare (PQRST, tehnica lui N. Nerber); abordarea mesajelor bazate pe limbaj iconic (imagistic-grafic); consultarea, realizarea, utilizarea și integrarea aparatului bibliografic; învățarea creativă; învățarea formativă (colaborativă) în grup; reducerea efectelor specifice conduitelor perverse (sau potentențial perverse), cu efect prejudiciator în grupurile care învață (de exemplu: conduite defensive, disimulative, tensionale, frustrante, regresive, distructive, transgresive
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
a confirmat ipoteza studiului, evidențiindu-se faptul că hipoacuzia gravă afectează exprimarea orală și scrisă într-un grad mai mare decât o afectează hipoacuzia ușoară. Dificultățile de exprimare provin din faptul că elevii cu hipoacuzie gravă dispun de o gândire iconică, dar mai ales nu pot percepe auditiv modificările fonetice determinate de regulile gramaticale, care exprimă relații diferite între obiectele realității, comparativ cu cei cu hipoacuzie ușoară care percep auditiv mai ușor modificările fonetice. După cum am văzut, elevii deficienți de auz
Aspecte ale comunic?rii la deficien?ii de auz by Rotaru Ana , Leahu Daniela , Lificiu Laura [Corola-publishinghouse/Science/83979_a_85304]
-
realizate pe baza lor, lucrarea vizează demontarea prejudecăților care au blocat viața teatrală firească a acestor creații. Exegeta evidențiază structurarea ca teatru antropologic și ca teatru-imagine a acestei dramaturgii, unde proiectarea în spațiu, specifică genului dramatic, se slujește de elementele iconice ale metaforelor, strâns aderente la situație, scenă, tablou, intrigă, semnificații mitice și simbolice, stabilind o dinamică interioară abil slujită de didascalii și profund teatrală. Analiza aprofundată a „misterului păgân” Zamolxe, de pildă, dezvăluie noutatea piesei de debut, concepută ca o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
trăi taina preschimbării vinului și a pâinii în sângele și trupul lui Hristos. Un practicant autentic al unei tradiții eronat catalogate drept „idolatre“ se va închina nu idolului din piatră, ci prezenței divine care se manifestă prin ea în manieră iconică. O analiză matură și edificatoare în acest sens, purtând pregnant (și inevitabil) amprenta demersului fenomenologic, se regăsește la Jean Luc Marion, în lucrarea Idolul și distanța: „[...] trebuie să schițăm funcția sau, mai degrabă, modul de funcționare a idolului. Asta presupune
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
diaphane 39-61). Pentru imaginar și pentru modul în care el s-a înscris în conștiința colectivă, prin extrapolare de la facultatea mentală individuală la mentalul colectiv, merită subliniat că el operează cu toate cele trei tipuri de imagini (icastică, onirică și iconică), în relație cu cele trei funcții ale imaginației: mimetică, fantezistă și simbolică 10. Pentru că mimēsis un înseamnă însă reproducere pasivă și identică a formelor, imaginea este prin excelență un mediu de transformare, situat între obiectul-referință sau obiectul viziunii și obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reprezentarea mai curând a ceea ce este perceptibil, obiectual, în special în relație cu memoria identitară și cu istoria (imaginația icastică), și pe cel cu care este în general înțeleasă funcția de i-realizare a imaginii, independentă de logica realității (imaginația iconică și fantezia). Gândirea greacă, despre politic și imagine I. Elemente de teorie a politicului în filosofia greacă În viziunea Greciei antice, funcției imaginative i s-a alocat, din cât se știe, un rol intermediar între epistēmē și dóxa. Chiar dacă filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
printr-un exercițiu de distanțare critică față de existent 28. În Politeía, cu analogia sau diagrama Liniei se introduce o altă noțiune: eikăsia, pe care am putea-o înțelege ca pe o imaginație icastică (redă perceptibilul), diferită de imaginația iconică, ce redă divinul (non-perceptibilul non-fantezist). Socrate îi propune interlocutorului să-și imagineze o linie divizată în două: primul segment reprezintă lucrurile vizibile, iar celălalt, pe cele inteligibile. Din fiecare jumătate, se obțin câte două sferturi: primul aparține imaginilor-umbre, reflexelor și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
noēmata țin de aprehensiunea intuitivă, apar ca o prezență nefiltrată, dar rămân mai curând intelectuale, nu imaginative (Peters 175-84)39. Într-un comentariu anterior asupra unor observații făcute de Platon în legătură cu imaginația, am amintit diferența dintre imaginația icastică și cea iconică. În Sofistul (235a-236c), se subliniază distanța, din interiorul artei de a produce imagini (eídōlopoïetica), dintre tehnica icastică și imitația alterată, care vine din tehnica fantastică, ce produce iluzia asemănării. Diferența nu se mai regăsește în același fel la
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și comunitate. Constantinopolul integrează în identitatea sa culturală și spirituală o parte importantă din moștenirea intelectuală și estetică a vechii Elade; totuși, viziunea despre corp (divin sau sacralizat), fiind influențată de teologia neoplatoniciană, dă câștig de cauză mai curând reprezentării iconice, în detrimentul celei icastice (fidele realității, cum am discutat anterior). Integrată fără rezerve de ideologia imperială în politicile sale de (auto)reprezentare, această concepție va rupe legătura în cele din urmă (dar târziu, după iconoclasm) cu naturalismul antic și va impune
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
problematica sa, intelectuală, spirituală, dar și politică ține, încă de la fondarea imperiului, de edificiul conceptual al relației dintre împărat și sacerdot. De-a lungul istoriei, oíkonomía teoretică (abordarea de ordin filosofic a imaginii divinului) și cea iconică (teologia imaginii artificiale a divinului, respectiv a icoanei) au fost teme predilecte de discuție în confruntările pentru hegemonie simbolică (și nu doar) în imperiul bizantin. Mai mult chiar, termenul oíkonomía se regăsește și în vocabularul filosofic
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a creat-o, care ascunde misterul procesului în sine și al substanței ei și care nu lasă ca nimic altceva să organizeze vizibilul, în afară de un ecran doctrinal (rezultatul procesului de creație). Trecerea însă de la mister (imaginea naturală) la enigmă (imaginea iconică) ajută teologia să se raporteze cu mai mult curaj la divin și să reașeze bazele dogmei, adaptate astfel încât să reziste la presiunile istoriei lumii creștine. Oíkonomía se reflectă în imaginarul colectiv al societății post-bizantine medievale ca
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
comun, și nu disocierea lor. Nu numai aceste aspecte au constituit miza înfruntării, ci și raportul dintre simbolic și real, ca și cel dintre imaginar și perceptibil. Textele iconodule au pus la baza demonstrației teologice echivalarea mesajului evanghelic cu cel iconic (vizibil), indiscutabilă în cadrul credinței unificatoare și respectată de toate "partidele" aflate în conflict. Înainte de patriarhul Nichifor, atât de polemic în scrierile sale, intuiția relației fundamentale dintre imaginea naturală, destinul imaginii artificiale (icoana) și realitatea corporală a lumii creștine se regăsește
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și icoana la fel, tocmai pentru că fonda chiar posibilitatea de a gândi. Pentru el, problema desemnată de oíkonomía era inseparabilă de cea a imaginii și de gestionarea ei. Laitmotiv-ul textelor sale în care apără legitimitatea iconică este: "Cine refuză icoana, refuză totalitatea oikonomiei". Termenul de oíkonomía nu reprezintă obiectul unui discurs nou și specific crizei iconoclaste, ci susține totalitatea edificiului pentru care icoana este angajarea finală, în chip spiritual, intelectual și politic
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a lui Theodor Studitul, toate comentariile susținând că gândirea (parțial "cunoașterea", în vechea accepțiune păgână) și exercitarea puterii (creștine) sunt imposibile în absența imaginii; înainte de toate, fără icoana chipului divin și a martorilor săi apropiați. Asimilată unui dispozitiv imaginal și iconic, oíkonomía nu rămâne un concept vid sau negativ, după cum îl consideră Gilbert Dagron 49 (ale cărui interpretări se concentrează asupra simbolisticii instituționale și ritualice, rămânând departe de conținutul spiritual al practicii puterii). Nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și ecclesiastică deplină; totodată, de un demers de contestare, cu argumentele christologiei, a cultului imaginii imperiale, care se instaura la nivelul întregului stat în defavoarea imaginii sacre și care nega în acest fel sensul oikonomiei creștine, implicit doctrina figuralității naturale și iconice. Dincolo de ele, pericolul era cu mult mai mare în ochii partidei iconofile, anume acela de a fi contestată și îndepărtată chiar credința creștină. De aceea, noțiunea oíkonomía este utilizată plurisemantic și multi-contextual, ca un temei incontestabil
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru filosofia politicului): binele era echivalentul pentru divin și se opunea în acest fel, ca adevăr suprem, fanteziei. În mod asemănător, în sistemul imaginarului medieval va fi evidentă diferența, pe de o parte, între produsul imaginației icastice și al celei iconice, un adevăr de necontestat - imaginea divinului sau a unui model istoric real, dar sacralizat, precum Constantin I - și, pe de altă parte, produsul fanteziei, negarea adevărului, non-divinul (mai exact, imaginea negativă, precum cea a demonicului). Numeroasele modele de conducători, de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în argumentarea publicistică: structura, studiul asupra semnificării, nivelul creației (date de natură geometrică - pe de o parte, elemente topografice de compoziție, pe de altă parte). Imaginea publicitară - parte integrantă a vizualului - se definește prin caracteristici proprii, de regulă interdisciplinare: semnele iconice structureză imaginea, sloganul reprezintă "manifestul" etc. Fie aceste semne de natură iconică, fie de natura cromatică, imaginea vizuală este o formă de discurs publicitar utilizat în funcție de aspirațiile grupului-țintă și de natura produsului. Semnificarea imaginii în publicitate nu este aleatorie, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
geometrică - pe de o parte, elemente topografice de compoziție, pe de altă parte). Imaginea publicitară - parte integrantă a vizualului - se definește prin caracteristici proprii, de regulă interdisciplinare: semnele iconice structureză imaginea, sloganul reprezintă "manifestul" etc. Fie aceste semne de natură iconică, fie de natura cromatică, imaginea vizuală este o formă de discurs publicitar utilizat în funcție de aspirațiile grupului-țintă și de natura produsului. Semnificarea imaginii în publicitate nu este aleatorie, ci are întotdeauna un caracter intențional (R. Barthes, 1964). Raportul imagine - text lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Modalitățile de comunicare vizuală sunt, în majoritatea cazurilor, căi deosebit de subtile de constrângere. Cine ar putea acredita ideea că o caracteristică precum impersonalitatea, sentimentul vagului, nedeterminarea sunt elemente care în subsidiar susțin o retorică a persuasiunii, în argumentarea publicitară? Semn iconic / semn lingvistic Condiționarea iconicului de intenționalitate este fundamentală în publicitate unde această modalitate de comunicare devine a priori purtătoarea de sens a imaginii. Care este mecanismul prin care receptorul percepe mesajul vizual al unei imagini? Care este relația dintre cod-mesaj-text
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sunt, în majoritatea cazurilor, căi deosebit de subtile de constrângere. Cine ar putea acredita ideea că o caracteristică precum impersonalitatea, sentimentul vagului, nedeterminarea sunt elemente care în subsidiar susțin o retorică a persuasiunii, în argumentarea publicitară? Semn iconic / semn lingvistic Condiționarea iconicului de intenționalitate este fundamentală în publicitate unde această modalitate de comunicare devine a priori purtătoarea de sens a imaginii. Care este mecanismul prin care receptorul percepe mesajul vizual al unei imagini? Care este relația dintre cod-mesaj-text lingvistic în realizarea imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
comunicare devine a priori purtătoarea de sens a imaginii. Care este mecanismul prin care receptorul percepe mesajul vizual al unei imagini? Care este relația dintre cod-mesaj-text lingvistic în realizarea imaginii vizuale? În pofida clarității mesajelor emise de producători, în decodificarera mesajului iconic intervine subiectivitatea receptorului, iar multiplicitatea interpretărilor poate creea numeroase ambiguități de receptare. Părerea unanim admisă este că semnul iconic se înscrie într-un cod, de regulă, deschis semnificației - atunci când cercetătorul se raportează la comunicarea prin imagini vizuale. Nu aceeași caracteristică
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
unei imagini? Care este relația dintre cod-mesaj-text lingvistic în realizarea imaginii vizuale? În pofida clarității mesajelor emise de producători, în decodificarera mesajului iconic intervine subiectivitatea receptorului, iar multiplicitatea interpretărilor poate creea numeroase ambiguități de receptare. Părerea unanim admisă este că semnul iconic se înscrie într-un cod, de regulă, deschis semnificației - atunci când cercetătorul se raportează la comunicarea prin imagini vizuale. Nu aceeași caracteristică "deschis" este acceptată în lingvistică, cel putin după anii '60, unde codul este considerat un sistem limitat de semne
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
un sistem limitat de semne. Concepția lui Ferdinand de Saussure privind conceptele de "cod" și "semn" pare a fi greu de admis în cazul imaginii vizuale de argumentare publicitară, unde mesajul are un rol fundamental, fiind indestructibil legat de semnul iconic. Semnul lingvistic și semnul iconic sunt comparabile din perspectiva funcției de comunicare dar diferă prin sistem ca și prin modalitatea de funcționare. Limbajul are "o sintactică lineară, supusă regulilor, imaginea posedă o topografie deschisă și spațiată" (J.-M. Adam, M.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Concepția lui Ferdinand de Saussure privind conceptele de "cod" și "semn" pare a fi greu de admis în cazul imaginii vizuale de argumentare publicitară, unde mesajul are un rol fundamental, fiind indestructibil legat de semnul iconic. Semnul lingvistic și semnul iconic sunt comparabile din perspectiva funcției de comunicare dar diferă prin sistem ca și prin modalitatea de funcționare. Limbajul are "o sintactică lineară, supusă regulilor, imaginea posedă o topografie deschisă și spațiată" (J.-M. Adam, M. Bonhomme, 2005: 277) ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
mesajul vizual și în mesajul lingvistic. Există la nivelul "codurilor vizuale, figuri-semne care se află într-un raport fix cu limbajul și figuri al căror raport rămâne întotdeauna contradictoriu și aleatoriu, necesitând clarificări continue" (D. Micu, op. cit., p. 25). Semnul iconic și codul verbal sunt antrenate într-un joc al semnificațiilor. Ambele reprezintă mijloace de comunicare în societatea contemporană. Imaginea și cuvântul/ textul lingvistic se pot combina. Nu există reguli fixe în construcția imaginii publicitare și nici modele combinatorii canonice. Lingvistica
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]