753 matches
-
în ce măsură stilul Secession colaborează cu pictura de factură academică. La Klimt însă ies în evidență "abaterile" de la convențiile picturii de gen, tratarea complet diferită a temelor consacrate ale picturii academice și chiar inversarea sensului prim a ceea ce constituia un alfabet iconografic și ideatic al Auflklärung-ului vienez. Potrivit lui Hans H. Hofstätter, simbolismul în pictură nu devine tributar unui singur stil, în cadrul său sunt permise o serie de inovații cu privire la tehnica picturală, sintetismul, divizionismul și pletora de stiluri noi, care însă nuanțează curentul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pictorul nu rupe definitiv cu tradiția picturii academice, ci, dimpotrivă, așa cum demonstrează John Reed, o parte dintre subiectele sale nu sunt deloc noi, ci reformulări ale unor opere celebre. Oedip și Sfinxul, expusă la Salonul din 1864, are ca reper iconografic Oedip și sfinxul (1808) al lui Ingres, Jupiter și Semele (1895) este realizată după Jupiter și Thétis (1811) al lui Ingres, Jason și Medeea (1865) are ca model pe Bacchus al lui Leonardo da Vinci, Triumful lui Alexandru cel Mare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
proiectele picturilor de mari dimensiuni ale lui Michel Simonidy, precum Munca și Abundența, destinate boltei holului central și plafonului scării centrale a Palatului Casei de Economii și Consignațiuni din București, "Michel Simonidy, la tentation d'une carrière parisienne" un program iconografic care a împrumutat "elementele sale idiomului artistic al lui Puvis de Chavannes"58. Analizând aceste proiecte, dintre care numai Munca va fi realizat, istoricul de artă sesizează întrebuințarea civică a unui limbaj plastic simbolist, de la nudul feminin senzual, la alegoriile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadenți, sculptura sa nu trimite la un text. Din acest punct de vedere, Paciurea s-ar plasa fără dubiu în contextul modernității, mai aproape de un Brâncuși. Spre deosebire de pictura simbolistă, sculptura lui nu este narativă. El elibereaza imaginile sale din narațiunile iconografice care preced opera simboliștilor. Prin respingerea acestui sens vechi, Paciurea restabilește autonomia himerelor față de originea lor culturală. Aceasta, în opinia mea, este gestul fundamental modernist al lui Paciurea: (...) Aceste himere nu mai exprimă o semnificație clară pentru aer, pământ și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
forma mișcărilor de extremă dreaptă sau stângă. Feminitatea a devenit purtătoarea acestui flagel insidios al violenței în societate, pe care Freud îl încarcă cu semnificația unui proces psihic, întoarcerea refulatului. Ipostaza femeii ca femme fragile nu constituie atât o contrapondere iconografică a femeii fatale, cât mai degrabă un complement al ei, ambele devenind fațetele unui dezechilibru al psihismului abisal, având ca expresie isteria. Există pe de altă parte iconuri ale unei feminități intens spiritualizate până la dematerializare, însă o bună parte dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ilustrată excelent de pictura lui Kimon Loghi, Postmortem Laureatus (1896), tablou asupra căruia vom reveni. Imaginea erotic-macabră, constituie o încarnare a dialecticii care stă la baza conlucrării celor două principii, transferat în sfera artei prin aluzia din titlu și cea iconografică, din pictură. Pe genunchii unei adolescente al cărei chip poartă amprenta unei voluptăți dureroase, se află un craniu înpodobit cu o cunună de lauri. Imaginea acestui corp de nimfetă este asociat morții și artei în același timp, moartea a preluat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în mod malițios, înfățișarea unei adolescente al cărei chip este descompus de o tensiune dramatică a sexualității sale. VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore și fruct al cunoașterii binelui și al răului, pe care condiția adamică le exclude. În secolul XIX tema își pierde din relevanță pentru a ipostazia păcatul, mai degrabă prin floare și nu prin fruct. Un tablou al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la nivelul unui simbolism difuz. În picioare, o femeie care ține o batistă la gură, întinde mâna către un fruct care se află pe o masă, însă fără a-l atinge. Sub aspect formal, tratarea temei se îndepărtează de tradiția iconografică, atenția pictorului s-a focalizat mai degrabă asupra unei reprezentări feminine a dorinței, cu o senzualitate însoțită de anxietate, care caracterizează sfârșitul de secol XIX. Gestul prin care femeia își acoperă gura cu o batistă rămâne misterios, este greu de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între spirit și expresia subtilă a unei dorințe, reveria. Floarea pare să exercite un fascin asupra tinerei femei, lujerul pe care se înalță urmează aceeași grație sinuoasă, insinuantă a brațului. În locul florilor, două frunze mari frunza se înscrie în tiparul iconografic al înfățișării Evei după izgonirea din Rai, ca emblemă a pudorii și consecință a punerii sexualității sub semnul interdicțiilor localizează indicial zona pubiană și sânul, ca și la Pallady. Nu există aici nimic din senzualitatea nudului pictorului român, totul este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salome and Judas in the Cave of Sex. The Grotesque: Origins, Iconography, Techniques 546. Ewa Kuryluk urmărește pe filiația estetică a sărutului Salomeei pe buzele capului tranșat al sfântului Ioan, introdus în circulație de piesa lui Oscar Wilde și tradiția iconografică a secvenței neotestamentare a sărutului lui Iuda. Erwin Panofski îi consacră un studiu, semnalând criteriile după care se poate disocia între Salomeea și o altă figură asociată lui diminutio capitis, Judith. Trebuie menționat aici și studiul Corinei Teacă, Images of
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezidează acest conclav al exacțiunilor venerice prin care bărbatul își pierde capul, iar virtuțile sunt decadent inversate rezidând "in lombis" și nu celest în Organon-ul sufletului, Inima, sau cel al rațiunii, Creierul. Moartea nu mai apare ca în tradiția iconografică ca o femeie bătrână cu coasa sau sub forma celor patru cavaleri ai apocalipsului ca la Dürrer sau a unui schelet ținând în mâini o clepsidră ca în dansurile macabre ale lui Hans Holbein, ci sub forma unei nimfete, atrăgătoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tipică a idealului de frumusețe aristocratică franțuzească, italienească sau anglo-saxonă. În Europa estică, ea seamănă mai mult cu originalul, fiind pictată cu părul negru și uneori cu tenul mai închis la culoare. Tinerețea rămâne însă o constantă a tuturor reprezentărilor iconografice, indiferent de perioadă 117. Madonna Lactans (artă florentină, sec. XV) Fecioara Maria și fecioarele-martir, ca paradigme ale feminității, erau personaje populare în cultura medievală vestică târzie. Reprezentările lor apăreau pe vitralii, picturi și sculpturi pentru oamenii de rând și pe
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
se referă la niște speculații mitologice, după care această săgeată de brad „ar fi sulița cu care dacii trăgeau În nori În zeul intemperiilor care era și al morții; ar fi Însemnul războinic al dacilor, dar mai probabil sunt simulacre iconografice ale coloanei cerului.” Stâlpii funerari fac parte din una din cele douăsprezece categorii de stâlpi, simulacre ale coloanei cerului, cea mai răspândită Între monumentele mitice ale poporului român. Ei fac parte integrantă din piesele rituale ale Înmormântării care se așează
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Tănase, ce opțiuni ați avut? Despre personajele care au devenit simboluri, mari scriitori, artiști etc., există momentul uman, îi spun eu: alte persoane pot să depună mărturie. Prin acest melanj de povestiri și confesiuni se poate reconstrui un portret. Materialul iconografic existent, fotografii sau filmări, pot să te ajute. Și partea de scenariu? Scenariul se bazează pe notațiile pe care le faci în legătură cu fotografiile sau imaginile de arhivă găsite, de mărturiile obținute. Ceea ce trebuie să urmărești nu este realizarea doar a
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Sfanțului Ioan Teologul, din care împrumuta liber metaforă celor patru Zoa este vorba despre cele patru animale care înconjoară tronul lui Isus, zugrăvite convențional ca având figurile unui om, a unui leu, a unui taur și a unui vultur. Ansamblul iconografic este recurent în tradiția ebraica: viziunea profetului Iezechiel descrie patru creaturi aflate pe malul râului Chebar. Damon observa că animalele respective "sunt identificate curent cu cei patru evangheliști" (1988, p. 458). La Blake, Zoa se leagă de cele patru calități
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a le tulbura și ruina. Insecuritatea și teama încep să se manifeste odată cu trecerea necunoscuților care rătăcesc în noapte. Dar tot în umbră se refugiază și animalele scîrboase și tot din umbră ies la iveală. În masa enormă de reprezentări iconografice și literare, există un același, neschimbat, bestiar al Complotului. În el se adună tot ceea ce se tîrăște, tot ceea ce se infiltrează, tot ceea ce se pitește. Se adună și tot ceea ce este lunecos și vîscos, tot cea ce este văzut murdar
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
esența" activității reprezentative. Putem presupune că "auzul" și facultatea auditivă îi sînt fundamental asociate. În ce grad sînt însă independente sau determinate de aceasta? Este oare cu adevărat folositor să cunoaștem acest lucru? Este suficient, într-adevăr, să înlocuim dimensiunea iconografică cu cea a unui sunet pentru a obține recto-ul "figură sonoră" și verso-ul "sens" într-o reprezentare muzicală. Problema descrierii unei reprezentări se pune în același fel ca pentru formele vizuale. Să revenim totuși la iconografie. O imagine
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
sau nu un element central al unei reprezentări. Această succesiune de întrebări permite astfel să problematizăm mai bine studiul. Pentru a trage o serie de concluzii provizorii privitoare la această noțiune, vom insista asupra bogăției căilor oferite de înțelegerea dimensiunilor iconografice, fie ele animate sau nu (fotografii, picturi mai mult sau mai puțin figurative, video, cinematografie, desene, graffiti). Putem cita studii despre tag-uri sau opere picturale (Bazin, 1995; Lani-Bayle, 1993; Maisonneuve și Bruchon-Schweitzer, 1999). În privința acestui sector de studiu, se poate
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
studiu de caz) Interviu de grup Înregistrare de interacțiuni la distanță (internet, telefon, mass media, talk-shows) TEXTUALE Analize ale discursului Analiza conținutului structurii unui text (arhive, ziare, cărți, decizii ale Curții de Apel, ale instituțiilor, organizațiilor...; dicționare, enciclopedii) Conversații naturale ICONOGRAFICE Figurative, reprezentate prin imagini, artistice Desen și hartă grafică Probă proiectivă Semiologia materialelor artistice sau publicitare COMPORTAMENTALE Grile de analiză a conduitelor simbolice, ritualuri sacre, cotidiene sau profane Observație participantă sau sistematică, monografică Camera subiectivă și diverse înregistrări Inspirat parțial
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Detaliu Dincolo de aceasta, imaginația creatoare mai are și calitatea de a readuce la viață personaje, fapte, locuri sau evenimente, care, în mod obișnuit, ar fi inaccesibile cunoașterii omenești. Majoritatea faptelor biblice s-au perpetuat, alături de textele sacre, și prin intermediul reprezentărilor iconografice revelate divin sau al scenelor de pictură de inspirație religioasă, pe care le întâlnim în operele artiștilor din diferitele perioade ale artei creștine. Cum ar fi fost posibilă realizarea picturală a Judecății de apoi de pe pereții Capelei Sixtine sau ai
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Au existat însă și alte tendințe iconoclaste, care au pus la îndoială modul de reprezentare vizuală a sacrului, momente precum cele ale Reformei protestante, fiind remarcabile în acest sens. Astfel, în ceea ce privește arta creștină, cultul ortodox se simte mai apropiat reprezentărilor iconografice, respectând canoanele unei bidemensionalități de factură decorativă, specifică stilului bizantin 286. În cultul catolic însă, accentul se mută spre formele spațiului tridimensional, și spre unele reprezentări de tip "plastic", care, la rândul lor, caută să imprime privitorului sentimentele și trăirile
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
perioadă de timp, imaginile acestei arte au conviețuit alături de imageria păgână, între cele două forme de exprimare vizuală a sacrului manifestându-se o adevărată toleranță atitudine ce avea să "persiste până spre mijlocul secolului al VI-lea"374 -, apariția reprezentărilor iconografice creștine în condițiile aniconismului secular păgân permițând anumitor cercetători să pună chiar problema unei "renașteri" a valorilor antice 375. Credem însă că această conviețuire a imaginilor creștine alături de cele ale păgânismului antic, de la care se și inspiră, se fundamentează pe
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
trăsături de factură novatoare, în Orient, tendințele au fost mult mai conservatoare, acestea continuând drumul deja deschis de tradiția bizantină. Deși nu se îndepărtase de tradiție, în secolul al XII-lea, arta răsăriteană avea să cunoască însă și unele noutăți iconografice în ceea ce privește reprezentarea vizuală a sacrului, inovații ce constau în stabilirea principalelor subiecte teofanice și în ceea ce François Bœspflug avea să numească generic prin "irupția pateticului"392, referindu-se la acele teme inspirate de ciclul patimilor lui Hristos. Acest ultim moment
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Gotic, care avea să se manifeste în Europa până în preajma perioadei renascentiste. Stilul Gotic a continuat tradiția Romanicului cu privire la formele de reprezentare vizuală a sacrului, îmbogățind-o însă cu numeroase elemente inovative, care dau în prezent specificitatea arhitecturală 394 și iconografică a acestuia. În paralel, urbanizarea societății medievale a permis o dezvoltare socio-culturală fără precedent, ale cărei urmări s-au răsfrânt și asupra artelor vizuale. Fig. 23. Grup de apostoli. Portalul central al Catedralei Notre-Dame din Paris Fig. 24. Vedere din
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de reprezentare a imaginii și de raportare la ea"407, în Răsărit, le-a corespuns "o remarcabilă stabilitate: în secolul al XIV-lea, Bizanțul a cunoscut "renașterea paleologă", care avea să dea Răsăritului creștin una dintre cele mai pure forme iconografice cunoscute vreodată"408. Acest fenomen urma să se resimtă pe tot parcursul secolelor XII-XIV, când în Serbia bisericile aveau să fie decorate într-o manieră deosebit de autentică a stilului bizantin, iar în Rusia, să se afirme numele unor artiști remarcabili
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]