938 matches
-
repugnă autorului în orice situație. Cărți precum Biruit-au gândul (1983) (despre evoluția istorismului românesc), Cunoaștere de sine și integrare (1986) (reflectând procesul inserției românilor în lume, sub unghi istorico-cultural) ori În orizontul istoriei (1994) (referitoare la literatură, muzică, folclor, iconografie) se particularizează prin introducerea în discuție a unor noi argumente în susținerea punctelor de vedere. Mai mult decât atât, omul de știință exigent, convins de utilitatea imediată a obiectivelor, verificărilor și concluziilor, se străduiește să le proclame în for pentru
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
el om al „sintezei”, „care împacă erudiția cu nevoia de orizont”), „nostalgia totalității” și „tradiția enciclopedică” la Mircea Eliade. De câte ori i se ivește prilejul glosează asupra unor „conexiuni” și „interferențe” ale istoriei cu limba, literatura, lingvistica, creația populară, melosul folcloric, iconografia, comparatismul, memorialistica, economia, publicistica, asociază arheologia cu arta. Îi va plasa, de exemplu, adunând tot felul de mărturii, pe Kogălniceanu, Xenopol, Pârvan sau Iorga „în universul muzicii”. Z. desăvârșește o scriitură elevată, care se supune deopotrivă rigorilor stilului științific și
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
cu care Demian a ilustrat paginile „Gândirii”, într-un loc se arată Domnul „înconjurat de îngeri albi”, altundeva îngerul strălucește la porți, mai încolo un înger culege snopi, în preajmă zboară „îngerul luminător”. Este evident că aici se află o iconografie convențională, chipurile sunt simple măști, împlinind o funcție. V. a îmbrăcat în veșminte îngerești figuri profane, din viața cotidiană, reducând suavele ființe aripate la rostul de element decorativ. Există însă și situații în care îngerii, departe de materialitatea carnală din
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
echivalența între fecunditatea femeilor și fecunditatea naturii, o sacralizare a vieții sexuale, o mitologizare a misterului procreației. Prezența statuetelor de femei în vârstă (Kostenki XIII, Gagarino) și asocierea femeii și bovideului (Laussel, Tursac, PechMerle) oferă conform aceluiași autor analogii cu iconografia din Orientul Apropiat. Sensul sexual al acestor statuete este subliniat de exagerarea sânilor, feselor și triunghiului pubian, în timp ce benzile geometrice, prezente pe unele exemplare (ce ar putea reprezenta elemente vestimentare), nu acoperă ci, mai degrabă, subliniază nuditatea. C. Gamble (1982
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
acestui tip de reprezentare feminină pe ceramica eneolitică, vom constata că a existat un canon obligatoriu pentru evidențierea divinității-mamă, înscriindu-se printre temele majore (V. Chirica, 2004 a, p. 119) sau marile teme (D. Monah, 1992, fig. 4/1) ale iconografiei ceramicii și plasticii Cucuteni Tripolye. Dar, ca și tratare plastică, explicită și naturalistă, nu cunoaștem, până în prezent, nici o altă modelare a orantei, cu excepția unei plăci antropomorfe descoperită la Trușești-Botoșani, în nivel de locuire Cucuteni A (= Tripolye B 1) (fig. 4
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
transmite un mesaj religios, limbaj cu anumite specificități (G. Bosinski, 1990; A. Leroi Gourhan, 1990) ale comunităților umane respective, intrând în cadrul creației artistice cu valoare de sacru colectiv. Precizăm că redarea mâinii protectoare sau de sacrificiu a trecut și în iconografia creștină (V. Chirica, 2006, p. 26), poate tot prin acele elemente de trecere și transmitere. Interpretarea mâinilor cu cinci degete desfăcute, în sus, semnificând oranta, redate pe ceramica de tip Precucuteni-Tripolie, este deosebit de interesantă și aduce noi valențe în ceea ce privește semnificațiile
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
cultice, cu caracter religios, obligându-ne să revenim din nou la scrierile lui M. Eliade (1992, passim). * Revenind la imaginea orantei în arta preistorică, vom constata că, prin această realizare canonică, artiștii epocii au marcat, ca și în cadrul erminiilor din iconografia creștină, locul divinității feminine în ierarhia eventualului panteon al lumii contemporane, neo-eneolitice. În interpretarea acestei realizări artistice, trebuie să luăm în considerație cel pușin trei aspecte, care se integrează în natura spiritualității preistorice eneolitice: a, existența orantei ca element al
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
de aceea va bate Domnul pe Amalec din neam în neam !>> (Ieșirea, 17, 8-16). Pe de altă parte, relația uranic-uranic este consemnată, potrivit canoanelor Noului Testament, atunci când Maica Domnului este considerată principalul intermediar între creștini și Divinitate, fiind ilustrată în iconografie cu mâinile înălțate la rugăciune (Fig. 11/1). În serviciul religios, există și relația htonic-uranic atunci când, în cadrul Sf. Liturghii, preotul este cel care ridică mâinile la rugăciune pentru transformarea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului (Fig. 11/2-3
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
țării” sau în lider național, înconjurat de securiști travestiți în mineri vestimentați adecvat. șocul său fusese real, Ceaușescu fiind luat prin surprindere de faptul că reprezentanții prin excelență ai omului nou se revoltau împotriva sistemului care îi crease în eprubetă. Iconografia minerului model se prăbușise. Tocmai de aceea greviștii din Valea Jiului au fost timorați și terorizați, pentru că făcuseră să se prăbușească un mit nu doar pentru ei înșiși (și pentru alte incarnări ale omului nou), ci și pentru președintele statului român
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o lungă continuitate conștientă, grea de sensuri, a vulturului bicefal în heraldica românească.” Iată, așadar, o sublimă tehnică de ascundere a informației prezentă de secole în heraldica românească prin apariții deosebit de interesante pe o mare varietate de obiecte sau în iconografia vremurilor. Aceasta este o probă vădită de steganografie, care înseamnă ascunderea informației în fața ochiului neavizat. În vremurile noastre, ascunderea informației a devenit interesantă pentru o paletă largă de utilizatori. Anii ’90 au consemnat interesul producătorilor de la Hollywood pentru găsirea unui
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de colecții de calendare și almahuri, cu un total de peste două mii de volume, apărute în Muntenia, Transilvania, Moldova, Bucovina, Crișana, Banat, Oltenia, Dobrogea și peste hotare. Materia e sistematizată în capitole care au în vedere partea calendaristică, proza, poezia, partiturile, iconografia, colaboratorii etc. Lucrarea a fost considerată încă de la apariție „monumentală, menită a fi pentru multă vreme un inegalabil termen de referință” (Mircea Zaciu). Cea de-a doua, Dicționarul presei românești (1731-1918) (1995), cuprinde descrieri bibliografice de o mare rigoare științifică
RADUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289097_a_290426]
-
eveniment. Autorul ei s-a documentat patru decenii, a cercetat sute de monografii și studii apărute în străinătate și în România, periodicele vremii, edițiile critice, corespondența poetului, confesiunile celor care l-au cunoscut pe Baudelaire și a strâns o impresionantă iconografie. Pictor și meloman, R. mărturisește că la originea temerarei sale întreprinderi a stat „o afinitate electivă” cu poetul francez, care a constat în tentativa de „refacere a sincronismului artelor”. Primul tom al lucrării, Estetica baudelairiană, evocă etapele vieții, poetica, activitatea
RADULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289101_a_290430]
-
mai semnat O. Alex. O. grupează în V. Voiculescu. Articole, comunicări, documente (I-IV, 1974-1994) contribuții de istorie literară, evocări și interpretări critice utile pentru cercetătorii vieții și operei scriitorului, originar de pe meleaguri buzoiene. Materialul constă în texte inedite, corespondență, iconografie, documente de arhivă și mărturii privind biografia scriitorului, familia, activitatea literară și extraliterară etc. Volumele din această serie tipărite după 1989 conțin date și mărturii zguduitoare despre anii de detenție ai lui V. Voiculescu. Anvergura reală a explorărilor întreprinse de
OPROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288560_a_289889]
-
buzoieni. Fișier istorico-literar (1980) și Presa buzoiană și râmniceană. Dicționar bibliografic (I-III, 1995-2001). Autorul, specialist în biblioteconomie, se dovedește și un istoric literar riguros. În prima lucrare sunt sintetizate date biobibliografice, note, bibliografie, texte inedite sau rare, controverse biografice, iconografie despre scriitorii și oamenii de cultură născuți în zona Buzăului, începând din secolul al XVII-lea până în contemporaneitate. În cea de-a doua sunt descrise succint și sistematic peste cinci sute de publicații editate din 1839 și până astăzi, pentru
OPROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288560_a_289889]
-
și biserica de la Strâmba din comuna Puiești, jud. Tutova (în colaborare cu V. C. Nicolau), Bârlad, 1914; Sărbătorile la români. Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului, București, 1914; Sărbătorile la români. Crăciunul, București, 1914; Sibile și filosofi în literatura și iconografia românească, Bârlad, 1916; Cuiul lui Pepelea, Chișinău, 1920; Frăția de cruce și alte înrudiri sufletești la români, Bârlad, 1920; Ținutul Hotinului la 1817, Chișinău, 1920; Noaptea Sfântului Andrei, Iași, 1921. Culegeri: Jocuri de copii adunate din satul Țepu (jud. Tecuci
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
nevoie de implicarea deschisă și părintească a ierarhilor în activitățile germinale ale ASCOR-ului. Cu rare și meritorii excepții, inspirația și prezența mult sperată s-a lăsat așteptată. ASCOR ar fi putut pleda mult mai convingător pentru autentica reabilitare a iconografiei bisericești, dar mai ales a muzicii bizantine. Aceste tradiții vechi ale Bisericii Răsăritene rămân încă necunoscute, când nu sunt disprețuite, în multe din parohiile ortodoxe ale marilor orașe. Transilvania este un caz special de inaderență la tradiția arhitectonică, iconografică și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
orașe din țară, o biserică cu un program liturgic decent, fără forfecări nemiloase în tipic, cu slujbe neîntrerupte de telefoane mobile și un „du-te vino” permanent, cu preoți preocupați nu de afaceri, ci de sporirea duhovnicească a credincioșilor, cu iconografie ortodoxă și muzică bizantină, cu un naos lipsit de culori, difuzoare, neoane și microfoane stridente, cu o arhitectură care nu violează flagrant principiile mistagogiei ortodoxe, cu predici fidele Duhului Părinților... În ritm cu aspirațiile sinodale ale Bisericii, ASCOR-ul n-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este de fapt icoana pogorârii în iad, ce păstrează câteva elemente esențiale din reprezentarea răstignirii (îngerii revin cu glas de bucurie, iar Crucea este orizontală și apasă, tot la „locul Căpățânii”, peste împărăția morții). Pe scurt, atât imnografia, cât și iconografia Învierii confirmă, în tradiția bizantină, toate anticipațiile îndrăznețe incluse în reprezentarea Patimii Domnului. Această perspectivă pascală asupra Patimii corespunde logicii narative a Evangheliilor. Deși patru la număr, ele formează o singură veste bună, redactată în egală măsură ca istorie și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
eminentă” (Al. Zub), rezultat din studierea Fondului Monod de la Bibliothèque historique de la ville de Paris. Textele, adunate din arhive (în special scrisori), din presă, din lucrări diverse, privesc legăturile lui Michelet cu spațiul românesc. Adnotate și comentate, ele reprezintă, împreună cu iconografia și indicele de nume, o sursă substanțială și un instrument de lucru, pe baza cărora cunoașterea pașoptismului românesc se nuanțează și îmbogățește. Prevalentă, în activitatea lui B., se vădește orientarea căre lucrările de erudiție istorico-literară. Numele lui rămâne legat de
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
patru sărbători mari, cu ținere: Adormirea (he koimesis tes theotokou); Bunavestire, hemera aspasmou, „ziua salutării”; Nașterea Mariei; În fine, Intrarea Mariei În Templu, cunoscută În tradiția creștină sub denumirea de Intrarea În Biserică (sic!). Cu altă ocazie voi prezenta sistematic iconografia legată de aceste patru sărbători. Mă rezum aici la Nașterea Mariei și la Intrarea ei În Templu. Prima sărbătoare, ținută pe 8 septembrie, nu are nici un temei scripturar. În Proloage se invocă Tradiția Bisericii, menționându-se concesiv: „dar pentru aceasta
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
le-a propovăduit (ekeruxen) și duhurilor [aflate] În Închisoare”. Autorul epistolei racordează, două versete mai Încolo, pogorârea În duh a lui Isus pe lumea cealaltă cu taina botezului. Botezul Înseamnă scoaterea omului vechi, reînnoit, din iad. Teologumena este reprezentată În iconografia ortodoxă, conform indicațiilor lui Dionisie din Furna, astfel: „Iadul, ca o peșteră Întunecoasă sub dealuri; Îngeri purtând veșminte luminoase Îi leagă cu lanțuri pe Belzebut, domnul Întunericului, și pe demoni, pe unii bătându-i, pe alții gonindu-i cu sulițe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
are nici un rost, atunci munca tuturor celor care le editează, de sute de ani, cu un efort imens, cu o știință exemplară și o răbdare dumnezeiască este muncă irosită de pomană. Dacă existența apocrifelor nu contează, atunci nu contează nici iconografia despre nașterea, copilăria, intrarea În Templu sau Adormirea Maicii Domnului; așa cum nu contează icoana Anastasis la care se Închină zilnic credincioșii ortodocși. Firește, aceste afirmații se doresc simple afirmații retorice. O singură „erezie” poate fi Îngăduită și de Biserică, anume
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
stravropighie, importanta și influenta mănăstire românească din Peri. Izbânzile artistice din epoca Paleologilor au găsit ecouri și interpretări în alcătuirile arhitecților și pictorilor români. Biserica Sf. Nicolae (Domnească) din Curtea de Argeș, mănăstirea lui Mircea cel Bătrân de la Cozia oglindesc modele bizantine. Iconografia românească din acea vreme și de mai târziu este și ea de vădită sorginte paleologă. Instinctiv, dar și din rațiuni politice (căci vecinii - ungurii și polonii - erau catolici), românii au căutat legăturile cu Bizanțul, simțind acea civilizație a Imperiului, cu
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
ș.a.). De asemenea, A. consemnează, în „file de dicționar”, momentele aniversare ale unor personalități literare contemporane sau evenimente editoriale. Deși colaborările vizează domenii variate, revista nu rămâne la stadiul de magazin ilustrat, iar scrierile și documentele inedite (scrisori, jurnale, memorii, iconografie) nu vizează senzaționalul, ci cunoașterea aprofundată a personalităților de la care provin (I. L. Caragiale, Tudor Arghezi, B. Delavrancea, G. Călinescu, Paul Constantinescu, Grigore Ionescu, George Moroșanu, Horia Bodnărescu ș.a.). Rubricile girate de un singur autor („La colț” - Ion Stratan; „Ei și
AXIOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285511_a_286840]
-
realitatea fanariotă. Cultul datoriei și un dinamism pragmatic îl desemnează drept omul providențial într-o perioadă de tranziție spre modernizarea instituțiilor sociale și culturale. Pregătirea polivalentă în științe, arte și literatură, orizontul enciclopedic deschis spre varii domenii - filologie, istoriografie, arhivistică, iconografie, geodezie, economie, matematică ș.a. - îi confirmă capacitatea de a îndeplini imperativele de grabnică asimilare a noilor structuri europene. În trei decenii, până la 1840, A. pune bazele învățământului național până la nivel superior, ale presei și teatrului românesc, dezvoltă producția editorială și
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]