507 matches
-
conservat umanitatea. Discursul politic de culpabilizare al opoziției anticomuniste dintre 1990 și 1996 a făcut, în opinia mea, foarte mult rău. A accentuat acestă mitizare a trecutului, oamenii au fost obligați să investească mai multă pasiune, mai mult afect în idealizarea trecutului lor. Nostalgia este accentuată într-o polemică pe care strada o poartă cu puterea politică actuală. Partidele istorice au venit în prima campanie electorală democratică de după '90 cu un slogan polemic, foarte dur. Era vorba de a te opune
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
au rămas pururi amintirea și recunoștința; niciunul nu l-a hulit și nu i-a dat sărutul trădării, semn al întipăririi adânci lăsate într-înșii. Ei sunt creatorii unei adevărate literaturi apologetice în jurul "profesorului", cu caractere de exaltare și de idealizare sub forma unei simple evocări, a comemorării prin articole, amintiri, discursuri, întreținând în jurul lui un adevărat cult..." . Cea de-a doua generație post-maioresciană cuprinde pe E. Lovinescu însuși, I. Petrovici, Paul Zarifopol, D. Caracostea. Reacțiunea poporanistă vine, desigur, din partea lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
alte genuri de simboluri vizuale, cum ar fi formulele (modelele) matematice, formulele din domeniul fizicii, al chimiei etc. care tind către abstractizare, pot fi transpuse cu ușurință În materiale proiectabile. O asemenea intuiție joacă un dublu rol: a) ajută la idealizarea (logicizarea) lucrurilor (imaginilor), la convertirea lor În idei (ridicarea la abstract), devenind astfel un suport (purtător) al noțiunii, al ideii și invers, b) ajutând, mai apoi, la vizualizarea (materializarea) ideilor, la transpunerea lor În imagini (concretizarea ideilor). Unii psihologi și
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
În felul acesta, ceea ce nu este accesibil În formă materială autentică, devine accesibil În formă mediată, cu ajutorul modelului. Utilizarea unui model nu este, În esență, altceva decât o materializare aactivității mintale sau a unor laturi ale acesteia sau invers, o idealizare a unei activități materializate. Asemenea forme de materializare sau de idealizare ale acțiuniisunt necesare pe toate treptele instruirii. Există obiecte și fenomene care aparțin științelor naturii (fizicii, chimiei, biologiei, geografiei etc.) și tehnologiei sau fapte și procese specifice vieții socio-umane
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
devine accesibil În formă mediată, cu ajutorul modelului. Utilizarea unui model nu este, În esență, altceva decât o materializare aactivității mintale sau a unor laturi ale acesteia sau invers, o idealizare a unei activități materializate. Asemenea forme de materializare sau de idealizare ale acțiuniisunt necesare pe toate treptele instruirii. Există obiecte și fenomene care aparțin științelor naturii (fizicii, chimiei, biologiei, geografiei etc.) și tehnologiei sau fapte și procese specifice vieții socio-umane care, prin complexitatea șinivelul la care se află, devin extrem de dificil
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
analizat deferent și citat copios), dar și antimaiorescian (prin grilă lovinesciană), profesorul Negrici nu pregetă să acuze spiritul critic românesc (inclusiv pe sine), diacronic și sincronic vorbind, de slăbiciuni, orbiri și nevolnicii, de obediența retoricii magnificării unor tabuuri naționale, a idealizării și mitizării unor opere și scriitori care persistă și azi în climatul public. Vinovatul principal: prezența mereu și încă iradiantă a unor mituri ce se bazează pe o psihologie mai curând conservatoare și defetistă, chiar izolaționistă. Mituri cum ar fi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în prezentul convulsiv, este semnificativ pentru capacitatea prozatorului de a circumscrie în perimetrul narațiunii experiențe și momente ale epocii comunismului. Ilustrative sunt experiențele carcerale de la Pitești, Aiud sau Rahova, surprinse cu pregnanța notației brutale, neconcesive, lipsite de orice urmă de idealizare. Modul în care Alexandru Nicolae Margine, torționarul lui Dinu Pădureanu, mai târziu membru al Comitetului Central, devine prizonierul celui din urmă pune în oglindă două universuri, două lumi, dar, în egală măsură, și două registre ale realului, unul ancorat în
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
Sânziana), ce au, pentru personaj, calități protectoare. Exercițiile de supraviețuire morală pe care le conturează, prin acest scenariu epic, Traian Dobrinescu au, dincolo de unele stridențe retorice, deplină coerență narativă, legitimând un demers epic credibil, autentic, ferit de riscurile excesului de idealizare sau caricaturizare a lumii. Ideologicul, atât cât este, e validat cu promptitudine de modulațiile discursului narativ, în carnația unor personaje credibil articulate, ce participă eficient la metabolismul estetic și etic al romanului.
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
căci toată lumea le știe și nimeni nu consideră că mai merită să fie discutate sau analizate. Modelele raționaliste apără unele forme și construcții pentru presupusa lor raționalitate, economie - după cum condamnă altele pentru lipsa de logică sau eficiență. De obicei sînt idealizări ale comunicării scrise, artificializate, refuzînd redundanța, ambiguitatea și dezordinea oralității. în secolul al XVIII-lea, de exemplu, franceza putea fi prezentată ca o limbă "superioară" și rațională, pentru caracteristica sa de a menține o ordine a frazei stabilă, în succesiunea
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
te superi ca văcarul pe sat. Ideologic vorbind, bufeurile pamfletare la adresa unor intelectuali „revizioniști” sau „postmoderni” de după 1989 (Mircea Cărtărescu în primul rînd), ca și a unor politicieni în serviciul cărora s-au pus (ex.: Traian Băsescu), ieșirile vehemente împotriva idealizării „boierilor de altădată” (v. mărturiile privitoare la „botnițele” puse țăranilor culegători de struguri de pe moșiile lui... Duiliu Zamfirescu) sau antipatia la adresa monarhiei („De ziua foștilor regi, mă îmbolnăvesc subit de coprolalie”) îl arată pe autorul Îngerului a strigat ca pe
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
imaginare numită Antichitate și a unui limbaj de o mare bogăție și flexibilitate numit retorică. Este remarcată de asemenea structura spațială și temporală fundamental identică a tragediilor clasice, precum și tendința spre pesimism a teatrului tragic. Interesantă este revelația "rezistenței la idealizare". Oricât de dispuși ar fi să caute departe, în trecut și aiurea, modelul unei lumi unificate și luminoase, al unei lumi evocând evlavia, virtutea ori eleganța, oamenii își dau seama că ei trăiesc aici și acum, într-o lume întunecată
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
împreună cu "Moartea lui Fulger" sunt îndeobște considerate drept cele două capodopere centrale ale autorului. Prima se cuvine a fi înțeleasă ca o exultare a dragostei tinerești de viață în sânul propriei etnii, al unei civilizații rurale idealizate. Dar acuzația de "idealizare" îmi pare nedreaptă, de vreme ce am fost avertizați, încă din prima strofă, că ne aflăm într-o durată de basm. "E lung pământul, ba e lat", versul de deschidere, anulează situarea geografică, instalează utopia. Iar "Nici astăzi domn pe lume nu
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
care au ridicat nevelul general "de conversație". Din cauza acestei înțelegeri limitate, în media românească continuă exaltarea vechilor traduceri - în lipsa feedback-ul necesar din partea nativilor. "La aniversară", se invocă reflex numele lui C. M. Popescu (moartea sa tragică în adolescență predispunând spre idealizări), fără o înțelegere obiectivă a calităților și defectelor tălmăcirilor sale. Din păcate, variantele sale sunt cele mai pline de malapropisme hilare și sintaxe forțate, dacă nu chiar negramaticale. Lipsa de înțelegere subtilă a englezei perpetuează și un tip de proiecție
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
sau mai puțin insurmontabile, care-i îngăduie a-și plăsmui un "personaj". Unul desigur impur, care nu poate ocoli, după cum are grijă a ne informa, infidelitatea, risipa, dezorientarea, în ultimă instanță "neadevărul", dar absolutoriu prin coerență, prin verosimilitate. E o idealizare în răspăr, cu miză estetică: "De la începutul secolului, la numeroși autori, jurnalul a încetat să fie intim. A devenit o specie literară, ca o provocare: a te expune așa cum ești în fundul sufletului, adică rău. Impulsurile primare ale individului sînt agresive
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
periferice. |sta să fie misterul scrisului? Dincolo de anecdotica propriuzisă, se ridică, am senzația, o întrebare cu plafon mai larg: cum se poate face, totuși, o portretistică literară cinstită? Cu alte cuvinte, una care să nici nu măsluiască adevărul biografic, prin idealizare grosolană, dar nici să nu devină spectacol de mahala, printr-o grosolănie idealizată. Un răspuns mai mult decât credibil oferă prozele lui Alexandru Vlad, publicate nu demult sub titlul Măsline aproape gratis. E drept că romancierul clujean nu-și propune
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
un tren privat închiriat în acest scop cu ușurința și înclinația spre risipă cu care-l exasperase dintotdeauna pe Liovocika al ei. De-a lungul ultimului an, până la acest sfârșit, Jay Parini recompune un portret antinomic al lui Tolstoi - între idealizare și demitizare - alăturând mărturiile celor care i-au stat cel mai aproape: Sofia Andreevna, secretarul Bulgakov, primejdiosul Certkov, medicul Makovițki. Întrerupte în răstimpuri de însăși "vocea" lui L.N. (Lev Nikolaevici), recepționată însă indirect, prin fragmente de jurnal, scrisori către diverși
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
timp al scriiturii care substituie într-un fel timpul istoric". Azi atari fapte sînt frecvent nesocotite în operația de "stilizare, de "retuș", operație mai mult ori mai puțin neavenită în elaborarea tabloului diacronic al literaturii. Se manifestă o mișcare de idealizare, de ștergere pios-falsificatoare a unor asperități sau, cum ar spune Eminescu, se toarnă "apă de trandafir" în cerneala acidă a judecăților critice neconcesive. Oare o asemenea mentalitate e utilă istoriei literare? Oare folosește ea conștiinței estetice pe care se cuvine
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
postura vaticinară (Leon Bloy îl numea pe profet "omul care-și amintește viitorul"), mă mulțumesc a înregistra reacțiile prezentului ca pe un soi de eșantion concomitent al perioadelor revolute și al celor ce vor veni. Un optimism exacerbat, de factura idealizării naive a "intrării în Europa", a instaurării unei democrații perfecte, taumaturgice, ni se prezintă din capul locului deplasat. Sînt înclinat a acorda mai mult credit posturii circumspecte, mereu prudente, care nu pierde din vedere factorii endemici, de sorginte nu doar
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
era, evident, omul potrivit". De unde rezultă că istoria s-a văzut rescrisă în comunism nu doar de către istorici, ci și de către scriitori, ultimii exploatînd fără mari scrupule vectorul emoțional al publicului, depunînd ofranda strădaniilor lor fie și indirect omagiale (prin idealizarea precursorilor ,independenței și demnității naționale") la picioarele cîrmaciului din actualitate, hipercelebrat. în paginile Podului de gheață întîlnim un alt soi de mistificare. Reputat pentru apetitul său față de marile mituri ale omenirii pe care le îngurgitează la repezeală și pe care
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
ar putea fi deplînși pentru o situație proastă. Toți aceștia își dau seama că, într-un fel strîmb, "răul absolut" pe care l-au comis rămîne într-adevăr "nepedepsibil". Iar iertarea nu devine astfel, în conștiințele noastre derutate între o idealizare și o realitate la fel de incompatibile ca și odinioară, un termen nespus de jenant?
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
drept suculent material ilustrativ, în cheie anecdotica. Cu satisfacția de a comenta o ramură a umanității ce i se pare neeuropeană și chiar antieuropeană, Arghezi înregistrează o stare precomunistă, un totalitarism larvar, zăcînd într-o pornire a destructurării sociale, în idealizarea dialectica, într-un misticism nediferențiat: "La Berna se putea citi pe biletele de închiriat odăi mobilate în trei limbi federale că aNu pentru rusia. Rușii erau excluși din inimă Europei încă de pe la 1906 și ceva. Se prezintă Raskolnicov, îi plăcea
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
resorb asociațiile speculative și simplifică urzeala sonoră până la limita ei strict necesară, ca un vrăjmaș al tuturor prisosurilor. 7. Muzica de catifea a Romantismului, uneori moale, în-văluitoare, cathartică și catehenică, alteori tare, dezvăluitoare, catastatică și catastrofică a fost croită întru idealizarea sufletului și subiectivarea trupului, îmbrăcând, până la înfofolire, rațiunea și dezbrăcând, ca-ntr-un streep-tease provocator, elanul și afectivitatea, într-o nestăpânire de sine și o absență a inhibiției prin care sentimentele sunt relevate în curgerea lor naturală, nesilită de nimeni
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
tipologie a raporturilor ei cu ambientul literar", iar "eșecul, o problemă de compoziție, apoi una de transcodaj, după care, una de situare și, în cele din urmă de evaluare" (7). Este vorba, în viziunea autoarei, despre o operă apărută "din idealizarea naivă a literaturii propangandistice și din ranchiuna canonică față de formulele estetizante contemporane", compusă "în mod deliberat pe "nu" și pe "invers", dar nu la modul experimental al avangardelor, ci la modul acuzator al victimologiei". Jurnalul lui I. D. Sîrbu este
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
de dragoste cu Torseos) și în același timp de narator. Istorisind și țesînd în același timp, soția eroului reconstituie, în paralel, cu cuvinte și cu fire colorate ceea ce s-ar putea numi cronica adevărată a întregii istorii. Fără iluzii, fără idealizări, fără concesii. Nararea se desfășoară de pe poziția martorului ocular sau a participantului, în registrul obiectiv al consemnării faptelor - inclusiv văzute din alte perspective, cum ar fi acelea ale lui Odiseu sau Telemah - , dar și în registrul subiectiv, al judecății de
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
fenomene ale trecutului va fi, probabil, vag alterată de un discret sindrom al paradisului pierdut" (p. 7-8 în primul volum). Nu aș fi putut face o mai bună descriere a tendințelor interioare ale textului evocativ: pe de o parte, spre idealizare, pe de alta, spre utopizare - ambele puse sub un control sever. Clujul ideal e, pentru Petru Poantă, acela al anilor '60, încă necorupt de ofensiva industrializării și a invaziei muncitorești. Acolo se proiectează utopia tinereții studențești, când scriitorul tânăr este
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]