307 matches
-
ființe, locuri, calități, acțiuni (atât reale cât și imaginare), moduri de acțiune, idei, stări, poziționări în spațiu și timp, etc. În limbile vorbite, cuvintele se compun din șiruri de foneme (sunete elementare) articulate succesiv. Limbile scrise folosesc simboluri grafice (litere, ideograme, caractere silabice, etc.) care reprezintă fie sunete din limba vorbită respectivă, fie înțelesuri. În urma evoluției limbilor este posibil ca scrierea să nu mai reflecte fidel pronunția actuală, respectiv sensul actual al cuvântului vorbit. Limbile pot fi analizate din următoarele puncte
Limbă (comunicare) () [Corola-website/Science/306002_a_307331]
-
modul în care acestea pot fi utilizate și diversele stiluri în care sunt făcute, ar fi greu de realizat, astfel că ceea ce urmează este o scurtă listă cu unele dintre cele mai importante: Printre aceste "bokuseki", prezentate în formă de ideograme, cele mai des folosite sunt: Ceremonia ceaiului se divide în trei momente distincte: Fiecare moment la care va asista un invitat la ceremonie descrie o „călătorie inițiatică” în adevăratul sens al cuvântului. Ceremonia ceaiului, în varianta ei completă, se desfășoară
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
în mormânt, devenind astfel un element principal al ritualului funerar. Apariția scrierii în Egipt poate fi considerată bruscă, etapele anterioare ale prescrierii nefiind documentate ca în Mesopotamia. Hieroglifele sunt structurate încă de la apariția lor într-un sistem lingvistic ce alătură ideograma (semn-cuvânt) și semnul fonetic (semn-sunet). Scrierea hieroglifică era destinată obiectelor funerare și operelor cu caracter monumental, acestea fiind destinate să dureze etern. Datorită grijii deosebite și deci a încetinelii cu care scribii realizau și aranjau semnele, acest tip de scriere
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
a templului Izumo, care conform unor documente împreună cu trupa sa (în marea lor majoritate femei) jucau schițe vesele și dansau pe albia uscată a râului "Kamogawa" din Kyoto încă de prin 1603. Numele "kabuki" (care astăzi este o combinație a ideogramelor pentru "cântec", "dans" și "artă"), a fost, se pare, ales pentru că avea conotații sonore cu „șocant”, „neobișnuit”. Popularitatea pieselor sa datora nu în mică măsură scenelor senzuale și erotice, ceea ce deseori ducea la bătăi între spectatori pe seama actrițelor (care practicau
Kabuki () [Corola-website/Science/314893_a_316222]
-
care dispoziția grafică în pagină formează un desen care are o legătură cu subiectul textului. Acest gen a atins apogeul prin poetul francez Guillaume Apollinaire, cel ce i-a dat și numele, format, pare-se, prin contracția cuvintelor "caligrafie" și "ideogramă". Volumul său, apărut în 1918, se numea "Calligrammes". Caligrama este o specie de sincretism picto-poetic, unde „întregul“ produs artistic („text-pictura“) evidențiază că mesajul versului se reia din ordinea verbală, între anumite limite, cu ajutorul codului plastic. Cuvântul este derivat din limba
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
uneori la diferențierea unor cuvinte altfel identice. Deși nu este deloc înrudită cu limba chineză, japoneza a împrumutat masiv din aceasta pe parcursul a mai mult de 1500 de ani de legături culturale. În scrierea japoneză au fost folosite inițial exclusiv ideogramele chinezești, numite în limba japoneză "kanji", dar datorită diferențelor majore la nivel gramatical între cele două limbi această metodă de scriere era greoaie și a trebuit îmbunătățită prin introducerea unor caractere fonetice care să marcheze de exemplu flexionările specifice limbii
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
îmbunătățită prin introducerea unor caractere fonetice care să marcheze de exemplu flexionările specifice limbii japoneze. Astfel au început să fie folosite, pe lîngă "kanji", și două "silabare" („alfabete” în care unui caracter îi corespunde o silabă) rezultate din simplificarea unor ideograme chinezești. Acestea sînt: hiragana, folosit pentru scrierea terminațiilor gramaticale, prepozițiilor și conjuncțiilor, precum și altor cuvinte care altfel ar trebui scrise cu ideograme prea complicate, și katakana folosit în scrierea numelor străine (provenite din limbi care nu au "kanji"), cuvintelor de
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
lîngă "kanji", și două "silabare" („alfabete” în care unui caracter îi corespunde o silabă) rezultate din simplificarea unor ideograme chinezești. Acestea sînt: hiragana, folosit pentru scrierea terminațiilor gramaticale, prepozițiilor și conjuncțiilor, precum și altor cuvinte care altfel ar trebui scrise cu ideograme prea complicate, și katakana folosit în scrierea numelor străine (provenite din limbi care nu au "kanji"), cuvintelor de origine străină, sau stilistic pentru accentuarea unor cuvinte (similar cu folosirea caracterelor "cursive" sau aldine în limba română). Lingviștii specializați în istoria
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
mai dificilă pentru cei ce doresc să învețe limba japoneză, cu excepția celor care au din alte limbi experiența caracterelor chinezești, este bineînțeles scrisul. Copiii japonezi studiază hiragana și katakana în doar cîteva luni și apoi încep lungul drum al învățării ideogramelor kanji. Acestea se studiază pe tot parcursul școlii, fără să poată ajunge să le învețe pe "toate" (numărul total de kanji se estimează la peste 60.000, din care însă majoritatea nu se mai folosesc sau sînt extrem de specializate). În
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
în domenii specializate. Mai trebuie precizat că analfabetismul în Japonia (excluzînd cetățenii străini) este extrem de redus și provine în principal din cazuri justificate medical. Deși japoneza se poate "vorbi" fără cunoașterea scrisului, o astfel de abordare nu este recomandabilă. Studiul ideogramelor deschide accesul la o dimensiune a limbii japoneze altfel ascunsă. De asemenea, cunoașterea ideogramelor permite înțelegerea mai profundă a cuvintelor, a căror etimologie este transmisă prin chiar forma ideografică și ajută la sesizarea unor nuanțe semantice fine. În plus, în
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
extrem de redus și provine în principal din cazuri justificate medical. Deși japoneza se poate "vorbi" fără cunoașterea scrisului, o astfel de abordare nu este recomandabilă. Studiul ideogramelor deschide accesul la o dimensiune a limbii japoneze altfel ascunsă. De asemenea, cunoașterea ideogramelor permite înțelegerea mai profundă a cuvintelor, a căror etimologie este transmisă prin chiar forma ideografică și ajută la sesizarea unor nuanțe semantice fine. În plus, în limba japoneză există foarte numeroase "omofone" care nu sînt în același timp și "omografe
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
limba japoneză există foarte numeroase "omofone" care nu sînt în același timp și "omografe", scrisul permițînd diferențierea lor uneori chiar și în comunicarea orală (cînd cuvîntul rostit poate fi confundat cu un omofon, precizarea se face prin descrierea sumară a ideogramelor care intră în comnponența lui). Nu în ultimul rînd, un vorbitor de limba japoneză (fie el și străin) care nu știe să scrie și să citească se poate considera, pe bună dreptate, un analfabet. Pentru cei care se gîndesc să
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
Este o limbă izolată (adică, nu este înrudită genealogic cu nicio altă limbă), chiar dacă unii lingviști consideră că face parte din familia altaică. Este considerată ca fiind înrudită cu japoneza. Înainte de a avea o scriere proprie, era scrisă folosind hanja, ideograme chinezești pronunțate în coreeană. În secolul al XV-lea, un sistem de scris propriu, numit hangul, a fost inventat la cererea regelui Sejong cel Mare. Conform Constituției adoptate la 25 februarie 1988, Coreea de Sud este republică prezidențială, unde președintele și Cabinetul
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
Egiptul antic și Mesopotamia, eveniment prin care arta dobândește noi modalități de expresie. Scrisul permite evidențierea sistematică a activităților economice și comerciale. Astfel, în jurul lui 3.500 î.e.n. apare, în Mesopotamia, scrirea cuneiformă, care, inițial, era bazată pe pictograme și ideograme. Ulterior, sumerienii dezvoltă scrierea prin redarea silabelor, bazată, deci, pe fonologia și sintaxa specifice limbii sumeriene. În Egipt apare scrierea hieroglifică, cea mai veche mărturie fiind "Paleta lui Narmer" (3100 î.e.n.). Limba ebraică a fost una dintre primele limbi care
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
În 1561, Motoyasu abandonează alinața cu clanul Imagawa și se aliază în schimb cu Nobunaga Oda, fostul inamic. Pentru a-și arăta independența totală față de clanul Imagawa, Motoyasu își schimbă numele în 1565 în "Ieyasu", deoarce unul din cele două ideograme ale numelui 元安 (Motoyasu) îi fusese dată de "Yoshimoto Imagawa". În 1567 va primi numele de Mikawa no kami ("Conducătorul suprem al provinciei Mikawa"), iar ulterior a primit prin decret imperial permisiunea de a-și schimba numele de familie în
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
semne ajutătoare pentru pronunție, a fost folosit, cu unele modificări minore, începând cu literatura "setsuwa" din secolul al IX-lea până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Spre deosebire de cele două scrieri kana, kanji reprezintă o noțiune, fiind numite și „ideograme”, „logograme”, „fonograme” etc. Multe semne kanji sunt compuse din două sau mai multe „mini-semne”. Acelea dintre aceste „mini-semne” care dau înțelesul de bază al semnului kanji, și conform cărora sunt clasificate în dicționarele de kanji, se numesc „radicale”, . Celălalt element
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
ul este cea mai mică unitate semantică distinctivă a unei limbi scrise, analogă fonemului în limba vorbită. În scrierea alfabetică corespunde literei. Un grafem poate avea sau nu înțeles în sine. ele includ litere, logotipuri, ideograme, cifre, semne de punctuație etc. Cuvântul "grafem" vine de la cuvântul grecesc γράφω "gráphō" ("a scrie") și sufixul "-em". Studiul grafemelor se numește grafemică. Grafemele sunt deseori scrise în paranteze ascuțite, de exemplu ⟨a⟩, ⟨B⟩ etc. Prin analogie, fonemele se scriu
Grafem () [Corola-website/Science/327460_a_328789]
-
companie maleabil, amuzant și drăgălaș. Datorită dimensiunilor reduse și comportamentului echilibrat, ușor de menținut sub control, se pretează foarte bine pentru viața într-un apartament. Imaginativi, chinezii au identificat repede asemănări între desenul aleator al acestor cute și complicatele caractere (ideograme) din alfabet, astfel exemplarele rasei au început să fie apreciate în mod deosebit în epocă mai ales datorită acestei trăsături fizice. Mărturii din vremuri demult apuse remarcă faptul că de o foarte mare apreciere se bucurau exemplarele de Pug ale
Mops () [Corola-website/Science/323712_a_325041]
-
încă de alte civilizații): "semnul" în loc să indice un obiect, a început să reprezinte un sunet, ajungându-se astfel la posibilitatea ca scrierea să exprime limba cu relațiile existente între cuvinte. Cele două tipuri de semne au continuat să existe deoarece ideogramele nu au fost înlocuite complet de scrierea fonetică. Semnele numite silabice, ce aveau valoare gramaticală și foloseau la exprimarea acelor părți de vorbire care, prin natura lor, nu puteau fi reprezentate figurativ, erau derivate din ideograme, al căror sens îl
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
continuat să existe deoarece ideogramele nu au fost înlocuite complet de scrierea fonetică. Semnele numite silabice, ce aveau valoare gramaticală și foloseau la exprimarea acelor părți de vorbire care, prin natura lor, nu puteau fi reprezentate figurativ, erau derivate din ideograme, al căror sens îl pierdeau păstrând doar sunetul. Așadar sumeriana nu a atins niciodată stadiul final din evoluția scrierii (creerea unui alfabet), neelaborându-se semne distincte pentru fiecare vocală și consoană. Grafia semnelor s-a modificat continuu, în același timp
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
în mormânt, devenind astfel un element principal al ritualului funerar. Apariția scrierii în Egipt poate fi considerată bruscă, etapele anterioare ale prescrierii nefiind documentate ca în Mesopotamia. Hieroglifele sunt structurate încă de la apariția lor într-un sistem lingvistic ce alătură ideograma (semn-cuvânt) și semnul fonetic (semn-sunet). Chiar dacă au existat un număr mic de semne alfabetice suficiente pentru a scrie orice, nu au fost folosite pentru crearea unui alfabet propriu-zis. Cele mai vechi documente care au fost găsite sunt datate în perioada
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
la scriere penelul și cerneala, fie pe materiale moi (țesături de obicei din mătase) sau uneori pe materiale mai neobișnuite (os, bronz, carapace de broască țestoasă). Primele inscripții cu scriere chineză datează din 1500 î.Hr. și prezintă un sistem de ideograme diferit ca grafie de cele din Mesopotamia sau cele din Egipt. În primele stadii ale scrierii chineze au avut loc numeroase schimbări și diferențieri în forma semnelor. Inițial scriitorii chinezi au încercat să ordoneze și să clasifice cantitatea uriașă de
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
catolici). Chinezii mai trăiesc în Thailanda, Malaysia, Indonezia, Singapore, Vietnam, Uniunea Myanmar, Filipine, Cambodgia, S.U.A., Canada, etc. La baza limbii comune standard, națională și oficială stă varietatea din capitala Beijing, a dialectului pei de nord. Scrierea cuvintelor folosește pictograme și ideograme. Marea majoritate a chinezilor Han - peste 1,2 miliarde - trăiesc în Republica Populară Chineză, unde constituie circa 92% din populația țării. În Republica Populară Chineză, chinezii han sunt majoritari în fiecare provincie, municipalitatea și regiune autonomă, cu excepția regiunii autonome Xinjiang
Chinezi Han () [Corola-website/Science/326335_a_327664]
-
a luminat [temele expresioniste] pentru a pătrunde în cinematografia americană fără bagajele unei mișcări spiralate de sub control.” Critica contemporană a fost în general pozitivă. Michael Atkinson de la "The Village Voice" a comentat: „atmosfera abilă creată de Leni e practic o ideogramă de suspans narativ”; Chris Dashiell însă, a fost de părere că „totul e atât de exagerat, îi lipsește subtilitatea, astfel încât curând încetează să ne mai pese ce se întâmplă, în ciuda unor efecte relativ înspăimântătoare”, deși a recunoscut că filmul „a
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
unii coreeni din antichitate. Scrierea man'yōgana folosește caractere kanji pentru rolul lor fonetic mai degrabă decât pentru cel semantic, cu alte cuvinte, sunt folosite pentru pronunția lor și nu pentru sensul lor. Nu există un sistem standard pentru alegerea ideogramelor kanji; ideograme diferite puteau reprezenta același sunet, alegerea era la voia scriitorului. Până la sfârșitul secolului opt, 970 de kanji erau în circulație pentru reprezentarea celor 90 de more ale japonezei. De exemplu, poemul Man'yōshū cu numarul 17/4025 era
Man'yōgana () [Corola-website/Science/329728_a_331057]