1,197 matches
-
lupta dusă de Partidul Comunist pentru impunerea marxism-leninismului de nuanță stalinistă, apoi „dejistă” și la final „ceaușistă” nu au fost Întâmplătoare. Baza ideologică a acțiunilor violente Îndreptate Împotriva inamicilor regimului comunist fusese elaborată În mai multe scrieri de către V.I. Lenin, ideolog care nu a fost amendat vreodată de un activist de partid sau securist din România: „Caracteristica necesară, condiția sine qua non a dictaturii proletariatului o constituie reprimarea prin violență a exploatatorilor ca clasă și, În consecință, violarea democrației pure, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Botez, Al. Cazaban, I. Al. Brătescu-Voinești, Natalia Negru sau Artur Gorovei. Verdictele pronunțate atunci nu au fost totdeauna confirmate ulterior, posteritatea critică apreciind drept inoperante principiile formulate de M. Dragomirescu în Știință literaturii. Conform acestora, „Blaga e o valoare că ideolog și literat, nu ca poet”, iar poezia lui Bacovia rămâne „un simplu neliniștitor document psihologic”. În 1927, aici se publică studiul Pesimismul lui Eminescu de Henrieta Sachelarie, iar în 1928, mai multe studii de sinteză, unele dintre ele fiind inițial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285939_a_287268]
-
Contribuția enormă reprezentată de cele Paisprezece Puncte ale lui Woodrow Wilson pentru victoria Aliaților în primul război mondial - întărind moralul Antantei și slăbindu-l pe cel al Puterilor Centrale - este exemplul clasic al importanței factorului etic în politica internațională 4. Ideologii tipice ale politicilor externetc "Ideologii tipice ale politicilor externe" Din natura politicii internaționale rezultă că strategiile imperialiste apelează practic întotdeauna la deghizări ideologice, în timp ce politicile de statu-quo pot fi prezentate mai des drept ceea ce sunt ele în realitate; de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Paisprezece Puncte ale lui Woodrow Wilson pentru victoria Aliaților în primul război mondial - întărind moralul Antantei și slăbindu-l pe cel al Puterilor Centrale - este exemplul clasic al importanței factorului etic în politica internațională 4. Ideologii tipice ale politicilor externetc "Ideologii tipice ale politicilor externe" Din natura politicii internaționale rezultă că strategiile imperialiste apelează practic întotdeauna la deghizări ideologice, în timp ce politicile de statu-quo pot fi prezentate mai des drept ceea ce sunt ele în realitate; de asemenea, anumite tipuri de ideologii se
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
bogate și cele sărace ascunde în bună măsură și în același timp justifică un conflict între cei tradițional puternici și noile națiuni slabe din punct de vedere politic, al căror obiectiv real este acela al unei noi distribuții a puterii. Ideologii ambigue Eficiența ideologiei antiimperialismului provine din ambiguitatea sa. Induce confuzie observatorului, care nu poate fi sigur dacă are de-a face cu o ideologie imperialistă sau cu adevărata expresie a unei politici de statu-quo. Incertitudinea este prezentă atunci când dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de cercetătorii Institutului. Nici urmă însă de „folclor nou”, promovat de propaganda comunistă și favorizat de funcționari obedienți ai regimului. Acest fapt nu a trecut neobservat și, deși antologia a fost premiată de Academie, ea va fi dur atacată de ideologii partidului, în temutul oficios de partid „Lupta de clasă”, incriminându-se devieri de la linia ideologică oficială, îndeosebi așa-numitele poziții obiectiviste. G. Călinescu a înțeles repede că, de fapt, atacul era dirijat împotriva sa, nu împotriva autorilor masivelor tomuri antologice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
un proces corect, de accesul relativ ușor la ajutoare sociale, de tradiția libertății de opinie și de absența pedepsei capitale. Principalii lideri musulmani din Europa se tem de același lucru. Ei au încercat din greu să tempereze declarațiile furioase ale ideologilor, care apar pe prima pagină a ziarelor, compromițând și punând în pericol majoritatea pașnică a musulmanilor 237. Prezența unor elemente extremiste nu poate fi, totuși, contestată. În aprilie 2004, poliția britanică a descoperit un depozit care conținea o jumătate de
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
poezie de atmosferă lunatecă”, „fără legătură cu viața de azi”. Dar critica cea mai aprinsă va fi îndreptată împotriva literaturii promovate de existențialismul francez (Camus, Sartre, Gabriel Marcel), contrapusă noii literaturi sovietice, deoarece - formulează sentențios Nicolae Moraru - „poetul, literatul este ideolog. Este luptător”. Motiv suficient pentru Radu Lupan de a critica revista „Agora”, îngrijită de Ion Caraion și Virgil Ierunca, acesta din urmă considerând „existențialismul egal cu umanismul”. Prin includerea a numeroase fragmente de jurnal aparținând lui Ion Marin Sadoveanu, Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
către înțelepciune a învăț ăceilor care ședeau cuminți în agora federală. Gheorghe Ștefan avea aerul unui atenian pe care-l adoarme gîndirea lui Platon, Crăciunescu părea idealistul trimis la curățat cartofi, în timp ce Romică Pașcu trecea drept un fel de Dobrogeanu-Gherea, ideologul celor mulți, convins că trebuie să avem neapărat 18 echipe pe prima scenă. Mitică Dragomir cita din doctrina proprie și spunea că educația se face prin cultură, dar mai ales cu bîta, ceea ce înseamnă esența existențialismului neolitic. Singurul din sală
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în mare măsură, asemănătoare diferenței dintre Karl Marx și W.S. Jevons, teoreticianul economiei care, alături de școala economică austriacă, a subminat paradigma ricardiană a pieței pe care se baza teoria marxistă (Dobb, 1973). Ca și Marx, Toffler a fost un ideolog al expansiunii economice și financiare a capitalismului, fundamentată pe noutatea și superioritatea tehnologică a acestuia. Dimpotrivă, ca și Jevons, Menger sau Pareto, teoreticienii supremației utilității social determinate (adică a civilizației) în funcționarea pieței au creat paradigma de același tip cu
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și, mai ales, nu produce acel tip de prosperitate care este specific societății occidentale. Această problemă, care sintetizează criteriul prosperității adresat societăților postcomuniste de lumea occidentală dezvoltată, a fost de natură să-i surprindă atât pe politicieni, cât și pe ideologii societăților în tranziție postcomunistă. El a fost pentru prima dată formulat nu doar cu credibilitate, dar și cu autoritate de către Banca Mondială (Stiglitz, 1999), unul dintre cei mai importanți purtători de cuvânt ai lumii occidentale în materie de reforme economice
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
organizării oricărei producții constau, în esență, din două informații: una referitoare la volumul de produse pentru care există utilizatori, iar cealaltă referitoare la prețul pe care acești utilizatori sunt dispuși să îl plătească pentru a utiliza produsele respective. Până aici, ideologii comunismului teoretic și ideologii capitalismului teoretic împărtășesc aceeași paradigmă generală. De aici încolo însă, se despart. Ideologii capitalismului consideră - cu nuanțe care aici nu sunt interesante - că aceste două informații vin de pe piață și numai de pe piață, prin intermediul prețurilor rezultate
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în esență, din două informații: una referitoare la volumul de produse pentru care există utilizatori, iar cealaltă referitoare la prețul pe care acești utilizatori sunt dispuși să îl plătească pentru a utiliza produsele respective. Până aici, ideologii comunismului teoretic și ideologii capitalismului teoretic împărtășesc aceeași paradigmă generală. De aici încolo însă, se despart. Ideologii capitalismului consideră - cu nuanțe care aici nu sunt interesante - că aceste două informații vin de pe piață și numai de pe piață, prin intermediul prețurilor rezultate din negocierile dintre cumpărători
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
există utilizatori, iar cealaltă referitoare la prețul pe care acești utilizatori sunt dispuși să îl plătească pentru a utiliza produsele respective. Până aici, ideologii comunismului teoretic și ideologii capitalismului teoretic împărtășesc aceeași paradigmă generală. De aici încolo însă, se despart. Ideologii capitalismului consideră - cu nuanțe care aici nu sunt interesante - că aceste două informații vin de pe piață și numai de pe piață, prin intermediul prețurilor rezultate din negocierile dintre cumpărători și producători, așa-numitul raport între cerere și ofertă. Încă mai mult, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Dincolo de propriul lor sistem de valori, ideologii capitalismului teoretic mai aduceau în sprijinul sistemului lor explicativ bogăția de date empirice ale evoluției pieței de-a lungul istoriei și, mai ales, în cele trei-patru secole de evoluție capitalistă a acesteia. Invers, ideologii comunismului sunt adepții „ingineriei sociale” - pe care Auguste Comte o denumise, în secolul al XIX-lea, „sociologie” -, care este convinsă că nu există limite ale cunoașterii și, prin urmare, ale administrării raționale a resurselor în societate. Acești ingineri sociali considerau
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ignorat în mare măsură dezbaterea ideologică - deși s-au legitimat prin ea - și și-au urmat propriile linii evolutive, influențate mai degrabă de caracteristicile socio-economice și culturare ale societăților în care au evoluat decât de principiile de acțiune identificate de ideologi. Într-un fel, atât comunismul real, cât și capitalismul real au semănat în mare parte cu cărăbușul, despre care se spune că inginerii au calculat că nu poate să zboare din cauza caracteristicilor anatomice - dar cărăbușul nu știa asta și se
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
realizeze astfel decât apelând la birocrații. Dar politicienii comuniști s-au dovedit a fi oameni cu o fantezie bogată și cu convingerea fermă că orice este posibil, așa încât au modificat criteriile de eficiență a producției cu multe decenii înainte ca ideologii și teoreticienii producției capitaliste și industriale să formuleze teoretic aceeași cerință. Raționamentul politicienilor comuniști a fost simplu și, pentru că erau oameni pragmatici, l-au testat imediat în practică, în loc să piardă timpul cu dezbateri teoretice. Altfel spus, ei s-au purtat
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
semnificative. Primul lucru care trebuie subliniat în legătură cu această economie paralelă a socialismului este faptul că ea constituie una dintre cele mai „liberale” forme de economie posibilă. Era liberă de orice reglementare, nu doar în raport cu reglementările tipice, comuniste, ale perioadei. Dacă ideologii liberalismului economic își doresc o exemplificare empirică a propriilor lor teorii cu privire la piața liberă, probabil că nu vor găsi un caz mai ilustrativ decât cel al pieței „gri” a socialismului - care, față de „piețele negre” ale capitalismului, prezintă avantajul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
parte dintre ei provenind din sistemul comunist anterior - a supraviețuit tuturor transformărilor acestui sistem și ale societății, inclusiv pătrunderii pe scară largă a capitalului străin în sistemul bancar și financiar românesc, și a rămas la conducerea capitalului din economia românească. Ideologii tranziției postcomuniste, care și-au fixat ca principală țintă a îndepărtării de comunism eliminarea elitei politice comuniste din pozițiile de conducere ale societății postcomuniste și au făcut o obsesie din dosarele de cadre ale politicienilor și ale înalților funcționari din
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de mica burghezie din economia de piață în sistemul economiei de tip capitalist. Procesul implică o ofensivă continuă a capitalismului propriu-zis împotriva simplei economii de piață. Economia de piață „simplă” este economia întreprinderilor mici și mijlocii, atât de dragă și ideologilor liberali, și reformiștilor postcomuniști. În România postcomunistă, nu a existat partid politic care să nu considere că small is beautifull și că obiectivul său strategic nu este îndreptat spre câștigarea susținerii electorale a micilor întreprinzători. Dimpotrivă, pentru marele capital, mica
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și "diferența specifică" în raport cu tragedia clasică apreciată în modernitate mai curând de elitele intelectuale decât de norodul necultivat). Evident, Lovinescu nu a mers cu gândul atât de departe. Dar, cum el nu e doar teoreticianul mutației valorilor estetice, ci și ideologul și istoriograful culturii noastre burgheze, sunt încredințat că reflecția sistematică privind existența unor invariante psihologice în fondul "melodramatic" al literaturii (de azi și dintotdeauna) l-ar fi ajutat să-și argumenteze mult mai convingător ideile, risipite aiurea, referitoare la valoarea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
În acest context publică harnicul cronicar de la Epoca, alături de foiletoanele din Pași pe nisip, piesa cu titlul De peste prag o dramă "ibseniană", s-a grăbit critica să afirme, adică modelată estetic pe niște tipare excentrice în raport cu tradiționalismul specifist exaltat de ideologul de la Sămănătorul. Bine primită în presa culturală pentru calitățile ei "literare", piesa n-a stârnit însă și entuziasmul oamenilor de teatru, care au refuzat s-o pună în scenă. În mod evident, elogiul valorii beletristice semnalează, indirect, defectul major, pentru că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
acordarea de funcții în administrație după pregătirea intelectuală a aspiranților 11. Reflectând plasarea sa pe linia conservatorismului evoluționist de factură iluministă, apariția unui nou document intitulat Material pentru un memoriu asupra Țării Moldovei întregea imaginea lui Mihail Sturdza de veritabil ideolog al mișcării conservatoare. Denunțarea ideilor novatoare, identificate ca fiind responsabile pentru slăbirea "resorturilor puterii legitime"12, dar și activitatea celor două grupări "reformatoare" de la Iași și București din noiembrie 1827, care cereau egalitatea în fața legii, electivitatea domnitorului și existența unui
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
noosul cosmic. Călătorii astrale Ne-am născut să trecem, cobai de experiență, prin luminle model închipuite de mai marii universului; noi suntem îndreptățiți să le cerem raiul pentru pământ dar fiecare dintre noi credem în putința nerealizării aici a iadului. Ideologii perfecțiunii absolute au confundat de fiecare dată, fie ei Platon, Thomas Morus, Lenin, Hitler, Stalin sau Mao, promițând raiul și realizând iadul. Poeții sunt cei care aducând un suflu de libertate, curaj, nepăsare de standarde, au înțeles și explicat sistemul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sa caracteristică este ieșirea bruscă la suprafață, prin acumulările inflației de penurie de care am vorbit. Ceea ce s-a petrecut a dovedit că inflația nu este un fenomen specific numai statelor cu economie de piață, deschisă capitalismului, așa cum le plăcea ideologilor socialiști să spună. S-a dovedit că legile economice sunt unice, asemeni legilor naturii și nu pot fi ideologizate. Nu există o chimie comunistă, sau o fizică comunistă, după cum nu există o cerere și o ofertă comunistă sau capitalistă. Sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]