1,300 matches
-
a fost atras și Sadoveanu”. În vara anului 1902, Coșbuc își petrecea câteva săptămâni, la Riva, în Italia. În anul 1904 îi apare cartea „Cântece de vitejie”, volumele al treilea și al patrulea din „Fire de tort” și „Balade și idile”, precum și traducerea „Georgicelor” lui Vergiliu. În „România ilustrată” publică poezia „Concertul primăverii”, iar din anul 1906, de la 1 ianuarie, George Coșbuc, I. Gorun, Ilarie Chendi scot revista „Viața literară”, devenită, mai apoi, „Viața literară și artistică”, secretar fiind Ilarie Chendi
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
mele, nu mi-e rușine cu ea. Îi păstrez icoana credincioasă în suflet, de unde n-au putut-o izgoni nici imaginile mai proaspăt întipărite ale grădinilor cu caturi de pe malurile lacurilor italienești, albastre ca cerul de pe cărțile poștale ilustrate, nici idilele rurale cântate de poeți romantici. Mi-e dragă amintirea ulițelor de mahala pe unde-am hoinărit, cu Azorache după mine. Mi-e drag maidanul pe care am înălțat zmeul. Mi-e dragă aducerea-aminte a tovarășilor cu care laolaltă am crescut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
dumneavoastră vă aflați aici din voință proprie? - Firește, ca toți ceilalți... - Ca aproape toți, ca să fim mai exacți. Eu, de exemplu, am ajuns aici În urma unei răpiri, dacă vă spune ceva cuvântul acesta. Știu: pentru femei, răpirea Înseamnă romantism, aventură, idilă; pentru bărbați, ea echivalează de cele mai multe ori cu un glonte, și anume În frunte. Sesizați diferența? Și dacă da, Îmi concedeți măcar un minimum de circumstanțe atenuante? Vă mulțumesc anticipat... - Scopul scuză mijloacele, nu-i așa domnule profesor? - Detest vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spre gîtul Îngust prin care se filtrează o lumină palidă și căzînd de fiecare dată la fund cu burta În sus, agitîndu-și piciorușele În aerul muced, cu disperare și scîrbă. După doisprezece ani retrăiesc la fel magnetismul acestui coridor, cu idilele lui secrete, cu amabilitățile, cu iscodirile, cu răzbunările, cu toate isteriile lui. Și deodată această proiecție În trecut, atît de concretă, atît de vie. În fața cabinetului directorial s-a format un șir de oameni care ocupă tot culoarul pînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spre Avenue de Clichy și ne-am așezat la o masă de pe terasa unei cafenele mari. XII La ora aceea Avenue de Clichy era foarte aglomerat și o imaginație extrem de vie ar fi putut vedea în trecătorii aceia personajele multor idile mizere. Erau funcționărași și vânzătoare, bătrâni care ar fi putut foarte bine să fi coborât din paginile romanelor lui Balzac; membri - masculini și feminini - ai profesiilor care adună profituri de pe urma slăbiciunilor omenirii. Străzile cartierelor mai sărace ale Parisului pulsează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lucru. Prietenii mei își urmau drumul fără să li se întâmple nici un fel de evenimente deosebite. Nu-mi mai produceau nici cea mai mică surpriză, și când îi întâlneam știam destul de bine din capul locului ce o să spună. Până și idilele lor erau de o banalitate plicticoasă. Eram cu toții ca niște tramvaie care merg de la un cap de linie la altul pe șinele lor, și se putea calcula destul de exact numărul de pasageri pe care aveau să-i transporte. Viața era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu mă îndoiesc că depășea puterea ei de înțelegere. Cânta cu mult gust, dar cu mai mult sentiment decât era justificat și turna în muzica lui tot sufletul său cinstit, sentimental și exuberant. În felul ei, viața lor era o idilă și izbutea să dobândească o frumusețe singulară. Absurditatea care atingea tot ceea ce era legat de Dirk Stroeve îi dădea o notă curioasă ca un dezacord nerezolvat în muzică, dar o făcea într-un fel mai modernă și mai umană. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de om să-i bănuiască aceste chinuri. Când ajung la legătura lui cu Blanche Stroeve sunt absolut exasperat de fragmentarea cumplită a faptelor care îmi stau la dispoziție. Pentru a da oarecare coerență povestirii mele aș descrie desfășurarea și progresul idilei lor tragice, dar nu știu absolut nimic despre cele trei luni cât au trăit împreună. Nu știu cum se împăcau sau ce vorbeau între ei. La urma urmei ziua are douăzeci și patru de ore și culmile extazului nu pot fi atinse decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Doamne, mulțumesc, Doamne... (Tace și apoi, cu o stranie izbucnire profetică, adaugă:) Bietul Amory! (El o sărută din nou.) KISMET După nici două săptămâni, Amory și Rosalind se iubeau profund și pătimaș. Facultățile critice - care, În cazul amândurora, distruseseră nenumărate idile romantice - le-au fost tocite de marele talaz al emoției, care i-a copleșit. — E posibil să fie o dragoste nesăbuită, i-a declarat ea mamei, dar nu e una nesărată. Valul l-a măturat pe Amory la Începutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fiindcă școala se va termina curând, după care se va întoarce foaia și se vor aplica metode mai aspre - Witkowski sen. explică în ce constau aceste metode. Hans - după cum se știe, între el și Sophie urmează să se înfiripe o idilă - a cumpărat componentele bombei, mândru și fără nici o rezervă, de la un magazin frecventat doar de studenții de la politehnică. S‑a tot sucit și s‑a tot învârtit pe acolo până aproape că a început să bată la ochi. Așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
e dans, Un han cu nume dublu, nu știu să-l mai țin minte, Cu vaci și servitoare și duh de-ngrășăminte. Cum Else foarte multe de Hanși răzmate-agale Visau, mă cercetară dulci planuri conjugale. Pe aburii aleei, la nucul melancolic, Idila ancorată se închega bucolic. - "Dar, Toamnă! Bărbăția cea dreaptă nu e dată În sine să se toarcă, sucită și uscată? Ca frunza podidită din creștetul de nuc În pălmi, în pălărie, pe umeri, pe surtuc." O ÎNȘURUPARE ÎN MAELSTRÖM Câștigate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adolescent în toată firea pe când mă obseda o idee: de ce elementul determinant sau, mai corect spus, cel care primează în a te îndrăgosti de o fată este aspectul fizic? De ce, de exemplu, un băiat alege o fată frumoasă pentru o idilă, mai puțin inteligentă, pe care o curtează asiduu, pentru care suferă, în defavoarea uneia extrem de inteligentă, indrăgostită total de el, dar puțin mai frumoasă? De ce frumusețea să fie elementul departajator și nu inteligența și moralitatea? Eram în anul al doilea de
PRIMA DRAGOSTE de IONEL CADAR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361324_a_362653]
-
efect producea prezența sa în rândul dansatorilor. Viorel, care dansa cu Ramona, nu o slăbea din ochi. Nu știa ce să mai înțeleagă. Doar cu puține zile în urmă în salonul restaurantului „Marea Neagră” îi declarase că este dispusă la o idilă destul de riscantă pentru amândoi. S-a și răzgândit această fată provocătoare? se întreba tânărul. A găsit un alt partener fără nicio obligație, mult mai convenabil pentru ea se înțelege. Așa a început să gândească la un moment dat și Săndica
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
înainte doar fiindcă se reface periodic prin împlinirea poftelor trupești alături de voluptoasa Vasilica. Femeia mai tânără reprezintă pentru Dorin mai mult decât o ispită, dorințele ce i le trezește în inimă și trup sunt mai mult decât patimă, de aceea idila lor (condamnabilă moral și social) nu are nimic murdar; cei doi lucrează împreună în biroul de la editură, Vasilica contribuind și ea, altfel decât Maria, la nașterea operei lui artistice. În scopul de a-și clarifica trăirile interioare, scriitorul Moisescu consemnează
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
în jocul de șah; rând pe rând, ca în urma unui blestem, tovarășii lui de joc mor. Rămas iarăși singur, personajul lui Moisescu se îndrăgostește de o femeie mai tânără, ceea ce îl face să considere că viața merită trăită. Numai că idila eșuează în tristețe, întrucât, după o vreme, femiea pornește în căutarea altei iubiri. (să fi presimțit Dorin Moisescu sfârșitul iubirii interzise cu editoarea lui?) O altă povestire semnată de scriitorul-personaj ne-o aduce în atenție pe profesoara Antonia, ce suspină
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
peste Cișmigiu; Dimineață - Flori de gheață. Pe copacii desfrunziți crugul iernii troienește. Peste poduri și statui, Soarele păienjeniș de lumină aurește. Ninge peste Cișmigiu; Amiază - Zbor de rază. Fulgi albatroși la Monte Carlo valsează-n ritm aerian. Pe alei surâd idile Înfiripate-ntr-un mărunt Paris siberian. Corina Diamanta Lupu București 12 decembrie 2013 Referință Bibliografică: NINGE PESTE CIȘMIGIU / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1077, Anul III, 12 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Corina Diamanta
NINGE PESTE CIŞMIGIU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363285_a_364614]
-
doar privirea în nocturn te-nfășoară în lințolii și-n inele de saturn, treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparoși, îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși te vezi tânără, regină, cum erai odinioară și visezi idila-ți dragă, cum a fost întâia oară, cum cupole de amiază se lăsau în dulci sonate, în idile de iubire, lună, stele și agate, joc de treceri, iuți, încete, scene din trecut bizare, stând în pat așa de tristă tot
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
umbră de chiparoși, îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși te vezi tânără, regină, cum erai odinioară și visezi idila-ți dragă, cum a fost întâia oară, cum cupole de amiază se lăsau în dulci sonate, în idile de iubire, lună, stele și agate, joc de treceri, iuți, încete, scene din trecut bizare, stând în pat așa de tristă tot mereu ți se năzare, în cvadriga ta de visuri timpul își pierde măsura, ochiul lăcrimează singur, a tăcut
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
de gesture teatrale, toate contopite într-o policromie pseudosimbolistă. În “Ecce homo” el este “ o-mperechere de straniu/ Și comun,/ De aiurări de clopot/ Și frământări de clape...”: „Eu sunt o armonie de proza Și de vers, De crime Și idile, De artă Și eres- În craniu port Imensul, stăpân pe Univers, Și-n vers, voința celui din urmă Nențeles!...” Perpessicius a avut dreptate să considere că poezia erotică a lui MiINULESCU este cea mai personală de la Eminescu încoace. Ion Minulescu
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
nu v-așteptați, Stați-i în drum și cuminți, ascultați, Cum da din aripi și la ureche-i șoptește Florii iubite, cea mai frumoasă poveste. Și ea îl asculta fluturând grațioasa Rochia din cea mai frumoasă mătasă. E trist când idila la o vreme sfârșește, Floarea de dor și-așteptare, se ofilește! Și-atunci ,fără veste ,se-nchid ferestrele, Vara își fură înapoi toate poveștile. Rămânem cu toții în lung’-așteptare, Până când, alta floare, radioasa răsare! Creioanele colorate Prietene adevărate, Am creioane
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
și viață în general. Îi prinsese bine că a făcut liceul la București. Acolo a cunoscut parcă altfel lumea. O lume cu alt orizont, cu alte preocupări și cu altă cultură. Iar prietenia cu Dana, transformată curând într‑o frumoasă idilă, l‑a determinat să studieze mult și atent, să se cizeleze și să‑și creioneze un anumit viitor. Referință Bibliografică: CHEMAREA DESTINULUI (13) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011. Drepturi de Autor
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
acolo, cât mai ales faptul că în apropiere, între Satul de Vacanță și sala de bowling era un camping plin de corturi și turiști, mai ales cehi, iar restaurantul se umplea seara cu posibile partenere de dans, sau de scurte idile nocturne tinerești. Negociam cu ospătărița să ne aducă o sticlă cu vin mai ieftin, de 25 lei, care era un vin de masă - “Corăbioara de Murfatlar”, noi fiind băieți săraci, care nu ne permiteam mai mult. Cu paharele de vin
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
fără experiență și fără apărare, lucru de care croitorul era conștient, motiv pentru care o și abordase, dar ea nu știa acest lucru. Doar era cea mai frumoasă dintre colegele sale și dacă s-ar fi aflat în cadrul atelierului de idila lor, ceilalți bărbați ar fi fost geloși și invidioși pe el, pentru că a reușit să o cucerească. Toți o considerau, după seriozitatea cu care își vedea de lucru, inabordabilă, așa că o lăsară în pace și o tratau ca pe oricare
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
fără experiență și fără apărare, lucru de care croitorul era conștient, motiv pentru care o și abordase, dar ea nu știa acest lucru. Doar era cea mai frumoasă dintre colegele sale și dacă s-ar fi aflat în cadrul atelierului de idila lor, ceilalți bărbați ar fi fost geloși și invidioși pe el, pentru că a reușit să o cucerească. Toți o considerau după seriozitatea cu care își vedea de lucru, inabordabilă, așa că o lăsară în pace și o tratau ca pe oricare
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
s-o și ”doteze” cu sensibilitate, s-o ajute să devină o persoană care știe să-și modeleze destinul, lăsând în urmă propriile nefericiri. Acest personaj central se numește Oana Poenaru, iubita lui Lucian, un inedit cuplu într-o inedită idilă. MARIANA VICKY VÂRTOSU se dovedește a fi, prin acest nou epos propriu, o scriitoare de forță, pentru care romanul rămâne o specie nativ-favorită. Atât personajul central, cât și cele adiacente, sunt atent creionate, cu detalii fine și subtile, atribuindu-li
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 27 FEBRUARIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367666_a_368995]