956 matches
-
cuvintele indo-europene comune prezintă aspecte de mare vechime în limba română, pătrunse într-o perioadă anterioară începuturilor influenței slave (secolul VI). Concluzia fermă este că elementele comune din lexicul albanez și românesc, cei 70 de termeni, provin în cele două idiomuri dintr-o sursă comună, substratul carpato-balcanic. Un alt aspect important se referă la prezența în limba română a unui număr de cuvinte preromane (100), străvechi, care nu sunt de origine latină, slavă ori greacă și care sunt inexistente în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
preromane (100), străvechi, care nu sunt de origine latină, slavă ori greacă și care sunt inexistente în limba albaneză. Aceste elemente "obscure" din limba noastră au o însemnătate lingvistică și istorică deosebită și ele provin din fondul autohton carpato-balcanic, un idiom indo-european specific. Ele trebuie considerate ca străvechi și indigene, fiind cuvinte autohtone românești. Pentru identificarea lor, s-a pornit de la cele 100 de cuvinte autentic și exclusiv românești, necunoscute în altă limbă. S-a ajuns la concluzia indubitabilă că elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
identificarea lor, s-a pornit de la cele 100 de cuvinte autentic și exclusiv românești, necunoscute în altă limbă. S-a ajuns la concluzia indubitabilă că elementele autohtone moștenite, neromanice, în mod firesc și necesar, trebuie să admitem că provin din idiomul "barbar", vorbit în zonele unde a fost transplantată și adoptată limba latină și unde, în mod obligatoriu, a luat ființă limba romanică răsăriteană. Prin urmare, pe lângă fondul romanic, componentă esențială a limbii noastre, este necesar să subliniem și cealaltă realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în sud, în Macedonia, Thesalia, Epir și Grecia de către aromâni nu există o diferență profundă. Este vorba, pur și simplu, de două aspecte ale uneia și aceleiași limbi".45 Lot presupune o separare de dată relativ recentă a celor două idiomuri ale limbii române și consideră că unitatea lingvistică a poporului român se datorează imigrării "daco-ilirilor" din sud în nordul Dunării. În sfârșit, Gustave Weigand s-a pronunțat împotriva continuității, în nordul Dunării, pe baza elementelor albaneze din limba română, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parte a Europei, împinse spre sud, spre vest și spre nord, de presiunea triburilor slave care avansau spre Adriatica și Marea Egee. Pe linia de graniță a limbilor slave în Balcani, susține slavistul olandez Van Wyk, se păstrează urme neîndoielnice ale idiomului unei populații romanice. Cercetarea diferențelor dialectale ale românei primare duce la constatarea că adevărata limită între particularitățile nordice și cele sudice, frontiera care pare să împiedice orice fel de întrepătrundere și să determine separarea dialectală este mai degrabă Mureșul, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca elementele latine. Aceste elemente vechi, neromane (autohtone, trace) erau prezente în limbă anterior oricăror împrumuturi externe, fiind din punct de vedere românesc, contemporane, în sensul absolut, cu întregul fond romanic al limbii române. Ulterior, după cucerirea romană, latina înlocuiește idiomurile autohtone. În limba română, gramatica ei istorică arată (indică) că elementele autohtone (preromane) au existat simultan cu cele latine, cu care alcătuiesc împreună blocul omogen al fondului lexical moștenit. Lingviștii români și străini au întrevăzut clar că limba română este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și culturii romane, a fost adoptată de localnici (autohtoni) și învățată treptat, în curs de câteva generații (secole), sfârșind prin a fi însușită integral de comunitatea populară autohtonă. Învățând (vorbind) treptat latina, localnicii din regiunea dunăreană n-au uitat brusc idiomul indigen, care a opus o rezistență dârză elementului latin, ceea ce amintește, cu lipsuri și reduceri, acel "sermo rusticus" provincial.55 După toate cele arătate, putem încerca unele concluzii. Un document despre "nașterea poporului român" nu avemla fel nu există vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pont, unde populația de limbă latină alcătuia o rețea mai densă ori mai rară, în diferite epoci". Dar asemănările din cele patru dialecte provin și din conservatismul funciar al poporului român din toate regiunile, în toate ramurile vieții sale, în idiomul său ancestral, care a păstrat multe cuvinte latine timp de aproape două milenii, ca și cuvinte vechi indo-europene.56 Adepții teoriei imigraționiste, Tomaschek, Jirecek ș. a., considerau că "vatra" din care a iradiat limba română ("leagănul" poporului român) era Dacia nova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
transformat în limba română, înainte de începutul secolului al VII-lea (602). Exemplu (dovada): "torna, torna fratre" cel mai vechi text (cele mai vechi cuvinte) românesc-limba populației romanizate, limba ausonică, limba latină populară! Prin urmare, limba română a apărut ca un idiom diferit de latina din care provenea, în secolele V-VIII, în momentul în care noul popor de la Dunăre (cel român deja) se distingea de alte popoare (etnii) prin limbă.59 Cercetarea cuvintelor care numesc principalele noțiuni, împărțite pe categorii, învederează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
are conștiința unității de neam și de limbă a românilor nord și sud-dunăreni, scriind în acest sens fără echivoc: „Lucrarea mea, care este gramatica de față a limbei macedoromâne, așa cum o vorbesc românii din sudul Dunării, și care, comparată cu idiomul vorbit în nordul Dunării, nu va fi fără de folos atât pentru cei de aceeași origine, cât și pentru străini și învățați”. Gramatica... își are importanța ei, ca una dintre cele mai timpurii ale limbii române. Și mai importantă este însă
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
și întemeiară împărăție neatârnată și puternică, care putu să steie împotriva împărăției romane din Răsărit curs de două veacuri aproape. Ei se amestecară cu autohtonii supuși din Moesia și cu slavii numeroși de acolo într-un singur popor, primiră un idiom al limbei slăvene, se creștinară în cursul anilor 862 - 866 și supuseră biserica lor patriarhului de Constantinopole. Domnitorul lor, hanul Boris, își puse la botez numele Mihail, luă curând după aceea titlul de rege, dovedind astfel și prin cele de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apărut pe teritoriul țării noastre și nu a fost alta decât româna străveche. Limba Bibliei și a Vedelor indiene a avut la origine încifrarea de către sacerdoți a românei adamice. Tot din spațiul carpato- danubian ar fi pornit : latina, greaca, slavona, idiomurile indo-europene și toate celelalte limbi, dialecte și graiuri cunoscute. În aceeași vatră s-ar fi mani- festat epicentrul culturii universale, în care își au rădăcinile cea egipteană, indiană, babiloniană, persană, chineză, greacă etc.” (6). Am citat mai mult din acest
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
avem cele mai mari interese în Ardeal. O jumătate a poporului românesc e ținută în condiții de inferioritate națională de către maghiari; la Gherla s-a numit un agent guvernamental episcop; guvernul face cele mai nepomenite presiuni pentru a introduce un idiom finotartaric în școalele primare și secundare, precum și în biserici; se amenință zilnic cu stingerea intelectuală și etnică milioane de români în țara lor proprie și strămoșească, în județele lor, românești ab antiquo; se introduce limba maghiară până și în ținutul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
deci trebuie tratat ca atare, trebuie ca dezvoltarea statului să consiste în dezvoltarea paralelă a tuturor elementelor sale aliate prin istorie, maghiarii persistă a impune la zece milioane de oameni de alte limbi, altă origine și altă lege prețiosul lor idiom tartaric. Cine cunoaște în mod cât de elementar ce va să zică limba, cine știe că ea acopere pe deplin spiritul și că dezvoltarea limbei e chiar dezvoltarea inteligenței, iar această din urmă e laboratorul întregei activități musculare și cerebrale, acela va
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a fi patriot - orideunde ai fi. Poziția sectei patriotismului cu degete lungi e aproape mai favorabilă dincolo decât dincoace de Carpați, căci imensa majoritate a populațiunii, adecă 2/ 3, neștiind ungurește, își poate închipui oricine că a ști acest prețios idiom constitue un privilegiu pentru a ferici țara. "Gazeta generală" cuprinde o descriere a Banatului Timișorii, provincie locuită în cea mai mare parte de români. Ea prezinta un îndoit interes, întîi asemănările cu starea de lucruri de la noi, apoi tabloul unei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de-a umplea contribuabilului maghiar rubrica întîia, celui german a doua, românului a treia. Departe una ca asta! Deși în tot Banatul nu sunt la țară nici o sută de contribuabili maghiari, deși în cele mai multe locuri nici rândașii nu știu acest idiom, totuși autoritățile nu cunosc, în relațiile lor cu germanii, românii, serbii ori bulgarii, altă limbă decât pe cea maghiară. Cine n-a trăit pe aci nu-și poate face o închipuire de încurcătura fără capăt, de mizeriile ce nasc din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se ridică. Maghiarii, din contra, văd idealul lor de stat în ruinarea națiunilor conlocuitoare, în apăsarea lor intelectuală; ei atentează la cel mai de căpetenie instrument de cultură al unui popor, la limba lui, pentru a-i impune în schimb idiomul ocult al unei mici și izolate rase, idiom cu forme organice fino - tartare, cu lexicon slavonesc. Radical deosebit în structură de câteșitrele grupurile mari de limbi europene, acest idiom prezintă dificultățile unei limbi moarte fără a prezenta nici unul din foloasele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de stat în ruinarea națiunilor conlocuitoare, în apăsarea lor intelectuală; ei atentează la cel mai de căpetenie instrument de cultură al unui popor, la limba lui, pentru a-i impune în schimb idiomul ocult al unei mici și izolate rase, idiom cu forme organice fino - tartare, cu lexicon slavonesc. Radical deosebit în structură de câteșitrele grupurile mari de limbi europene, acest idiom prezintă dificultățile unei limbi moarte fără a prezenta nici unul din foloasele ei. Cine știe limba română are calea deschisă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
unui popor, la limba lui, pentru a-i impune în schimb idiomul ocult al unei mici și izolate rase, idiom cu forme organice fino - tartare, cu lexicon slavonesc. Radical deosebit în structură de câteșitrele grupurile mari de limbi europene, acest idiom prezintă dificultățile unei limbi moarte fără a prezenta nici unul din foloasele ei. Cine știe limba română are calea deschisă la tezaurul intelectual al limbilor romanice moderne, are în fine cheia la limba latină, la civilizațiunea antică. Cine știe ungurește nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fără a prezenta nici unul din foloasele ei. Cine știe limba română are calea deschisă la tezaurul intelectual al limbilor romanice moderne, are în fine cheia la limba latină, la civilizațiunea antică. Cine știe ungurește nu știe nimic decât ungurește, un idiom nefolositor, purtat de o literatură săracă, de-o cultură științifică înapoiată, care nu deschide nici o poartă în Europa și - în treacăt vorbind - nici în restul lumii. Cu învățarea acestui idiom milioane de oameni cheltuiesc un enorm echivalent de putere intelectuală
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
antică. Cine știe ungurește nu știe nimic decât ungurește, un idiom nefolositor, purtat de o literatură săracă, de-o cultură științifică înapoiată, care nu deschide nici o poartă în Europa și - în treacăt vorbind - nici în restul lumii. Cu învățarea acestui idiom milioane de oameni cheltuiesc un enorm echivalent de putere intelectuală... cu ce folos? Evident că nici unul. Se esclude respectul către bazele actuale ale dreptului public..? Dar ce este legea naționalităților, ce autonomia confesiunilor decât drept public? Ce sunt aceste decât
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
naturilor divine și umane, care constituie chiar taina Întrupării și capodopera Sfîntului Chiril, nu se recomandă și nici nu se va recomanda ca simplă uniune (henosis), nici ca amestec (mixis), nici ca fuziune (krasis), ci ca o comunicare (antidosis) a "idiomurilor" sau a celor două naturi. În această "comunicare", acest schimb între doi termeni ce se transformă fiecare în contrariul său fără a-și pierde natura proprie aici se află sanctuarul logic și politic al creștinătății. De aici provine dorința de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dulgheri sau șoferi de autobuz, comuniști sau liberali, corsicani sau alsacieni etc. Democratizarea are bătaie lungă. Audiovizualul a deschis calea imaginii și a sunetului, după ce tiparul a deschis limbajul natural. Lucru care necesită decompartimentarea micromediilor, scurtcircuitarea fenomenelor izolate adăposturi ale idiomurilor și ale semnăturilor unice. Lucruri care nu s-au făcut decît formal prin tipar. În Evul Mediu, fiecare castă avea scrisul ei. Această ierarhie a literelor în manuscris (gotice, cursive, romane etc.) este dată la o parte prin standardizarea caracterului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
societați, ar demonstra suprapunerea, care este cea a vîrstelor comunicării: forum, pretoriu, mănăstire, colegiu, biserică, castel, palat, curte, salon, cafenea, club, societate, lojă, universitate, jurnal, studio, platou etc. Fiecăruia dintre aceste puncte strategice i-a corespuns un gen literar, un idiom, o profesiune, o castă, o tematică, să spunem o anume "aură" situată și datată. Acest instrument al comunicării întreține și sprijină comunitățile de memorie care reprezintă santinelele mesajelor din trecut. O mediasferă funcționează ca un paznic-șef al santinelelor mai
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un filosof despre care eu unul am zis că are îîncă din copilărie, și din cauza educației fanteziste, tatăl impunând învățarea latinei înaintea francezei) o limbă moartă în gură, o limbă maternă care-i mai întâi paternă, și mai apoi un idiom pe care nici o persoană în viață nu-l mai vorbește, doar marii morți care bântuie viața lui Montaigne, moartea e congruentă; în concordanță cu viața acestui mare spirit oral care - s-o amintim - a dictat, deci a pronunțat și a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]