614 matches
-
niciodată ca dispariție. Pentru a folosi o imagine din Sf. Maxim Mărturisitorul (recurentă și la neoplatonici), această fenomenologie a retragerii și revenirii are un ritm cardiac de sistolă-diastolă și implică o raportare de tip pascal la misterul credinței 1. Dimpotrivă, idolatria conceptuală a teologiei seculare construiește o „metafizică a prezenței” derivată din premisa grecească conform căreia „a fi” înseamnă necondiționat „a fi prezent”, iar „a fi prezent” înseamnă „a fi vizibil” - măcar în sens intelectual, dacă nu sensibil. Dinamica proprie unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la sine printr-o asceză luminată. Acesta este scandalul peren al crucii, imposibil de cosmetizat în cuvinte. Tradiția monastică a reflectat îndelung asupra premiselor slujirii aproapelui și a întregii creații într-un cadru teologic care exclude ab initio falsul oricărei idolatrii. Ceea ce Serghei Bulgakov numește prin perspectiva sofiologică asupra umanității este imposibil de atins printr-o excludere a semenilor - vetus Adam - din propriul destin. Pentru a nu împrăștia sau vlăgui puterile sufletești ale omului, cunoașterea istorică situată la nivel orizontal trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
postume. Moartea pune capăt vieții și, pentru scepticii moderni, negociază prețul cel mai mare al sacrificiul de sine. Moartea, așadar, pare să marcheze accesul către cea din urmă virtute. Egoismul, în actul morții pentru celălalt, ar părea să dispară. Dar idolatria? A da fără a cere nimic în schimb reprezintă, o știm cu toții, una dintre condițiile generozității. Este însă dăruirea de sine cu adevărat posibilă în condițiile insurmontabile ale finitudinii noastre? Când decid să fiu răspunzător pentru unul dintre semenii care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nume scripturistice folosite pentru descrierea economiei divine a lucrărilor lui Dumnezeu în lume, simbolurile neasemănătoare (anómoia sýmbola) sunt favorizate 3. În acest mod, Sfânta Scriptura își păstrează misterul în fața bulimiei cognitive a celor neinițiați - foarte adesea tentați să cadă în idolatria conceptelor filozofice. Apofatismul răsăritean se identifică așadar cu „refuzul de a epuiza adevărul prin interpretarea simbolic-iconologică a formulărilor sale”4. Dorința lui Yannaras este de a pune mai întâi un diagnostic teologic nihilismului modern. Plecând de la acest verdict, el propune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
existențial” al cunoașterii teologice. Mai mult decât atât, sunt gata să recunoască epigonii săi moderni, sfinții Bisericii apusene au subscris la îndemnul apostolic: „Vedeți dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credință” (Iacov 2, 24). Sursele idolatriei conceptualetc "Sursele idolatriei conceptuale" Prin urmare, „apofatismul personalist” pe care Yannaras îl atribuie Părinților greci presupune, și nu exclude, „apofatismul esențialist” profesat de occidentali. Părinții greci au considerat, fără excepție, că natura Dumnezeirii este incognoscibilă pentru orice facultate de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologice. Mai mult decât atât, sunt gata să recunoască epigonii săi moderni, sfinții Bisericii apusene au subscris la îndemnul apostolic: „Vedeți dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credință” (Iacov 2, 24). Sursele idolatriei conceptualetc "Sursele idolatriei conceptuale" Prin urmare, „apofatismul personalist” pe care Yannaras îl atribuie Părinților greci presupune, și nu exclude, „apofatismul esențialist” profesat de occidentali. Părinții greci au considerat, fără excepție, că natura Dumnezeirii este incognoscibilă pentru orice facultate de cunoaștere umană, „infinit distanțată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Și să cunoașteți iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoștință, ca să vă umpleți de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3, 17-19). Fără iubire, a cărei figură perfectă este Crucea, cunoașterea Celuilalt decade (prin speculație intelectuală sau delir afectiv) în idolatrie. În Sfânta Treime, diferența ipostatică este marcată prin relația de originare (agapică) a Fiului și a Duhului dintru Tatăl. Nici natura Dumnezeirii, nici modul ipostatic de existență al Tatălui, Fiului și Sfântului Duh nu pot fi definite categorial. „Iubirea”, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
era nihilismului fără întoarcere, abandonarea limbajului substanțialist și obiectivant al teologiei metafizice în beneficiul unei interpretări personaliste a divino-umanului reprezintă pentru gândirea creștină o obligație acută. Aproprierea contextului liturgic și eclezial al teologiei reprezintă unica șansă de a evita tentațiile idolatriei intelectuale sau afective în gândirea și trăirea Revelației. Această regăsire a apofatismului personalist nu poate fi completă fără o înțelegere a exigențelor practice - și în primul rând liturgice - ale cunoașterii teologice. Darul Evangheliei făcut acestor timpuri sărace este iubirea, întrupată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologică este prin definiție critică. Înțeleasă nu în sensul păgân de cult al strămoșilor sau de repetare bigotă a unor idei gata primite, ci ca proclamare inteligentă a adevărului Evangheliei, Ortodoxia impune oricărui credincios cultivat exercițiul deconstrucției manifestărilor publice de idolatrie politică ori socială. Nu trebuie să tulbure pe nimeni faptul că un asemenea demers conduce la note polemice. Creștinii nu pot evita combativitatea într-un Kulturkampf deschis 1. Psalmii ne arată că diferențele dintre „prieteni” și „adversari” sunt constitutive pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
achizițiile meritorii ale culturii seculare. O hermeneutică teologică a istoriei religiilor ne-creștine presupune elaborarea unui sistem de corespondențe terminologice și conceptuale, cu ajutorul căruia neofitul poate identifica într-o anumită tradiție (e.g., elenismul platonizant) elementele de adevăr desăvârșit (e.g., critica idolatriei) și neadevăr viciat care, la întâlnirea cu revelația creștină, se limpezesc definitiv. Atributul nuanțelortc "Atributul nuanțelor" Prioritatea teologiei ne reamintește însă faptul că recuperarea strict istorică și culturală a tezaurelor tradiției creștine nu poate reprezenta un scop în sine. Paradoxul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se poate complăcea în suficiența unei savante dezbateri care nutrește vanitatea, disprețul sau aroganța. Cuvintele teologiei Părinților erau călite în rugul aprins al liturghiei Bisericii, fapt pentru care opera lor critică putea viza atât superstițiile magice ale maselor, cât și idolatriile intelectuale ale elitei. Prin urmare, numai universalitatea experienței liturgice a Bisericii poate inspira astăzi o viziune terapeutică asupra culturii, indicând atât foloasele, cât și insuficiențele ei. Critica teologică nu poate fi decât manifestul umil al sfințeniei celor care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
341 Reabilitarea lecționarului 345 Situl eclezial al interpretării 348 Scriptura își dă Cuvântul 351 Zaheu, vameș și prieten 356 Icoana Crucii și vestea Învierii 360 Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras 363 Cadrul filozofic 363 O critică 364 Sursele idolatriei conceptuale 367 Convergențe teologice 370 Situl liturgic al teologiei 372 Concluzii 374 Epilog: critica teologică și dezbaterea culturală Absențe din societate 377 Mărturisirea publică și polifonia culturală 379 Atributul nuanțelor 383 Arta improvizației 386 Notă bibliografică 389 Ecouri critice la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca fiind mecanismele alienante ale capitalismului; b) alegerea unor poziții conservatoare, la rândul lor organizabile în două clase - 1. economiste, având în centru ceea ce George Soros a numit cândva „fundamentalismul pieței”, iar John Gray a numit „paleoliberalism”, un fel de idolatrie a mâinii invizibile, și 2. culturaliste, mergând de la apologia culturii clasice, trecând prin filozofia politică elină, apoi prin cea liberală clasică europeană (devenită în America tot mai conservatoare), ajungând până la adoptarea unor formule antimoderne, chiar reacționare, de confesionalism, în unele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a lui Queequeg, conul acesta e, de fapt și el un idol, mai bine zis a fost cîndva. E unul ca acela găsit în dumbrăvile tainice ale reginei Maaca din Iudeea, al cărei fiu, regele Asa, a detronat-o pentru idolatrie, sfărîmînd și idolul eu pricina în lunca Chedronului îvezi sumbra descriere a acestei întîmplări în capitolul al cincisprezecelea din Cartea întîia a regilor). Iată-l pe marinarul care sosește acum, însoțit de alți doi matrozi: acest „tocător“, cum i se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
descoperise În Casa Domnului textul Legii (Torah, Pentateuhul). Manuscrisul ajunge sub ochii regelui, care poruncește să-i fie citit fără Întârziere. Lectura (cu funcție anamnetică) declanșează o serie de măsuri reformatoare, de asanare a vieții religioase din regat, contaminată de idolatrie, magie, vrăjitorie etc. Pe noi Însă nu ne interesează aici decât mărturia despre existența unei cărți sfinte care instituie și reglementează viața cultică În Iudeea la Începutul secolului al VII-lea Î.Hr. Ulterior este admisă În canon și literatura
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
termenii teoriei virtuții, persoana ideală se va asemăna cu Hristos, dezvoltând roadele Duhului Sfânt, și anume: dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, credincioșia, blândețea și cumpătarea. Opusul acestora sunt denumite de Scriptură ca fiind roadele firii păcătoase, și anume: adulterul, promiscuitatea, idolatria, vrăjitoria, certurile, dezbinările, crima, consumul de alcool și necumpătarea (Galateni 5, 16-24). Etica creștină nu este un scop în sine, ci are un scop relațional veșnic în împlinirea tuturor aspirațiilor umane în paradis, în comuniunea sfinților cu Dumnezeu și unii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
destul interes. Măcar pe unele dintre ele, care-mi reaminteau uneori de vreun hadith 1 al profetului Mohamed, rugăciunea și mântuirea fie cu El! Nu recomandă oare Luther scoaterea din lăcașele de cult a tuturor statuilor, socotindu-le obiecte de idolatrie? „Îngerii nu intră într-o casă unde se află un câine sau o înfățișare a unui chip“, a spus Trimisul lui Dumnezeu într-un hadith atestat. Nu afirmă oare Luther că întreaga creștinătate nu e altceva decât comunitatea credincioșilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
manifestări. Îi ceru lui Elspeth să se gândească la asta, la onoarea de a aduce adevăratul creștinism într-un oraș în care sectele care preamăreau focul își lăsau morții în voia păsărilor ca să-i ciugulească, iar preoții iezuiți, aproape la fel de idolatrii ca și cei hinduși, mergeau printre săraci și răspândeau versiuni distorsionate ale cuvântului Domnului. Știa că drumul care li se deschidea era plin de spini, dar nu i-ar fi cerut să i se alăture, dacă n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a încercat să intre în vorbă cu mine, dar am respins-o brutal. Atunci zâmbea, cu nota aceea de persiflare, cu un aer de indiferență care mă înfurie și-acum. Făcusem o adevărată erotopatie, amestec de dragoste, ură, dispreț, admirație, idolatrie și silă. În fiecare seară mă întorceam singur spre casă prin fulguiala blândă din lumina farurilor de mașini, prin forfota aceea ciudată, însingurată, a amurgurilor târzii de iarnă, când pare, de fiecare dată, că se face noapte pentru totdeauna. Iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spune că Deutero-Isaia îndeamnă în mod direct la misiune, dar că universalismul pe care îl proclamă face această misiune nu doar posibilă, ci și recomandabilă. Ba mai mult, este plauzibil ca mulți păgâni, obosiți de urâțenia care se ascundea în spatele idolatriei să se fi apropiat spontan de ebraism. 7.4. Mărturisirea monoteistă a lui Israel Din acel moment monoteismul a devenit componenta distinctivă a ebraismului întrucât le condiționa pe toate celelalte. Tocmai datorită acestei convingeri în prima jumătate a secolului al
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mândria, succesul, toate atributele acelea de "damă maro" ale Elenei uimeau pe domnișoara Norica, care, necutezând să~și exprime laudele în fața sorei ei, împreuna mâini extatice către Drăgănescu, profitând, firește, cât mai mult de buna dispoziție a cumnatului, măgulit în idolatria lui neclintită. Elena, conform programului fixat, nu-și amintea prezența fetei decât atunci când avea să-i dea vreun ordin personal, când avea să-i facă un dar sau când vreo împrejurare nouă cerea să ia vreo decizie de protocol cu privire la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
schimb, Ier 27,9 îi pune la un loc pe profeți, ghicitori, visători, magi și vrăjitori ca specialiști care proclamă oracolele divine. În ciuda acestui fapt, Biblia critică, deseori, foarte polemic divinația comparând practicile divinatorii cu cele mai necuviincioase forme de idolatrie păgână (Dt 18,9-11; 2Rg 17,17). Nu e însă niciun dubiu că această aspră polemică, tipică scrierilor deuteronomiste, trădează chiar practica efectivă a divinației în vechile regate ale lui Iuda și Israel. Mai multe pasaje biblice, în ciuda faptului că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Tebe și Metimnia, nu sunt demni de numele de om, pentru că sunt falși. Sub pretextul muzicii, și-au bătut joc de viața umană ... Slăvind moartea violentă în riturile lor religioase și ducând la adorarea legendelor dureroase, ei au îndemnat la idolatrie ... Prin cântecele și magiile lor, i-au ținut prizonieri în cea mai josnică sclavie pe cei care, ca cetățeni ai cerului, ar fi putut să intre în posesia adevăratei libertăți. Cât de diferit este menestrelul meu; el a venit să
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
patristice, există multe recomandări. Astfel, eleganța, modestia, sobrietatea și naturalețea trebuie să fie câteva din calitățile muzicii. Folosirea instrumentelor muzicale este contrară austerității creștine, deoarece amintesc de banchetele, teatrele, templele păgâne și de toată acea lume legată de cultul păgân (idolatria) sau de spectacolele și distracțiile imorale. „De aceea, este interzis în biserică acompaniamentul instrumentelor și al altor lucruri cu un caracter pueril”, spune Diodor din Tarsia. Instrumentele în cadrul liturgiei nu sunt indicate, pentru că ele dispun sufletul mai mult spre plăcere
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în sine caracterul dualistic al învățăturii lui Ormuzd și Ahriman a rasei eranice, din care am văzut că și Geto-Dacii făceau parte. Asemene părăsire a unei religiuni naturale pentru una reflexivă s-a mai întîmplat în omenire. Amintim numaidecât transformarea idolatriei Arabilor în religia curat monoteistă a lui Mohamed și primirea creștinismului de vechea lume păgână. Zamolxis, propagatorul acestei credinți fu adorat mai târziu el însuși ca zeu. S-ar părea ca zeul către care Zamolxis învățase pe poporul său a
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]