484 matches
-
lui Baal în Regatul lui Iuda, el e mai puțin documentat decât în Regatul lui Israel, chiar dacă Cartea profetului Ieremia amintește de mai multe ori persistența cultului lui Baal în Ierusalim, mai ales prin oferta de tămâie în cinstea sa (Ier 2,8; 7,9; 11,13; 32,29 etc.). De asemenea, „reforma” religioasă dorită de regele Iosia (640-609 î.C.), dacă e să dăm crezare acestor capitole foarte dezbătute de istorie biblică, amintește cum regele a poruncit să fie înlăturate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
identității religioase a poporului ebraic și numai în această epocă pretenția monoteistă devine încet-încet preponderentă (cf. Cap. 8). O ulterioară confirmare indirectă a cultelor astrale în teritoriul iudaic provine din fragmentele biblice care critică aceste practici; în Cartea profetului Ieremia (Ier 7,18; 44,15-30) este amintit cultul „reginei cerului”. Deși identificarea numelui propriu al „reginei cerului” nu este sigură, pentru că mai multe zeițe purtau acest titlu, este vorba indubitabil de o divinitate astrală. Cea mai potrivită candidată la această identificare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
povestirea biblică din 1Reg 6-7 să se refere la ultimii ani ai Regatului lui Iuda, cu puțin timp înainte de exilul babilonian, după cum reiese din comparația descrierii coloanelor de bronz din 1Reg 7,15-16 cu cea din 2Reg 21,17 și Ier 52,21 (van Seters, 1997) și din mențiunea izolată a „mării” din metal turnat ca un bazin pentru abluțiuni din Cartea lui Ieremia (Ier 27,19; 52,17). Acest model de templu, considerat ideal, pare să fie cel care a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
comparația descrierii coloanelor de bronz din 1Reg 7,15-16 cu cea din 2Reg 21,17 și Ier 52,21 (van Seters, 1997) și din mențiunea izolată a „mării” din metal turnat ca un bazin pentru abluțiuni din Cartea lui Ieremia (Ier 27,19; 52,17). Acest model de templu, considerat ideal, pare să fie cel care a inspirat și proiectele de reconstruire ale lui Zorobabel în epoca persană. În orice caz, majoritatea bibliștilor și arheologilor consideră că descrierea biblică (1Reg 6
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
alte altare sunt de mici dimensiuni (Meghido) și, probabil, erau folosite în cultul local sau familial și, la nevoie, puteau fi duse în locuri mai adecvate pentru a oferi jertfe zeilor, ca de exemplu, pe acoperișul locuințelor (Sof 1,5; Ier 19,13). E bine să subliniem că, în general, altarele nu serveau doar pentru a oferi sacrificii animale, ci mai degrabă ca loc pe care se ardea ofranda adusă divinității, care putea consta și în daruri vegetale, precum o demonstrează
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
plus, dacă e adevărat că textele biblice sunt polemice împotriva reprezentărilor divinității, această polemică continuă cel puțin până la sfârșitul secolului al VI-lea î.C., deoarece se regăsește în textele profetice (post)exilice precum Ez 16,17 ș.u. și Ier 10,9 (cf. și Ez 8,10-11). O astfel de polemică dovedește indirect existența reprezentărilor cultuale. Mai mult, unele pasaje biblice par să conțină referințe la prezența statuilor sau reprezentărilor în sanctuare. De exemplu, vițeii de aur din sanctuarele lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
5); aceste sarcini apar probabil în epoca postexilică. E posibil să fi existat o ierarhie în cadrul preoției deja din epoca preexilică, dar nu putem preciza cu exactitate atribuțiile „marelui preot” (Num 32,25) sau ale „preoților bătrâni” (Is 37,2; Ier 19,1). Unele texte (Os 10,5; 2Reg 23,5) îi consideră pe kemărîm (la sg. kōmer) oficiali ai cultului având datoria de a oferi tămâie sau de a rosti plângeri. Chiar dacă acest termen apare foarte rar în Vechiul Testament, e
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
focului. De obicei, aceste obiecte de cult erau utilizate la arderea tămâiei (qețōret) atestată în mai multe texte biblice, atât în cele ale istoriografiei deuteronomiste (1Rg 12,33; 2Rg 17,11) cât și în cele din perioada exilică sau postexilică (Ier 11,12 ș.u.; Ez 8,10 ș.u.; Mal 1,11), semn că această activitate cultuală a persistat pentru mai multe secole în ciuda faptului că era judecată negativ în multe texte biblice (de exemplu Is 1,13: „Încetați să
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
numit năbî’ doar de trei ori în toată cartea sa, exclusiv în capitolele derivate din Cartea Regilor (Is 37,2; 38,1; 39,3); versiunea greacă a Septuagintei omite de obicei traducerea lui năbî’ cu referință la profetul Ieremia (cf. Ier 20,2; 25,2; 28,5.6.10.11.15; 29,1.29; 37,2.3.6.13 etc.); în sfârșit, în Cărțile Regilor nu este menționat niciun profet „canonic” cu excepția lui Isaia. Că realitatea istorică a profeției, în timpul monarhiei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nu „a răspuns” la „consultarea” regelui Saul „nici prin vise, nici prin ûrîm, nici prin profeți”. Profeția din Israel și Iuda reprezenta, prin urmare, doar unul dintre diferitele feluri prin care se putea ajunge la cunoașterea voinței divine (cf. și Ier 27,9 și 29,8). Pentru a descrie foarte succint realitatea profetismului în epoca monarhică, e bine să ținem cont că toate cărțile profetice atribuite profeților scriitori au fost reelaborate substanțial din punct de vedere literar, iar teologia lor a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care vor sta pe tronul lui David în care și călare pe cai, ei, slujitorii lor și poporul lor. Dar dacă nu veți face după aceste cuvinte, mă jur pe mine însumi - oracolul Domnului - casa aceasta va deveni un pustiu›” (Ier 22,3-5). «Eu (zeul Haddu) nu-ți cer nimic (Zimri-Lim). Când cineva oprimat se îndreaptă spre tine, să fii gata să-i faci judecată. Iată ce îți cer! Dacă vei împlini ceea ce ți-am scris și vei împlini cuvântul meu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
parte cu cel mantic. Și Is 3,1-3 îl pune pe profet (năbî’) alături de ghicitor (qōsēm), de bătrân, de mag (ḥereš) și de exorcist (laḥaš) în lista persoanelor de vază din Iuda care vor fi înlăturate de Yhwh; în schimb, Ier 27,9 îi pune la un loc pe profeți, ghicitori, visători, magi și vrăjitori ca specialiști care proclamă oracolele divine. În ciuda acestui fapt, Biblia critică, deseori, foarte polemic divinația comparând practicile divinatorii cu cele mai necuviincioase forme de idolatrie păgână
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
morților (1Sam 28,3-19). Existența efectivă a practicii divinatorii răspândite în timpul perioadei antice a religiei ebraice se observă clar din critica permanentă împotriva sa până în perioada postexilică târzie. De fapt se întâlnește din plin în cărțile profeților scriitori precum Ieremia (Ier 29,8), Ezechiel (Ez 13,6-9.23), Zaharia (Zah 10,1-2), în interzicerile deuteronomice împotriva ghicitorilor, astrologilor și exorciștilor conținute în Sulul Templului descoperit la Qumran (cf. IIQ 19,60:18). Procesul consultării oraculare se desfășura probabil ca și la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Pe de altă parte însă, textul biblic conține indicii clare că magia era practicată în mod regulat de populația israelită, punând această activitate alături de alte practici religioase permise precum, între altele, și profeția. Ca să demonstrăm această realitate luăm ca exemplu Ier 27,9: „Nu dați dreptate profeților voștri, ghicitorilor, visătorilor, magilor (‘onenîm) și vrăjitorilor (kaššăpîm) care vă spun: «Nu-l veți sluji pe regele Babilonului»”. Chiar dacă dorește să descalifice rolul acestor specialiști în religie, referindu-se la interzicerea din Dt 18
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
prin intermediul lui Elizeu (Is 39,21: „Să se ia o turtă de smochine și s-o întindă peste rană și astfel se va vindeca”) sau amenințarea anunțată de Ieremia: „Iată, trimit între voi niște șerpi împotriva cărora nu există descântec” (Ier 8,17) care, indirect, clarifică funcțiunea terapeutică a descântecelor. Înainte de a pleca la război, regele îl consulta de obicei pe Dumnezeu pentru a ști dacă acțiunea sa va avea un rezultat favorabil sau nu (cf. paragraful precedent); uneori însă se
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
acestor observații, granița dintre ceea ce noi definim astăzi acțiuni magice și așa-numitele „gesturi profetice” devine foarte fluctuantă. A clasifica mai curând profetice decât magice acțiunile descrise în Ez 4,1-3 (a desena pe o tăbliță de argilă asediul Ierusalimului), Ier 19,1-11 (a sparge ulciorul de lut) sau în Is 8,1-4 (cuvântul omen scris pe o tăbliță) este o operație îndoielnică din punct de vedere cultual, întrucât ele ar putea fi confundate cu felul de a acționa tipic magiei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
blestem pot fi considerate întru totul asemănătoare cu binecuvântările, numai că încercau să „activeze” puterea divină pentru a obține contrariul a ceea ce se exprima prin termenul šălôm (cf. opoziția dintre blestem și binecuvântare în Gen 27,29; Dt 27-28 sau Ier 17,5-8). Iată, așadar, că nici formulele de blestem nu trebuie considerate dorințe sau formulări profane, ci expresii care, prin propria lor putere, amenință și determină persoanei blestemate un destin defavorabil. Acesta este provocat direct de divinitate și este descris
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pentru a câștiga binecuvântarea și favoarea divină. În Biblie apar unele pasaje care reproduc textul unui vot (Gen 28,20-22; Jud 11,30-31; 1Sam 1,11), în altele se menționează numai obiceiul votului fără a referi cuvintele (Ps 66,13; Ier 44,25; Nah 2,1). Promisiunile votive erau împlinite fie în ocazii publice, precum atacul unor dușmani (Num 21,2 și, pentru confruntare, textul ugaritic KTU 1,119, 26-31: „Când un dușman vă asaltează porțile, un războinic zidurile voastre, ridicați
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și alte acțiuni precum: a se îmbrăca în sac, sfâșierea hainelor ca semn al durerii (Gen 37,34-35), scoaterea sandalelor și încetarea de a se spăla. În afară de acestea, adesea bărbații își făceau tăieturi și își rădeau capul (Is 22,12; Ier 16,6; Ez 27,30-31). Dt 14,1: „Voi sunteți fiii Domnului Dumnezeului vostru. Să nu vă faceți incizii și să nu vă radeți între ochi din cauza unui mort”, prin interzicerea acestor rituri de doliu, nu face altceva decât să
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
7; 51,13) sau „locuința morților și cerul” (Am 9,2). Abia în mărturiile databile în epoca postexilică târzie apar unele cuvinte care, înțelese în sens generic, erau utilizate pentru a sugera totalitatea cosmosului, ca de exemplu, termenul „totul” în Ier 10,16 sau Qoh 1,14 (în greacă, Înț 1,14). În orice caz, deși nu avea conceptul abstract de „cosmos”, Biblia ebraică declară explicit că Yhwh este creatorul divin și unic al întregului univers: așa afirmă merismul din Gen
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
împotriva tentativelor de răzbunare ale puterilor haotice. Apele de acest fel au fost închise de Dumnezeu o dată pentru totdeauna într-un spațiu izolat, în afara lumii locuite de oameni (Ps 33,7), nisipul fiind hotarul lor ce nu poate fi trecut (Ier 5,22). Marea nu are însă mereu această valență cosmologică negativă; uneori - mai ales în textele recente - e văzută ca locuința firească a peștilor (Gen 1,20-22; Ps 104,25-26) și, în acest sens, era considerată ca o extensiune a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de vedere al geografiei cosmice, vechii evrei își imaginau globul pământesc ca un disc stabilit pe ape prin hotare precise. În Biblie se amintește de cele „patru colțuri” ale pământului (Is 48,11) și de „marginile” sau de „hotarele” sale (Ier 6,22; Ps 48,11), la fel cum inscripțiile mesopotamiene și aramaice (cf. monumentul regelui Barrakib în KAI 216, linia 4) vorbesc de cele „patru ținuturi” ale pământului care definesc împărțirea universului pământesc după cele patru puncte cardinale obișnuite. În
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
găsește periferia sălbatică, lipsită de ospitalitate, unde își au locuința doar animalele sălbatice și șerpii și unde, din cauza deșertului, a pământului arid și a vântului sufocant, nu poți construi un mediu care să permită viața și să reziste în timp (Ier 4,11). Lumea de dincolo În acest paragraf mă voi referi la lumea de dincolo concepută în sens aproape „geografic”, ca o regiune a cosmosului, deoarece aspectele religioase cu privire la moarte și defuncți, văzuți ca locuitori ai lumii de dincolo, au
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
unele studii recente, comunitatea ebraică rămasă în Iuda nu a trăit nicidecum un gol religios, ci a continuat practicarea cultului inițial propriu, profesând religia de dinainte de exil (Blenkinsopp, 1998; Middlemas, 2005). Există slabe elemente scripturistice (Ez 33,24 ș.u.; Ier 41,4 ș.u.) care lasă să se înțeleagă cum un cult yahwist a continuat la Betel și Mițpa. În afară de aceasta, putem considera cu certitudine că religiozitatea privată, la nivelul familiei și al comunității locale, și-a continuat dezvoltarea tradițională
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a continuat un cult limitat non-yahwist în continuitate cu elementele religiei preexilice (cf. de ex. Ackerman, 1992). Conform acestor studii, Cartea lui Ieremia ar demonstra existența cultului astral al „reginei cerului” atât în Iuda, cât și printre refugiații din Egipt (Ier 7,16-20; 44,15-30); Cartea lui Ieremia ar atesta prezența cultelor considerate neadmise în interiorul templului din Ierusalim (Ier 7,30; 32,34). Cultul astral citat de Ieremia nu este o noutate, ci este simpla continuare a cultului zeiței Iștar din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]