297 matches
-
în Cartea Roșie drept specie cu risc scăzut de dispariție (categorie NT). Principalii factori care au dus la scăderea numărului de condori sunt de natură antropică. Omul a schimbat ecosisteme întregi populate de condori și a practicat excesiv vânătoarea animalelor ierbivore, otrăvindu-le carnea, astfel prejudiciind și condorii. În plus, mult timp condorii andini erau uciși în mod deliberat din cauza clasificării lor ca animale dăunătoare industriei zootehnice. În zilele noastre, o serie de state ale Americii de Sud au adoptat programe de ocrotire
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
parazitului, cenurul, se poate localiza în țesutul celular subcutanat, sistemul nervos central sau alte organe ale gazdei intermediare, în funcție de specie. Simptomatologia bolii depinde de localizarea chisturilor. Cenuroza este o boală care poate afecta oile, caprele, caii, vitele, iepurii și alte ierbivore domestice sau silvestre. Calea de infestare este fecal-orală, prin ingestia de ouă de paraziți eliminate în mediu prin fecale de carnivorele cu teniaza specifică. Omul se poate infesta accidental, prin consumul de vegetale contaminate cu ouă de paraziți. Formele adulte
Cenuroză () [Corola-website/Science/319999_a_321328]
-
paraziți. Formele adulte ale teniilor care produc cenuroze se dezvoltă în intestinul subțire al canidelor (cîini, vulpi, lupi, coioți etc.). Acestea elimină în mediu proglote care conțin ouă de paraziți ce contaminează pășunile. De aici sunt ingerate de gazdele intermediare, ierbivore. În intestinul acestora ouăle eclozează, eliberând embrionul hexacant, care trece în sânge, răspândindu-se în organism și localizându-se în organele țintă. Aici se dezvoltă ca forme chistice multilarvare numite cenuri, care sunt vezicule lichidiene în care se dezvoltă multipli
Cenuroză () [Corola-website/Science/319999_a_321328]
-
Gazdele intermediare ce pot fi afectate de cenuroză sunt gerbilii. Cenurii se dezvoltă la nivelul mușchilor. Este provocată de "Coenurus cerebralis", forma larvară a "T. multiceps". Afectează de predilecție oile și caprele, dar boala se poate dezvolta și la alte ierbivore (cai, bovine etc.). Este în general o boală de pășune, dar infestarea se poate face și în adăpost, prin apă sau furaje contaminate cu ouă de T. multiceps. Este o boală rară la om, care se poate infesta accidental. Cenurul
Cenuroză () [Corola-website/Science/319999_a_321328]
-
a fost publicat și de Forrest J. Ackerman într-un număr al ediției americane din "Perry Rhodan". Textul povestește un incident petrecut imediat după ce călătorul scapă de morloci. El ajunge în viitorul îndepărtat al unui Pământ de nerecunoscut, populat de ierbivore blănoase țopăitoare. Doborând una cu o piatră și examinând-o, își dă seama că este, probabil, descendentă a oamenilor/eloilor/morlocilor. Când de el se apropie o artropodă gigantică asemănătoare unui miriapod, călătorul se refugiază în ziua următoare, descoperind că
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
atinge și lungimi de un metru și pe măsură ce aceștia înaintează în vârstă devin mai groase și mai inelate. Masculul, la fel ca la alte specii de capre, emană un miros puternic de "țap". Capra alpină este un animal în exclusivitate ierbivor. Se hrănește cu ierburi, plante cu tulpina moale, lăstari de tufișuri și arbori. Se ridică uneori pe membrele posterioare pentru a ajunge la hrana aflată la înălțime - frunze și lăstari. În afara perioadei de împerechere care durează din decembrie până la începutul
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
îndepărtarea unor lei care împiedicau accesul expediției printr-o zonă dificilă și chiar încearcă să ucidă un rinocer, încercare eșuată și care îl face să piardă un pariu. Pentru a asigura hrana grupului, britanicul și boșimanul vânează o serie de ierbivore specifice, printre care antilope gnu și oryx, dar și un furnicar care îi salvează pe savanți de la inaniție. Savanții englezi Savanții ruși Boșimanii
Aventurile a trei ruși și trei englezi în Africa Australă () [Corola-website/Science/321306_a_322635]
-
semnificativ mai mare decât al oamenilor, a dispărut iar multe dintre speciile mai mici au fost au fost exterminate și ele. În total, aproape 60 de specii diferite de vertebrate au dispărut, printre acestea familia diprotodonului (o specie de marsupiali ierbivori masivi, asemănători hipopotamului), câteva specii de păsări mari nezburătoare, canguri carnivori, o șopârlă de cinci metri lungime și Meiolania, o uriașă țestoasă de dimensiunile unui automobil mai mic. Cauza directă a extincției în masă este necunoscută cu certitudine: poate fi
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
metri lungime și Meiolania, o uriașă țestoasă de dimensiunile unui automobil mai mic. Cauza directă a extincției în masă este necunoscută cu certitudine: poate fi efectul focului, al vânătorii, al schimbării climatice sau o combinație a tuturor acestor factori. În lipsa ierbivorelor mari care să controleze vegetația în mod natural și care să recicleze rapid nutrienții solului, a rezultat o sedimentare și carbonizare mai rapidă ceea ce a alimentat virulența incendiilor și transformarea reliefului vegetal. În perioada dintre 18.000 și 15.000
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
țepene, numit „pronk”. aceste animale pot parcurge 15 m dintr-un singur salt, atingând viteze de aproape 90 km/h. Leii, hienele, gheparzii și câinii sălbatici sunt stâpâni ai acestui ținut al abundenței, se furișează și pândesc șirurile lungi de ierbivore în deplasare. Deasupra lor, stolurile rozalii de flamingi se îndreaptă și ele spre apele bogate în minerale ale lacului. Zborul lor este însoțit de o largă și multicoloră diversitate de alte păsări: gâște egiptene, sfrâncioci cu creastă purpurie, șoimi, vulturi
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]
-
și zimțate, capabile să construiască gogoașele. Pronotul toracic este turtit și formează anterior o placă zimțată. Preferă să locuiască în solurile nisipoase, în regiunile aride și secetoase. Sunt activi de la începutul primăverii până la sfârșitul verii. Se hrănesc cu bălegarul animalelor ierbivore din care își fac gogoașe. Gogoașele au diferite dimensiuni, întrecând uneori mărimea insectei. Apoi, ele sunt rostogolite cu ajutorul picioarelor posterioare și îngropate în sol, unde sunt consumate. Uneori pot apărea lupte pentru gogoașe, între gândacul care a fabricat-o și
Scarabaeus sacer () [Corola-website/Science/325943_a_327272]
-
țețe, toate trăiesc în Africa subsahariană. Și masculii, și femelele, se îmbuibă cu sângele vertebratelor, sugând la o singură înțepătură o cantitate de sânge echivalentă cu de trei ori greutatea lor. Ele sug sânge de la o varietate mare de animale ierbivore - și dintre cele originare din Africa, și dintre cele care nu sunt autohtone. Ele înțeapă și oameni. Înțepătura este o rană adâncă, dureroasă, ca cea făcută de o armă ascuțită, pentru a putea suge sângele. Ea produce în același timp
Musca țețe () [Corola-website/Science/326506_a_327835]
-
atrofiată a cecumului care se găsea la strămoșii îndepărtați ai oamenilor, însă studii din 2013 resping ideea existenței unei relații inverse între mărimea cecumului și mărimea și prezența apendicelui. Cecum-urile, care s-au găsit în tractul digestiv al multor ierbivore dispărute, găzduiesc mutual bacterii ce ajută animalele să digere moleculele de celuloză ce se găsesc în plante. Este prezent pe scară largă la Euarchontoglires și, de asemenea, a evoluat independent la marsupialele diprotodonte, monotreme și este foarte divers în mărime
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
Charles Darwin. El a sugerat că apendicele a fost folosit pentru digerarea frunzelor ca primate. Poate fi un organ vestigial al oamenilor din vechime ce s-a degradat spre aproape nimic în cursul evoluției. Cecumul foarte lung al unor animale ierbivore, precum cel întâlnit la cal sau koala, pare să sprijine această teorie. Cecumul koalei îi permite acesteia să găzduiască bacterii ce ajută în mod specific la descompunerea celulozei. Strămoșii omului se vor fi bazat de asemenea pe acest sistem când
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
pentru pui, căptușită cu ierburi moi. Prima reproducere prin aprilie-mai, apoi alte 2-3 generații de pui (2-10), orbi (ochii se deschid după 15 zile), nuzi, cu dinți. Puii din generația a treia iernează cu părinții. Trăiește 2-3 ani. Este exclusiv ierbivor, nedăunător. Poate fi folosit ca animal de experiență în laboratoare. Hamsterul românesc este o specie nocturnă și crepusculară de rozătoare. Trăiește în mod solitar într-o rețea complexă de vizuini. Mănâncă semințe, legume furate de către ei, ierburi, dar și insecte
Hamster românesc () [Corola-website/Science/326521_a_327850]
-
în două ordine, pe baza structurii lor de șold. ns ("soparla-ipohondru") se deosebesc de ornithischians ("pasăre-ipohondru"), prin reținerea de configurare ancestrale de oase în șold. Toate carnivore dinozauri (theropode) sunt saurischians, că sunt una dintre cele două linii principale de ierbivore dinozauri, sauropodomorphs. La sfarsitul Cretacicului Perioadei, toate non- aviare saurischians au dispărut. Acest lucru este menționat că evenimentul Cretacic-Tertiar extincție. Avians (păsările moderne), ca descendenți direcți de un grup de dinozauri theropod, sunt considerate a fi un sub-clade de dinozauri
Saurischia () [Corola-website/Science/325098_a_326427]
-
în versantul "Văii Pietrii" (afluent de stânga al râului Botizu) reprezintă o peșteră fosilă cu o importanță speologică deosebită, datorită descoperirilor făcute aici de-a lungul timpului, astfel: oase de urs ce aparțin unei specii dispărute ("Ursus spelaeus"), oase de ierbivore și urme de locuire. Peștera prezintă săritori, holuri și galerii ascendente și descendente cu forme concreționare și mici denivelări rezultate în urma dizolvării rocilor de către apele subterane. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de
Peștera cu Oase de la Poiana Botizii () [Corola-website/Science/324843_a_326172]
-
din Depresiunea Afar este caracterizat de tufărișuri de deșert. Vegetația este în cea mai mare parte limitată la plante rezistente la secetă, cum ar fi arbori mici (de exemplu specii de "copac dragon"), arbuști și ierburi. Viața sălbatică include multe ierbivore, cum ar fi zebra Grevy, gazela Soemmering, antilopa Beisa și, în special, populația ultimilor măgari sălbatici africani ("Equus africanus somalicus"). Păsările includ struțul, ciocârlia lui Archer care este o specie endemică ("Heteromirafra archeri"), pasărea secretar, etc.. În partea de sud
Depresiunea Afar () [Corola-website/Science/322053_a_323382]
-
în adăposturilor stâncoase. Labridele sunt în principal carnivore și se hrănesc mai ales cu nevertebrate bentonice, moluște, crabi, arici de mare (echinide) pe care le zdrobesc între dinți lor faringieni care acționează ca o piatră de moară; unele specii sunt ierbivore. Unele specii mici curăța peștii mai mari de ectoparaziți. Labridele depun icrele în cuiburi pe care le construiesc din alge și resturi de coralieri. Cele mai multe specii sunt hermafrodite, femelele adesea se transformă în masculi; schimbarea de sex este adesea asociată
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
și de genulul "Agaricus". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând pe pământ îngrășat în grupuri precum cercuri mari de vrăjitoare, prin grădini, parcuri, fânațe, pășuni, preferat în zone cu iarbă, unde de obicei pasc ierbivori (în special oi și cai), de la câmpie până la munte, din (aprilie) mai până în noiembrie. Primul micolog care a descris buretele a fost renumitul om de știință Carl von Linné în volumul 2 al lucrării sale "Species Plantarum" din 1753 sub
Ciupercă de bălegar () [Corola-website/Science/335027_a_336356]
-
este o specie saprofita de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota, în familia Agaricaceae și de genul "Agaricus". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord la marginea de păduri, în zone cu iarba unde de obicei pasc ierbivori, dar de asemenea prin poieni de conifere, mai rar în păduri pe langă pini, brazi și molizi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la câmpie până la munte, din (mai) iunie până în octombrie. Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
a acestor toxine proteice este încă disputată, dar s-a dovedit faptul că aceste glande secretă un anticoagulant. Varanii de Komodo sunt recunoscuți în lumea reptilelor pentru comportamentul de grup când vânează. Dieta lor principală constă în diferite tipuri de ierbivore dar și cadavre. Au fost raportate cazuri de atacuri asupra oamenilor mai ales în Indonezia. Împerecherea se desfășoară între lunile mai și august, iar ouăle sunt depuse în septembrie, în număr de aproximaiv 20, fie în cuiburi abandonate de megapode
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]