412 matches
-
Cantemir, Opere complete, I, Divanul, ed. V. Cândea, București: Editura Academiei, 1974, 103-405. CH.1717-23 Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano moldo-vlahilor, ed. S. Toma, București: Minerva, 1999−2000, 1-274 (vol. I), 5-223 (vol. II). CII.~1705 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică. Ed.: D. Cantemir, Opere complete, IV, Istoria ieroglifică, ed. S. Toma, București: Editura Academiei, 1974, 51-289. CIst.1700-50 Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Românești. Ed.: Istoria Țărâi Rumânești atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino, ed. O. Dragomir, București: Editura Academiei Române, 2006, 145-202. CL
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
București: Editura Academiei, 1974, 103-405. CH.1717-23 Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano moldo-vlahilor, ed. S. Toma, București: Minerva, 1999−2000, 1-274 (vol. I), 5-223 (vol. II). CII.~1705 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică. Ed.: D. Cantemir, Opere complete, IV, Istoria ieroglifică, ed. S. Toma, București: Editura Academiei, 1974, 51-289. CIst.1700-50 Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Românești. Ed.: Istoria Țărâi Rumânești atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino, ed. O. Dragomir, București: Editura Academiei Române, 2006, 145-202. CL.1570 Coresi, Liturghier. Ed. Al. Mareș, București: Editura
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Cantemir, dintr-o perspectivă modernă (teoria textului, pragmatica, estetica receptării). O lectură „nouă”, care debutează prin a-și preciza conceptele și metodologia, pentru a efectua apoi o sistematizare a „modelului” cantemirian, demersuri necesare analizei de text propriu-zise, operată asupra Istoriei ieroglifice și asupra Divanului. O altă carte, Dilemele Europei Centrale (1998) reunește trei ample studii consacrate spațiului central-european, crizelor identității, precum și relației dintre istorie și subiectivitatea unor mari scriitori central-europeni din secolul al XX-lea. B. a tradus din opera teoretică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285516_a_286845]
-
în text și actor, între ficțiune și realitate apar evidente îndeosebi prin procedeul teatrului în teatru, care deschide o problematică existențială în relație cu ideea de theatrum mundi. Prin analiza procedeului, prezent în întreaga istorie a literaturii dramatice de la Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir la existențialismul francez sau la teatrul lui Peter Weiss, precum și prin definirea măștii la I. L. Caragiale, A. P. Cehov, Luigi Pirandello, Alfred Jarry, este vizată o conceptualizare a limbajului teatral ca sistem de semne deopotrivă verbale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
Shakespeare în psihiatrie"; Ion Cantacuzino (1860 - 1934), mare personalitate a științei, culturii și artelor, colecționar de artă, editor, autorul unui "jurnal intim" ce "își așteaptă editorul"; Dimitrie Cantemir (1673 - 1723), iatro-filosof și istoriograf medical în cele trei Istorii ale sale: Ieroglifică ..., a Creșterii ..., a Imperiului Otoman (descrie pentru prima oară "o operație de hernie"); Iulia Carâp (1924 - 1997, Niteroi-Brazilia), medic cu o activitate stimabilă de traducător de texte literare românești în limba portugheză (3 volume de "Leyendas e contos romenos", "Paginas
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
1990 cântă la evenimentele din Piața Universității, în balcon, apare pe discuri colective; filolog ca formație, absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universității București, se manifestă și ca traducător, publicist, critic muzical și realizează traducerea modernă a capodoperei cantemirene „Istoria ieroglifică”. Și iată că abia acum lansează ...primul său CD de autor, cu ajutorul lui Mircea Rusu, la casa de producție EL-RA Consult . În Grant Studio au lucrat Florian Rusu, Ștefan Orfescu, Paul Arva, Iulian Udrea, pentru a înregistra 12 piese
CD-uri by Florin-Silviu Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84254_a_85579]
-
încă se mai crede, ci a alchimiei, domeniu care l-a înflăcărat în tinerețe pe Cantemir, discipol al alchimistului flamand van Helmont. Să observăm mai întâi că aici șerpii din care este alcătuit copacul trimit la scara tâlcuitoare din Istoria ieroglifică, acolo unde reptilele simbolizează tocmai reprezentanții Înaltei Porți. Prin acest simbol, așadar, Cantemir atașează gravurii o notă de pamflet, făcând acum, în exilul său rusesc, din „cuceritorul și învingătorul popoarelor”, cum apare Otman în Incrementa et decrementa othmanici imperii (I
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
atracție. Și risc în același timp. Dacă Dimitrie ar fi avut armata de partea lui, altfel ar fi mers lucrurile. Altfel, cărturar cum este și cam năuc, poate că iese la poceală și iese rău. Deși rămânem măcar cu Istoria ieroglifică (și demonul tace după ce tușește cu subînțeles). REALITATEA este - tot pe cronicari e bine să te bazezi - că au vinit un capegiu de la Poartă de-o luat pe Dumitrașcu-vodă Beizade. Deși acest capugiu era un bun prieten al familiei Cantemireștilor
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
a patru cai și fărâmat, ca Ion Vodă al nostru, nu înainte însă de a avea loc un duel judiciar între doi cavaleri, biruitorul fiind acela care hotărăște soarta celui care s-a aflat la originea masacrului. Ca și Istoria ieroglifică a lui Cantemir sau Țiganiada lui Budai- Deleanu, Cântarea lui Roland ar trebui rescrisă pe scurt într-o limbă accesibilă tinerilor cititori. E, în definitiv, o poveste încântătoare, plină de fapte mărețe, în care loialitatea e la mare preț, iar
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
sau între mătrițe pur formale. În fine, scrisul codat, încifrat, cu avataruri și funcționalități multiple în literatura română, pînă la zi. Cantemir se dovedeste un maestru al acestei strategii rafinate, pe care o rodează expert și după aceea, în Istoria ieroglifica, o transcende în chip original fără a o părăsi. Prind aici prilejul să observ că Adriana Babeți explorează Istoria ieroglifica urmînd cu precădere reperele furnizate de Gerald Genette în Introduction a l^architexte, identificînd în ea un tip clasat de
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
zi. Cantemir se dovedeste un maestru al acestei strategii rafinate, pe care o rodează expert și după aceea, în Istoria ieroglifica, o transcende în chip original fără a o părăsi. Prind aici prilejul să observ că Adriana Babeți explorează Istoria ieroglifica urmînd cu precădere reperele furnizate de Gerald Genette în Introduction a l^architexte, identificînd în ea un tip clasat de text, cu fund dublu. Pentru tratarea unor astfel de producții (taxate de Genette drept arhitextuale), studiile mai noi în materie
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
parodic a unui amplu eșantion de texte eteroclite. În cazul compunerii atît de discutate a lui Cantemir, chestiunea spinoasă a unor opțiuni generice tranșante - între transpoziție și parodie să zicem - ar fi fost, din principiu, depășită că irelevantă. Comentariul Istoriei ieroglifice este unul din cazurile în care cartea lasă la vedere amprenta unei vîrste metodologice, conferind scrierii sale o anume epicitate. În fapt, elaborîndu-si migălos dizertația, Adriana Babeți a construit o structură tectonica, alcătuită din straturi ușor detectabile de către geologii hermeneuticii
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
istoricul literar se refugiază în analiza operei, sub acoperirea banalității din preliminarii că "opera lui Marin Preda are un caracter profund autobiografic " (p. 13). O secvență ce ar fi meritat o exploatare expertă, mai savuroasă, Marin Preda, autor de texte ieroglifice (p. 49-51), mult prea scurtă, se referă la personajele reale ascunse în ficțiunea din Cel mai iubit dintre pământeni. O astfel de investigație ar fi trebuit să devină o adevărată mină de aur pentru biograf. Ocazia este însă pierdută în
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
în stilul savant cronicăresc" (p. 74-96). Cazul lui Dimitrie Cantemir e mai interesant, pentru că există o diferență considerabilă între ,citatul savant" vehiculat cu ușurință în Divanul ca operă de tinerețe și ,asimilarea creatoare" a referințelor biblice, abia recognoscibile, în Istoria ieroglifică (p. 97-139). Psaltirea lui Dosoftei își trimite subtil sugestiile către toate operele importante care o succed, de-ar fi să sesizăm, cum procedează Al. Andriescu, doar solidaritățile (lexicale, psihologice și politice) de meditație pe tema zavistiei (a pizmei și a
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
sesizăm, cum procedează Al. Andriescu, doar solidaritățile (lexicale, psihologice și politice) de meditație pe tema zavistiei (a pizmei și a dușmăniei), sesizabile în Biblia de la 1688, în Psaltirea lui Dosoftei, în Viața lumii, poemul lui Miron Costin, și în Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir (p. 129-134). Al. Andriescu dă în astfel de ocazii măsura virtuozității sale în analiza comparativă a textelor, de negăsit la alți exegeți. A doua jumătate a cărții, puțin mai extinsă decât prima, este consacrată posterității psalmilor
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
a XI-a C care se numea Stelian Tănase și îl invitam să nu mai pastișeze stilul Nicolae Breban. Am re-debutat, în '74, în Analele Universității București - eram în anul II de facultate - cu o comparație dintre Țiganiada și Istoria Ieroglifică. Dar debutul meu firoscos, barosan, oficial și de care chiar îmi aduc aminte cu plăcere este chiar în această "Românie literară", în mai '75, cînd, presupun că George Ivașcu a cerut, cu ocazia Zilei Tineretului, o pagină cu tineri critici
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
de scurte) și o bibliografie selectivă actualizată. Nota asupra ediției precizează onest că textele au fost preluate din apariții anterioare și figurează aici în aceeași îngrijire, astfel: Divanul, editat și prefațat de Virgil Cândea în 1974 la Editura Academiei; Istoria ieroglifică, editată de Stela Toma în 1973 la Editura Academiei, cu un studiu introductiv de Nicolae Stoicescu; Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, editat și prefațat de Stela Toma, dar mai recent, în 1999-2000, la Editura Minerva. Adaug două observații legate de faptul
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
iată, mai încolo, el renunță complet la criteriu și îi exclude pe Ureche, pe Costin și pe Neculce, mare stilist și prozator excepțional, din rândul descălecătorilor. Cronica ultimului e mai plină de subiectivitate decât tot ce a scris Cantemir, Istoria ieroglifică inclusiv. Stilistic, Neculce nu are rival înainte de Sadoveanu. Cât despre subiectivitate, lui, nu lui Dosoftei, i-au făcut istoricii literari, de la Iorga la Cioculescu, un portret uman cât se poate de pregnant subiectiv, decurgând din cronică. Un contraargument decisiv la
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
doar trei piscuri izolate, Dosoftei, Cantemir și Budai, care e aproape sigur că nu se citiseră unul pe altul (spre deosebire de cei trei cronicari moldoveni se citiseră și se continuaseră, dacă nu în spirit, măcar în literă). Să adăugăm că Istoria ieroglifică și Țiganiada au fost cunoscute târziu, nu în epoca scrierii lor, neavând cum juca un rol cu adevărat în nașterea unei literaturi. Să ne amintim și că Mihai Dinu a demonstrat mai demult ruptura care există între modul de a
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
ca ostatec la Constantinopol, domnitor sub presiunea marilor vecini, obiect al diferitelor intrigi toată viața), D.Cantemir a fost adesea nevoit să-și disimuleze gândul sub precauția unor figuri ale discreției și chiar în scrieri încifrate în sens propriu: Istoria ieroglifică este cea mai cunoscută dintre ele. Nu e deci de mirare că, periodic, figura autorului și opera lui sunt supuse unor mereu noi reexaminări. Uneori, aceste reexaminări înseamnă și o breșă într-o prejudecată, o portiță deschisă spre un orizont
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
XVIII-lea - cercetarea recent apărută oferă un material generos pentru încercarea de a repune în discuție raportul dintre scriitor și mediu, dintre presiunea istoriei și felul în care ea se reflectă în paginile unui observator implicat, pentru a plasa Istoria ieroglifică pe fundalul unei serii de opere care marchează în literatura și cultura europeană apariția semnelor unor schimbări anunțate în diferite feluri. La rândul său, aceste schimbări încă incerte, confuze pentru cei care o trăiesc, deschid drumul la capătul căruia se
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
și a identificării realităților pe care el se sprijină. Întrebarea esențială pe care o anunță autorul încă de la începutul cărții sale este aceea dacă opera lui Cantemir este precedată de vreun text care să o anunțe, dacă această operă, Istoria ieroglifică, este „un efect, un rezultat direct, fie și o sinteză a acumulărilor culturale românești de până la debutul sec.al XVIII-lea” (p.34). Plecând de la precedente precum cel al studiilor lui Al.Duțu, care considera necesar ca operele epocii vechi
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
de redactori al dicționarului, pot exprima opinii demne de toată atenția. Literatura până la 1800 este reprezentată de 12 titluri, dintre care două de poezie (Viiața lumii de Miron Costin și Psaltirea... lui Dosoftei), 10 de proză, adică un roman (Istoria ieroglifică), un titlu asimilabil prozei scurte (O samă de cuvinte de Ion Neculce) și 8 titluri din categoria non-fictivului (letopisețe, cronici, eseuri, învățături, predici - ca Didahiile lui Antim Ivireanul, Divanul lui D. Cantemir, Învățăturile lui Neagoe). Și aici ar fi destule
Catalogul bibliotecii esențiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13114_a_14439]
-
e surprinzător de vechi în română: a intrat mai întâi în limbă cu varianta prognostic, atestată din 1693, în Foletul novel , calendarul lui Brâncoveanu: „mai adaos-am și alte, ale altor astronomi, prognostice”; aceeași formă apare la Cantemir, în Istoria ieroglifică: „prognosticul doftorului”. Cantemir include termenul în Scara a numelor și cuvintelor streine tâlcuitoare, ca grecism, cu explicația „cunoștință înainte, gâcitoare, gâcire”. Dicționarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (Gh. Chivu, E. Buză, A. Roman Moraru, 1992) indică sursele posibile ale
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
O inacceptabilă absență în dicționarul general cel mai important al limbii române - DEX, ediția a II-a, 1996 - este cea a cuvîntului struțocămilă. Este evident că se impunea cuprinderea în dicționar a unui termen cu semnificație culturală (provenind din Istoria ieroglifică a lui Cantemir), intrat în uzul actual cu un sens bine precizat, dar nu transparent; căruia este deci de presupus că o serie de vorbitori ar simți nevoia să-i caute definiția. În dicționarul academic - DLR, tomul X, Litera S
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]